865 matches
-
că nu și-a propus să inventeze și să înfrumusețeze măcar cu ceva minor, chiar putând face asta din plin. Sunt în carte aspecte legate de școală și de dificultățile întâmpinate de orice adolescent, cu curiozitățile vârstei și stările sufletești predominanțe. Există chiar și un capitol al românului asemeni unei notițe dintr-un orar școlar, ca apoi apărând în mod firesc alte capitole în ceea ce privește pe un anumit "Profesor-ul", "Prietenii", prietena cea mai bună, logodita totuși... "Bacalaureatul", "Redacția", fiind probabil prima
ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP , DE MIRCEA ELIADE, O MICA PREZENTARE. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347384_a_348713]
-
Să susțină eforturile viitoare ale Guvernului Moldovei să negocieze în mod pașnic, dacă aceasta le este voia, reunificarea României cu Moldova și cu Bucovina de Nord, după cum s-a stabilit în Tratatul de Pace de la Paris din 1920, în normele predominanțe ale dreptului internațional și în conformitate cu Principiul 1 al Actului Final de la Helsinki.” *** Rezoluția Senatului american are o importanță crucială pentru recunoașterea internațională a dreptului României și Moldovei de a se reuni. Aceasta este atitudinea oficială a SUA, exprimată în Congresul
SENATUL SUA SUSŢINE REUNIREA MOLDOVEI CU ROMÂNIA de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377022_a_378351]
-
un fizician teoretician, căuta dovezile experimentale ale teoriilor sale. Odată deduse cele trei materii, Lupasco a ajuns inevitabil la ideea existenței a trei universuri. Îmi spunea adesea: Creierul meu e laboratorul meu". Universul nostru este cu siguranță un univers cu predominanță macro-fizică. Dar Lupasco vedea, în mintea sa, celelalte două universuri care pentru noi, muritorii de rînd, par mai degrabă de domeniul SF: un Univers cu predominanță biologică și un Univers cu predominanță psihică. În Universul biologic, "sistemele macrofizice ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adesea: Creierul meu e laboratorul meu". Universul nostru este cu siguranță un univers cu predominanță macro-fizică. Dar Lupasco vedea, în mintea sa, celelalte două universuri care pentru noi, muritorii de rînd, par mai degrabă de domeniul SF: un Univers cu predominanță biologică și un Univers cu predominanță psihică. În Universul biologic, "sistemele macrofizice ar fi minoritare, fragile și efemere, mereu atacate și potențializate de grupări macromoleculare, de configurații și de structuri biologice, ale căror amploare, suplețe, bogăție a diversității și forță
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Universul nostru este cu siguranță un univers cu predominanță macro-fizică. Dar Lupasco vedea, în mintea sa, celelalte două universuri care pentru noi, muritorii de rînd, par mai degrabă de domeniul SF: un Univers cu predominanță biologică și un Univers cu predominanță psihică. În Universul biologic, "sistemele macrofizice ar fi minoritare, fragile și efemere, mereu atacate și potențializate de grupări macromoleculare, de configurații și de structuri biologice, ale căror amploare, suplețe, bogăție a diversității și forță sunt greu de imaginat... ". În Universul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tradițiile lumii, dintotdeauna fac apel la un astfel de proces. Universul psihic este fondat pe terțul inclus, așa cum universul macrofizic este fondat pe omogenizare, iar universul biologic este fondat pe eterogenizare. Și cele trei universuri coexistă. Doar că există o predominanță a unuia sau altuia. În ceea ce numim "viața", există o predominanță indiscutabilă a universului macrofizic ne îndreptăm inexorabil spre moarte. Va trebui, scrie Lupasco, să se dezvolte în om materia psihică, semi-actualizările și semi-potențializările antagoniste și contradictorii în starea T
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
psihic este fondat pe terțul inclus, așa cum universul macrofizic este fondat pe omogenizare, iar universul biologic este fondat pe eterogenizare. Și cele trei universuri coexistă. Doar că există o predominanță a unuia sau altuia. În ceea ce numim "viața", există o predominanță indiscutabilă a universului macrofizic ne îndreptăm inexorabil spre moarte. Va trebui, scrie Lupasco, să se dezvolte în om materia psihică, semi-actualizările și semi-potențializările antagoniste și contradictorii în starea T pentru ca aceste două conștiințe antinomice, una luminînd-o pe cealaltă, să dea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
perimetru de Întâlnire cu Dumnezeu. E un discurs prin care Dumnezeu este chemat și adus printre noi. Avem de-a face cu o funcție de Înființare și legitimare ontologică. Toate cele șapte funcții invocate se pot actualiza În perimetrul discursului religios, predominanța uneia sau alteia fiind dată de contextul editării discursive, de raportul dintre sacru și mundan În evocarea religioasă, precum și de obiectivele diferiților actanți (celebrare, informare, persuadare, justificare etc.). Desigur, În cadrul comunicării religioase, putem decela mai multe grade de specificitate semantică
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
profiluri specifice de comportare. În viața reală, aceste profiluri nu se vor întâlni în forma lor „pură” (ca „tipuri ideale” după terminologia lui Max Weber). Omul real „va prezenta o combinație a unora dintre aceste tipuri, putând a se detașa predominanța unuia sau a altuia”<footnote A se vedea Hoffman, Oscar, Sociologia organizațiilor, Editura Economică, București, 2004, paragrafele 2, 3. footnote>. Așa cum a arătat sociologul Max Weber (1864-1920) în organizații se manifestă forțe social-politice diferite, față de care oamenii iau atitudini în raport cu
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
indicate de alți cercetători, formulează însă amănunțit deosebirile dintre cele două eflorescente ale speciei în Antichitate. Pluralitatea formelor românești va transmite prelungiri în așa-numitul român creștin, în cel medieval și în cel modern - este concluzia demonstrată convingător. Preocupările latinistului, predominanțe, gravitează în jurul epocii lui Nero, extinzându-se treptat. Este și cazul monografiei Seneca (1972), în care reia cercetările din teza de licență. Concepută pozitivist, lucrarea va păstra acest caracter cu toata strădania de modernizare, detectabila mai ales în stratul stilistic
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
și foarte variate tipologii bazate, de fiecare dată, pe un alt criteriu de clasificare. Criteriul morfologic, cel al considerării diverselor elemente constituitive ale organismului, a fost utilizat poate cel mai mult. În antichitate, Hipocrate și Galenus au luat drept criteriu predominanța în organism a celor patru umori (sânge, limfă, bila galbenă și bila neagră), stabilind patru categorii temperamentale: sanguinic, flegmatic, coleric, melancolic. De la ei au fost păstrate până astăzi denumirile temperamentelor, nu însă și criteriile de clasificare, dată fiind naivitatea lui
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
coleric, melancolic. De la ei au fost păstrate până astăzi denumirile temperamentelor, nu însă și criteriile de clasificare, dată fiind naivitatea lui. La începutul secolului al XX-lea, Viola împarte temperamentele după constituția corporală în tip brevilin, longilin și normotip în funcție de predominanța trunchiului în raport cu membrele, a abdomenului în raport cu toracele, a diametrului antero-posterior în raport cu cel transversal. Adăugarea de către Pende la acest criteriu a modului de funcționare a glandelor cu secreție internă a dus la stabilirea altor categorii de tipuri. Sigaud, bazându-se pe
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
trunchiului în raport cu membrele, a abdomenului în raport cu toracele, a diametrului antero-posterior în raport cu cel transversal. Adăugarea de către Pende la acest criteriu a modului de funcționare a glandelor cu secreție internă a dus la stabilirea altor categorii de tipuri. Sigaud, bazându-se pe predominanța unuia sau altuia dintre aspectele morfologice din organism, descrie tipul respirator, Cea mai cunoscută tipologie - bazată pe criteriul - morfo-psihologic - a fost stabilită de psihiatrul german Kretschmer care pornește de la observații clinice și considerente de ordin somatic. El arată că unele
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
sale, cucerită atât de greu. Acest tip de regresiune cu resomatizare este descris ca regresiune fiziologică. Concluzia care se poate trage este că apariția simptomelor somatice este legată de anumite funcții ale ego-ului. În consecință, va apărea un paralelism între predominanța gândirii ca proces primar, eșecul funcției de neutralizare și resomatizarea reacțiilor. Alexander Mitscherlich (1956) a fost inspirat de aceste idei când a elaborat propriul său concept de mecanism al apărării în două faze sau al refulării în două faze. Potrivit
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Titlul unei analize publicate recent de Institutul CATO din Washington, redă sintetic substanța mesajului libertarian Ruperea cercului vicios. Între alte efecte discutabile, trebuie inclusă și propaganda indirectă de care beneficiază astfel Al-Qaeda. Mai mult, inflația de false alarme ar trăda predominanța unei atitudini defensive, ce favorizează în ultimă instanță menținerea inițiativei și stabilirea agendei confruntării de către teroriști. Cântărirea unor strategii eficiente de luptă împotriva terorismului au determinat și dileme ale politicii externe. Nici definirea axelor noile politici externe a statelor puternice
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
multitudinea de posibilități narative la un număr restrîns de categorii prin intermediul tipologiei situațiilor narative. Acest lucru trebuie subliniat aici mai clar decît a fost în discuțiile anterioare 123. În aplicațiile anterioare ale acestei tipologii, accentul a fost pus pe determinarea predominanței uneia dintre cele trei situații narative dintr-un roman, de pildă din "romanul auctorial". Din moment ce situația narativă este supusă încontinuu schimbării, de la un capitol la altul sau de la un paragraf la altul, este de asemenea necesar să acordăm o atenție
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
implice un anumit grad de conștientizare a acestei acțiuni, mai ales dacă apare în proximitatea stilului indirect liber 146. Totuși, substituirea unui cuvînt (de pildă "Jon stătea tolănit" în loc de "stătea") nu este propriu-zis o metodă suficient de bună pentru testarea predominanței unei viziuni din interior sau din exterior în propoziția narativă de acest tip. Mult mai important este contextul mai amplu în care apare o asemenea propoziție. Dacă predomină o situație narativă în mod evident auctorială, atunci doar o viziune din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
în considerare în același fel. În fiecare dintre cele trei situații narative alt element constitutiv sau pol al opoziției binare asociat cu acesta ajunge să fie dominant în relație cu celelalte elemente constitutive și cu opozițiile lor: Situația narativă auctorială predominanța perspectivei exterioare (aperspectivism) Situația narativă la persoana întîi predominanța identității spațiilor de existență al naratorului și al personajelor Situația narativă personală predominanța modului-reflector Dacă situațiile narative sînt aranjate sistematic într-un cerc potrivit corespondențelor care există între ele, în așa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trei situații narative alt element constitutiv sau pol al opoziției binare asociat cu acesta ajunge să fie dominant în relație cu celelalte elemente constitutive și cu opozițiile lor: Situația narativă auctorială predominanța perspectivei exterioare (aperspectivism) Situația narativă la persoana întîi predominanța identității spațiilor de existență al naratorului și al personajelor Situația narativă personală predominanța modului-reflector Dacă situațiile narative sînt aranjate sistematic într-un cerc potrivit corespondențelor care există între ele, în așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
acesta ajunge să fie dominant în relație cu celelalte elemente constitutive și cu opozițiile lor: Situația narativă auctorială predominanța perspectivei exterioare (aperspectivism) Situația narativă la persoana întîi predominanța identității spațiilor de existență al naratorului și al personajelor Situația narativă personală predominanța modului-reflector Dacă situațiile narative sînt aranjate sistematic într-un cerc potrivit corespondențelor care există între ele, în așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
așa fel încît axele opozițiilor aparținînd situațiilor narative să treacă prin cerc la intervale egale, diagrama care rezultă de aici va ilustra în mod sigur coordonarea situațiilor narative și relațiile lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra situației narative. Astfel, de pildă, situația narativă auctorială se distinge în primul rînd prin predominanța unui personaj-reflector și în al doilea rînd prin perspectiva internă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lor cu polii axelor opozițiilor. Diagrama de la sfîrșitul volumului arată predominanța unui element opozițional, dar și participarea elementelor opoziționale învecinate, care au un efect secundar asupra situației narative. Astfel, de pildă, situația narativă auctorială se distinge în primul rînd prin predominanța unui personaj-reflector și în al doilea rînd prin perspectiva internă, pe de-o parte, și prin non-identitatea spațiilor de existență, adică prin referința la persoana a treia (la personajul-reflector), pe de altă parte 149. Acum, după schițarea fundamentului teoretic al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
poate fi transpusă fără dificultate într-o formă la persoana întîi, precum De veghe în lanul de secară, de pildă, care de asemenea folosește o perspectivă interioară. Ultima propoziție a citatului nu acceptă o astfel de transpunere, totuși, date fiind predominanța perspectivei exterioare în relație cu cea interioară și reprezentarea lumii exterioare, nu a celei interioare. În această propoziție și vocea unui narator devine cumva mai clar perceptibilă decît în prima parte a citatului, unde transmiterea pornește de la un reflector. Faptul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
formele narative (relatarea, descrierea, comentariul, eseul auctorial) și formele non-narative sau dramatice (dialogul, scena dramatizată). Scena dramatizată constă în primul rînd într-un dialog presărat cu elemente narative care funcționează ca indicații scenice sau ca scurte relatări ale acțiunii. În funcție de predominanța elementelor narative sau non-narative din cadrul său, scena dramatizată poate fi inclusă fie în formele narative, fie în cele non-narative. Împărțirea profilului longitudinal al unei narațiuni corespunde distincției cunoscute încă din timpul lui Platon între diegesis și mimesis și definiției poemului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
asemenea, înțeleasă ca o formă de focalizare. Aceasta este evidentă și în perspectiva externă probabil în relație cu o situație narativă auctorială dacă atenția cititorului este orientată temporar mai mult asupra procesului narativ decît asupra întîmplărilor narate. În același mod, predominanța episodică a unui personaj secundar dintr-o scenă este un fel de focalizare. Atunci cînd un narator auctorial, folosindu-se de privilegiul omniscienței, oferă o viziune interioară în spațiul gîndurilor și sentimentelor unui personaj, această tehnică este, de asemenea, o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]