126 matches
-
destin, În jocul Întâmplării. Modernizarea culturii române a atras În jocul lexemelor privitoare la soartă, destin , prin care intelectualii , și nu oamenii simpli, desemnează exclusiv datul, adică viața predeterminată. Omul este , din această perspectivă, obiectul Întâmplării Înțeleasă ca formă a predeterminării.Libertatea voinței umane Înseamnă o realitate fundamentală devenind problema prezentă În Întreaga filosofie a secolului XX . Noțiunile de soartă, noroc aparțin concomitent filosofiei, religiei, literaturii și culturii populare. În principiu, din Antichitate și până astăzi, s-au produs variate accepții
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
decât materie care se mișcă și se metamorfozează până la infinit în spațiu și timp, ascultând de legi fatale, nu rămâne nici un loc pentru libertatea voinței umane. Fatalismul în determinismul universal, . Concepțiile strict deterministe sunt considerate concepții ce anulează responsabilitatea prin predeterminarea absolută, implacabilă pe care o sugerează. Liberul arbitru înseamnă noutate, înseamnă altoirea pe tulpina trecutului a ceva ce nu este sădit acolo dinainte. Concluzia sugerată de pragmatism este că întreaga teorie a libertății are doar valoare practică, de sprijin psihologic
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
organizată în virtutea unui scop. Acest principiu are un caracter finalist, rezultă că întreg universul este predeterminat. Orice are a respecta planul divin, doar că această respectare se distribuie diferit în cazul lucrului și în cazul omului. Dacă lucrul se supune predeterminării în mod inconștient , numai omul face acest act de supunere la predestinare conștientizând ordinea divină. Prin ordinea divină, divinitatea prescrie categorii de acțiuni, nu acțiuni particulare, astfel încât omul este liber să decidă în interiorul acestor categorii de acțiuni, adică el poate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
este severitatea flickerului pe termen lung (Plt), calculată pe o perioadă de 2 ore (12 intervale de 10 minute). Normativul impune Plt 1, pentru 95% din săptămână. 2.2.2. Combaterea fluctuațiilor de tensiune Se face în mai multe etape: Predeterminarea în faza de proiectare a nivelului de flicker posibil să apară la racordarea unor receptoare generatoare de flicker. Stabilirea mijloacelor acceptabile din punct de vedere tehnico-economic pentru ameliorarea efectului de flicker. Verificarea în practică, la PIF și periodic, prin probe
CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/488_a_1170]
-
a eficienței măsurilor adoptate. Evaluarea prin calcul a fenomenului de flicker presupune cunoașterea graficului de variație a puterii reactive și apoi să se determine amplitudinea fluctuațiilor cu rel.( 2.44). Pentru cuptoarele cu arc s-au stabilit metode empirice de predeterminare a nivelului de flicker [12]. Metoda are la bază puterea de scurcircuit a cuptorului St (ceva mai mare decât puterea nominală, reprezentând puterea absorbită de cuptor atunci când între electrozi este un scurtcircuit metalic), stabilită pe baza datelor transmise de furnizorul
CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/488_a_1170]
-
rectificat, prin realegerea mea, conturul inaugural al eului meu, eu iubesc cu o pasiune sporită rezultatul acestui gest categoric ca dovadă tardivă a libertății mele. Recentrarea este fapta orgolioasă a eului care a realizat un transplant de libertate în spațiul predeterminării: ceea ce provine de dinaintea alegerii proprii suferă o redefinire în spațiul deciziei mele. Recentrarea operează astfel o deplasare de sursă: limba, zeii, tribul, locul etc. nu mai provin dintr-o sursă anonimă, ci își au originea în decizia eului meu. Tocmai
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
predeterminat“, „hotărât de mai înainte“. Dar în felul acesta el nu este încă în întregime, ba chiar el este în felul acesta doar propria lui premisă, el urmând abia să devină ceea ce va fi, când va fi mai mult decât predeterminarea sa. Faptul că ființa lui este scindată, la nivelul hotarului său, între un „de mai înainte“ și un „mai apoi“, faptul că acest „mai apoi“ îi aparține și este hotarul adăugat prin hotărârea sa - creează originalitatea ființei lui și conferă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
goliciunea mea de exemplar al speciei. Cel ce rămâne în frică se regăsește între hotarele pe care nu el și le-a dat. Din punctul de vedere al libertății, al instituirii de hotare, el este încă nimic. Frica trasează hotarele predeterminării noastre; în ele nu ne păstrăm decât ființa primită. Suntem, astfel, fără ca, omenește, să începem să fim. Primul pas pe care îl face copilul, în măsura în care reprezintă prima înfrângere a fricii și prima ieșire din hotarul primit al imobilității sale, este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
destin, în jocul întâmplării. Modernizarea culturii române a atras în jocul lexemelor privitoare la soartă, destin , prin care intelectualii , și nu oamenii simpli, desemnează exclusiv datul, adică viața predeterminată .Omul este , din această perspectivă, obiectul întâmplării înțeleasă ca formă a predeterminării.Libertatea voinței umane înseamnă o realitate fundamentală devenind problema prezentă în întreaga filosofie a secolului XX . Autoarea cărții I Noțiunile de soartă, noroc aparțin concomitent filosofiei, religiei, literaturii și culturii populare. În principiu, din Antichitate și până astăzi, s-au
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
o parte, el este dialogal sau monologal, pe de altă parte, el ține de cel puțin un gen de discurs și de cel puțin un tip de secvență. Aceste trei afilieri nu sînt însă de același rang, deoarece prima constituie predeterminarea care opune textele monologale, realizate printr-o singură luare de cuvînt, și cele care înlănțuiesc luări de cuvînt ale unor locutori diferiți, textele constituite dialogal, ce se disting de textele care, datorită discursului raportat, reprezintă numai o parte a enunțării
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ar fi, desigur, altele acum: ar fi tocmai cele care numai astfel pot fi: lucrurile însele. Dar nu putem ajunge la acestea înainte de a opera reducția judicativă asupra dictaturii judicativului, pentru a scoate la iveală dominația judicativului constitutiv, în sensul predeterminării oricărui fapt de gândire, rostire, făptuire din lumea logică, stăpână peste lumea vieții omului, sau, mai bine zis, peste o parte a sa care i se substituie întregului acesteia. Ceea ce înseamnă că "lucrurile însele" pentru prima reducție rămân toate faptele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus, îndeosebi cea referitoare la relația subiectului cu un obiect, țin de filosofia contemporană cum și de filosofia mai veche și atunci ele trebuie (re)formulate în așa fel încât să nu-și aneantizeze propriile lor "date" și propriile lor predeterminări: desigur, analitice și dialectice, adică de natura dictaturii judicativului. Problema care o vizează pe aceasta din urmă are încă șansa de a fi reformulată în așa fel încât să fie cel puțin relaxate convențiile analitice și dialectice; totuși, numai după ce
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
amândouă, condiționându-le astfel în sensul felului lor de a fi și al felului în care se strâng, printr-o anume legătură, chiar sub mintea noastră întrebătoare și judecătoare. Absolutul apare ca fiind cel ce trebuie (iată din nou o predeterminare, de natura dictaturii judicativului) gândit ca ne-fiind, atâta vreme cât el nu se află între limitele celui ce este dat (positum). SECȚIUNEA I Structura judicativă originară S P în perspectivă istoric-fenomenologică Capitolul 1 Logos și logică, formă logică și judecată 1
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
măsură "lucrul ca atare" și actul prin care acesta este preluat (și, cred, prelucrat), constituit, adică. Dar judecata, odată autonomizată, constituie ea însăși "obiecte": cel puțin pe cele corespunzătoare celor două "poziții", S și P, din sinteza sa; de aici predeterminarea judicativă a oricărei obiectualități, legate de gândire, rostire sau făptuire. Trecerea logos-ului în logică are printre urmările deja constatate: îngustarea căii cunoașterii în genere și în fiecare specie a sa prin operații de stabilire a valabilității judicative, blocarea exercițiului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființă cu adevărat. Cu toate acestea, opțiunea "ontologică" pentru începutul cunoașterii (identitatea gândului cu ființa, ca început sintetic-originar al cunoașterii, ca "origine originară" a acesteia și ca prim fapt, așadar, pentru gândire, rostire și făptuire) nu va căpăta forța necesară predeterminării unui drum filosofic diferit de cel judicativ. Înțelegem că discursul de tip ontologic, cel veritabil, are ca "obiect" ființa (veșnic identică sieși) și căile (modalitățile) prin care aceasta "coboară" către ființare. Felul în care Platon a înțeles să poarte acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reine Mannigfaltigkeitslehre). În genere, această lucrare reprezintă o ilustrare a modului în care judicativul constitutiv își impune jurisdicția și asupra unor teme filosofice și metode de filosofare aflate la marginea orizontului judicativ; fără să existe în "expresia" lor, totuși, o predeterminare non-judicativă. Tema principală a proiectului husserlian este edificarea unei "logici pure", iar metoda corespunzătoare temei este constituirea unui domeniu de "forme logice" ierarhizate, care pot servi, pe de o parte, unor motivații pur cognitive, ca simple "cunoștințe" de logică, iar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spațiului judicativ, în "formă" și active deja în opera logică și filosofică a lui Aristotel. O meontologie, cu sensul precizat mai sus, ar putea conduce chiar către ivirea unor forme ale rostirii filosofice care să nu mai aibă, originar, o predeterminare judicativ-constitutivă; dar acest fapt aproape nici nu este de bănuit în acest moment; el ar deveni posibil numai prin operarea reducției judicative, pentru a scoate la iveală ceea-ce-este dictatura judicativului (și am anticipat, este timp) și a înainta astfel către
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ordinul obiectului sensibil. Conceptul problematic, în genere, este vid, din acest unghi al aplicabilității sale, fiindcă aceasta nu poate fi empirică. Noumen-ul este astfel unul dintre conceptele care nu sunt cuprinse totalmente judicativ, care scapă, într-o oarecare măsură, unor predeterminări judicative. Totuși, chiar pe baza acestora el este și acceptat, în această formă de "concept problematic". Important ar fi acum, pentru a da o formă finală sensurilor sale: a) noumen-un este obiect al intelectului în măsura în care timpul este absent (adică lui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
drept temei transcendent al tuturor lucrurilor, adică al tuturor ființărilor, între care nu există decât deosebiri de specie, nu propriu-zis ontologice (reglate de relația privilegiată a unei ființări cu ființa însăși). Precomprehensiunile istoric-filosofice posedă ele însele, bineînțeles, un caracter de predeterminare "semantică"; ele au conlucrat de la bun început în proiectul conceptului Dasein-ului, așa cum a fost arătat și mai sus. Din perspectiva lor, "analitica" (în concept judicativ) este activă în ipostaza analiticii existențiale a Dasein-ului (cazul proiectului heideggerian): însăși "explicitarea" acestuia o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actul analitic este determinat, dar de loc comun (obișnuit), în orizontul modului său de a fi. Necesitatea analizei este legată de însuși modul de a fi al Dasein-ului, de "situația" sa coordonată prin principiul preeminenței sale ontic-ontologice; tocmai această dublă predeterminare a sa ontic-ontologică, prin sine și prin ființă constituie necesitatea analizei în scopul de a scoate la iveală nu atât temeiul Dasein-ului, cât structura sa factică reprezentând sensul său propriu de a-fi-în-lume. Posibilitatea, prin urmare, ține de o constituție de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt, formal, subordonate, în sensul că "lucrurile însele" nu sunt chiar "lucrurile", ci entitățile formale care se construiesc după anumite reguli asumate într-un demers. Într-un fel, obiectele constituite acum sunt pre-constituite, iar ele intră în "viață" cu o predeterminare: evident, judicativ- formală. Cred că unul dintre "obiectele" care răspund în cea mai măsură acestei situații, deși nu are de-a face cu convențiile "teoretice" ale analitismului filosofic, este Dasein-ul (uman), așa cum el a apare în demersul fenomenologic al lui
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică exclusiv la nivelul judecății, în cadrul relației dintre "pozițiile" de subiect și de predicat; c) poziția privileagită a unei "logici mereologice", potrivit căreia partea este diferită de întreg în mai mare măsură decât este specia față de gen (fapt care impune predeterminări relației dintre subiectul și predicatul logic); d) predeterminarea unui orizont de tematizare în care "obiectul" îl constituie, pe de o parte, "situația existențială", ca relație între om și "lume", iar pe de alta, particularitățile vieții omului pe fondul unei structuri
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pozițiile" de subiect și de predicat; c) poziția privileagită a unei "logici mereologice", potrivit căreia partea este diferită de întreg în mai mare măsură decât este specia față de gen (fapt care impune predeterminări relației dintre subiectul și predicatul logic); d) predeterminarea unui orizont de tematizare în care "obiectul" îl constituie, pe de o parte, "situația existențială", ca relație între om și "lume", iar pe de alta, particularitățile vieții omului pe fondul unei structuri de generalitate care se limitează la gradul de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atunci când teza este negată; b) corectitudinea gândirii se sprijină exclusiv pe reguli de raționare (de gândire), care prestabilesc traseele gândirii în mișcarea sa de la o teză către o concluzie justificat adevărată; c) concentrarea ideii de adevăr în conceptul corespondenței și predeterminarea discursului filosofic în sensul unui "realism", uneori direct, alteori ascuns; d) deschiderea și întreținerea conflictului între mithos și logos; marginalizarea, din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Repetabilitatea „tradițională“ a experienței nu reușește să-i atenueze nici intensitatea, nici autenticitatea. Toți traversează același scenariu, dar toți îl trăiesc ca pe o noutate totală, ca pe o surpriză, ca pe un șoc. Cu alte cuvinte, credința în eternitatea, predeterminarea și unicatul întâlnirii, deși contrazisă sistematic de realitatea imanentă, se dovedește ea însăși eternă, predeterminată, unică. Ceea ce înseamnă că evenimentul iubirii se situează în alt plan decât acela al imanenței. El presimte un nivel al realului în care eternitatea, destinul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]