442 matches
-
ale conștiinței în zona fabulației și miraculosului. În marea proză a lui Mircea Eliade fantasticul se înscrie în teritorialitatea fabulației generate de gândirea religioasă, ca evadări ale unei conștiințe lucide, logice și raționale care se întâlnește cu structurile arhetipale și preexistența mitului în gena ființei românești. Filolog de formație, doamna Elisabeta Iosif cunoaște prea bine dezvoltările și derivațiile fantasticului românesc pentru a se poziționa pe un teritoriu inedit, cu aspecte care generează și susțin originalitatea creației sale. Meditația asupra fenomenelor miraculoase
AURELIU GOCI ROMANUL VIEŢII ARTISTICE ŞI MUZICA LUMILOR PARALELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380916_a_382245]
-
Gheorghe Oltean, președinte, o familie culturală cu aptitudini în măsură să separe evocările fastuoase cu orice preț de luminile artei spectacolului suprapus cu dragostea și respectul pentru tradiție, folclor, credință. Dintotdeauna, aceste veleități au fost dominante și au constituit o preexistență a fiecărei porniri a unui proiect al localității, de către oameni cu spirit frumos și harnic, dar azi, oamenii care făptuiesc astfel de acte culturale sunt, într-o enumerare concizionată cu titlu de generic: întreg Lugojul. Prin această remarcă se lasă
UN GLAS MAGNIFIC URSIT UNUI VODĂ AL CÂNTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377822_a_379151]
-
un poet religios, după cum se declară (p. 464), ceea ce este esențial pentru mărturisirea de Sine, se poate întoarce în astral și îl caută în Sine pe Cel ce a fost, Ființa elementelor, într-o thanatică oglindă, în Râul negru al preexistenței: „În Râul negru, ceara/ desișurilor galbene de floare/ aprinde facle”, sau: „Grea lumină/ în negrul Râu, în sumbrele portaluri!” (p. 466). Timpul și spațiul, ca dimensiuni ontice, la Eugen Dorcescu își șterg aributele, pentru că, așa ca în ezoterismul hindus, ar
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
nu, lentilele omului mă incitau, un început de sadism își făcea loc în pieptu-mi, aș fi vrut să aflu de unde provenea înverșunarea amicului împotriva ideii de model, resuscitam bătute subiecte, susținînd, cu perfidă persuasiune, că nimic original nu apare fără preexistența unui model, nimeni n-a început plecînd de la sine, modelul maestrului e condiția primă, elementară, a creației, omul mă fixa șerpește prin lentile, reveneam: dacă discipolul are forță, atunci vine momentul cînd își anulează modelul și se instituie el însuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îl limitează), si nu încetează să se fragmenteze pe șine. Versul lui Blake poate fi citit în ambele sensuri: elementele separă triunghiuri etc.; sau elementele sînt separate de triunghi și cub, ca forme arhetipale ("platonice") ale limitării-ale creației, care sînt preexistențe în rațiunea divină (că Idei), în limbajul spiritual formator (logosul-rațiunea Ideilor), din care Urizen păstrează o parte ce nu poate fi ștearsă. Milton, în Paradisul pierdut, Cartea I (p. 8), vorbeste în acest sens despre "fúria ce zace-n minereuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fel de cadru organizator"134. Eul este, așadar, temeiul emotivității, pentru că el oferă și impulsul inițial al acesteia și spațiul ei de ordine; este, în alte cuvinte, condiția a priori a emotivității. Dar nu în sensul aflării lui ca o preexistență emoțională care nu are de-a face cu experiența, ci asemenea unei unități care premerge, structural și funcțional, părților sale. Emoțiile sunt "părți" ale eului, de vreme ce se ordonează în cadrul său structural. În personalismul energetic nu pare a avea loc, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Principial vorbind, În exercitarea dialogului interconfesional, trebuie respectate câteva reguli: asigurarea egalității partenerilor de dialog, În sensul că discuția trebuie să se realizeze Într-un context care să-i pună pe același plan pe cei care au ceva de spus; preexistența unei baze afinitare atât la nivelul țintelor (buna Înțelegere, recunoașterea reciprocă, autopercepția obiectivă), cât și la nivelul conținutului valoric (de pildă, fondul creștin care „vertebrează” spațiul cultural european); recunoașterea explicită a scopului Întâlnirii de a deschide și perfecta punți de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
folosite de ocupant pentru a supune majoritatea populației și pentru a-i deporta pe recalcitranți, numiți „chiaburi”. În mai puțin de doi ani, rata colectiviz...rîi sare brusc la 76% (Estonia), 84% (Lituania) și 90,8% (Letonia). Toate cooperativele agricole preexistențe sînt desființate, Încît ț...rănii se v...d nevoiți s... între În colhozuri, altfel riscînd s... fie surghiuniți. Între 1949 și 1951 sînt deportați aproape 100 000 de lituanieni, 41 445 letoni și 13 480 estoni. Deportarea devine astfel „unul
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
vom numi, în continuare, o politică guvernamentală non-discreționară, deoarece, așa cum am precizat, ea nu presupune o intervenție „conștientă” a instituției/organizației responsabile de acea politică. În acord cu cele anterioare, atât politica guvernamentală discreționară cât și politica guvernamentală non-discreționară implică preexistența unui algoritm în procesul decizional. Prin urmare, atât intervenția deliberată cât și intervenția automată asupra variabilei țintă se produc într-un mod care exclude atât necesitatea intuiției (adică a înțelegerii) cât și necesitatea evaluării axiologice (se presupune că atât una
Identificarea politicilor macroeconomice sustenabile şi de tip anticriză. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Mihail Dimitriu, Diana Viorica Lupu, Romulus Cătălin Dămăceanu, Cristina Gradea, Alexandru Trifu, Mioara Borza, Alexandru Burtea, Alina Răileanu, Alin Brădescu, Laura Diaconu, Marinela Geamănu, Viorica Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2355]
-
1a): „Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale...” (t.n.) Acest nume este participiul prezent de la verbul b"r"’, care nu-l poate avea drept subiect decât pe Dumnezeu. Spre deosebire de om, care „face” (‘oœQh) lucruri din materiale preexistențe, Dumnezeu a creat (b"r"’) din nimic cerul și pământul (Gen 1,1; 2,3; Is 45,18), omenirea (Gen 1,27; 5,1.2; 6,7; Dt 4,32; Ps 89,48; Is 45,12); oștirea cerească (Is 40
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mișcare nu e una aleatorie, ci una orientată - ea descrie parcursul de la doxa (domeniul lumii indeterminate) la episteme (domeniul principiilor și al clarității). În măsura în care parcurge acest traseu, sufletul „participă” la ordinea eternă a lumii și devine nemuritor (de unde, evident, problema preexistenței și a posterității sufletului tematizată în Phaidon). Merită observat faptul că această imortalitate a sufletului e legată de logica internă a mișcării lui, și nu de un aspect exterior - precum caracterul spectral invocat de miturile tradiționale. Cele două aspecte - ascensiunea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mulți sociologi nord-americani (Pichardo, 1997; Mertig și Dunlop, 2001). Organizarea mișcărilor sociale Deși ideea de m.s. sugerează informalitate sau spontaneitate, organizațiile au un rol important în existența lor. Așa cum am arătat mai sus, mobilizarea participanților are mult de câștigat de pe urma preexistenței unor organizații ale căror resurse de comunicare și de leadership pot fi folosite. Realizarea obiectivelor mișcării solicită un important efort organizațional. Aproape întotdeauna acestea se realizează în cadrul unor structuri formale, adaptate la nevoile mișcării sau create special pentru aceasta, materializate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o m.s. autentică, clar revendicativă, în timp ce restul mișcărilor minerilor au fost acțiuni politice „cu mijloace alternative”, violente, ale unei puteri politice, ale cărei resurse convenționale și a cărei legitimitate erau slabe. La nivelul explicării proceselor de mobilizare, Gledhill arată importanța preexistenței unei structuri organizatorice care permite evitarea dilemelor acțiunii colective. În cazul acesta, structura a fost Confederația Națională a Sindicatelor Libere din Minerit Articolul lui Ban și Românțan (2006), alături de cele de mai sus, este printre primele tratări sistematice, din prisma
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fi pierdut împărăția (96, 5-9); apoi, că Isus Cristos a fost crucificat și pentru demoni și pentru păcatele comise de ființele cerești (96, 10-12). Origen ar fi susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). În epistola 98 este atacat Apolinarie din Laodiceea pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat fie pentru exegeza sa alegorică (98
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fie pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri pentru că s-au comportat bine după ce au fost create (98, 10-12), sau că Duhul Sfânt nu pogoară asupra ființelor fără suflet și rațiune (98, 13). Scriitorul atacă și doctrina preexistenței sufletului lui Cristos (98, 14 sq.) pentru că a afirma, cum face Origen, că acel suflet era unit cu Logosul înainte de venirea în trup ar echivala cu a susține că orice suflet uman preexistent e de natură divină (98, 16). De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
când un grup de călugări conduși de Nonnos și primiți în 514 în mănăstirea Noua Laură de către Pavel, au fost expulzați repede de către succesorul acestuia, Agapit, din cauza convingerilor lor origeniste care se refereau, din câte se pare, mai ales la preexistența sufletelor și la apocatastaza finală. Ei au putut să se întoarcă abia în 520 cu permisiunea noului abate Mammas, cu condiția să nu-și divulge doctrinele. Unul dintre acești călugări este Leonțiu din Bizanț, probabil una și aceeași persoană cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în isocriști (care afirmau că în momentul apocatastazei toți oamenii vor deveni asemenea lui Cristos) și protoctiști (care susțineau că în apocatastază numai sufletul lui Cristos, prima dintre creaturi [prôton ktisma], va rămâne unit cu Logosul). Protoctiștii, renunțând la doctrina preexistenței sufletelor, s-au aliat cu antiorigeniștii și, printr-un memoriu prezentat de starețul de la Marea Laură, Conon, s-au adresat împăratului într-un moment când Justinian era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim o dată cu alegerea - pusă la cale de Teodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ioan Damaschinul ne furnizează un fragment din al doilea logos al unei scrieri compuse pentru (mai puțin probabil: contra) un anume Partenie, care cuprindea așadar cel puțin două cărți; fragmentul este dedicat originii sufletului și autorul pare să se opună preexistenței acestuia. Pare să fie combătută aici argumentația lui Chiril din prima epistolă către Nestorios unde el spune că, așa cum o mamă poate fi numită foarte bine anthrôpotokos deși, la urma urmei, de la ea provine o singură componentă a ființei umane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al cărților). Antipater recunoaște meritele lui Eusebiu ca istoric, dar îi neagă competența în materie de dogmatică. Lasă în mod clar să se înțeleagă că, prin Eusebiu, vrea să lovească în maestrul său, în Origen. Ca atare, el atacă doctrina preexistenței sufletelor, exegeza alegorică a istoriei lui Adam și a Evei prin referire la păcatul originar al sufletelor care a dus la căderea lor în trupuri, ideile lui Origen despre diavol, despre căderea îngerilor, despre învierea trupurilor. De la Chiril din Scitopolis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
martie sau aprilie 553, Justinian a trimis episcopilor reuniți pentru conciliu, înainte însă de începerea acestuia, o Epistolă despre Origen și adepții săi în care prezenta sintetic greșelile călugărilor palestinieni origeniști, sublinia legătura lor cu doctrinele pitagorice și platonice despre preexistența sufletelor și cerea conciliului condamnarea lor. Aceasta a fost pronunțată, însă, din câte se pare, nu de către conciliul ecumenic care a început la 5 mai (și în documentele căruia nu figurează dezbaterea unei asemenea teme), ci în cadrul unui sinod special
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deschidă dialogul; Teofrast reprezintă neoplatonismul, iar Euxiteu creștinismul care, la sfârșit, este acceptat și de Teofrast. E un dialog bogat în citate și în aluzii la literatura clasică; autorul apără aici doctrina Facerii lumii, combate concepția platonică și neoplatonică a preexistenței și a transmigrației sufletelor, susține teza nemuririi sufletului, a sfârșitului lumii și învierea trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă târzie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi pierdut împărăția (96, 5-9); apoi, că Isus Cristos a fost crucificat și pentru demoni și pentru păcatele comise de ființele cerești (96, 10-12). Origen ar fi susținut și magia și astrologia (96, 16). Teofil atacă și doctrina origeniană a preexistenței sufletelor (96, 17-19; 100, 12). în epistola 98 este atacat Apolinarie din Laodiceea, pentru că a refuzat să admită că Isus Cristos avea suflet omenesc; Teofil se apleacă îndelung și aici asupra lui Origen, condamnat pentru exegeza sa alegorică (98, 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lumii, pentru că ar fi afirmat că ființele angelice au devenit îngeri fiindcă s-au comportat bine după ce au fost create (98, 10-12) sau că Duhul Sfînt nu pogoară asupra ființelor fără suflet și rațiune (98, 13). Scriitorul atacă și doctrina preexistenței sufletului lui Cristos (98, 14 și urm.) pentru că a afirma, cum face Origen, că acel suflet era unit cu Logosul înainte de venirea în trup ar echivala cu a susține că orice suflet uman preexistent e de natură divină (98, 16
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînd un grup de călugări conduși de Nonnos și primiți în 514 în mănăstirea Noua Lavră de către Pavel au fost expulzați repede de către succesorul acestuia, Agapit, din cauza convingerilor lor origeniste care se refereau, pe cît se pare, mai ales la preexistența sufletelor și la apocatastaza finală. Ei au putut să se întoarcă abia în 520, cu permisiunea noului abate Mammas, cu condiția să nu-și divulge doctrinele. Unul dintre acești călugări este Leonțiu din Bizanț, ce trebuie probabil identificat cu teologul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în isocriști (care afirmau că în momentul apocatastazei toți oamenii vor deveni asemenea lui Cristos) și protoctiști (care susțineau că în apocatastază numai sufletul lui Cristos, prima dintre creaturi [prôton ktisma], va rămîne unit cu Logosul). Protoctiștii, renunțînd la doctrina preexistenței sufletelor, s-au aliat cu antiorigeniștii și, printr-un memoriu prezentat de starețul de la Marea Lavră, Conon, s-au adresat împăratului într-un moment cînd acesta era supărat din cauza tulburărilor produse la Ierusalim de alegerea - pusă la cale de Teodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]