174 matches
-
și Tom hotărî că e preferabilă o înfrângere decât abjecta așteptare. Papucul, înconjurat de copacii care-și picurau lacrimile (ploaia se mai domolise), arăta melancolic și misterios ca o casă singuratică dintr-o poveste japoneză. Storurile erau coborâte, dar se prefira o lumină din camera de zi și o alta dintr-o încăpere de la etaj. Tom își închise umbrela. Nu reușea să își găsească batista (răceala lui persista). Când se apropie de ușă, simți că i se face rău de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care ni le oferea școala, nici urmările dezastruoase ale războiului și ale secetei care i-a urmat, nu ne au abătut de la realizarea țelului propus. INFORMATIV ȘI FORMATIV Într-o splendidă zi de septembrie, când razele calde ale soarelui se prefirau printre crengile copacilor încărcate încă de podoaba frunzelor, când lumina începea să capete culoarea mierii, iar bătrânul Copou tânjea după animația și tinerețea de care este invadat în perioada cursurilor universitare, mă plimbam cu amicul și colegul meu de breaslă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
altul asupra câte unui scriitor, făcând, în manieră empatic-impresionistă, notații ce pivotează în jurul unor formulări sesizante. Apelul generos la metafore nutrește o frazare nu lipsită de consistență, dar cu nestăpânite răsfățuri poematice, prin care poetul convertit la critică vrea să prefire ceva din atmosfera unei opere. El scoate cu larghețe, ca dintr-o besactea, ametiste și peruzele, topaze, opale și rubine cu care își „pietruiește”, etalând un apetit ca și oriental, discursul. Și în „viziunile” lui de călător (fie că sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
Mi-am adus aminte că, despărțindu-mă de oamenii cu care petrecusem începutul serii, îi auzisem spunând că prețurile locuințelor („în orice caz, la Paris intra-muros“, preciza femeia-adolescentă) aveau să crească... Noaptea de iarnă era călduță, ploaia, dincolo de fereastra deschisă, prefira ca pe niște mărgele, la nesfârșit, sclipirile orașului. Miriade de puncte luminoase, simbol obtuz al răzlețirii umane: pentru a da de urma unei persoane dispărute, e de-ajuns să vizitezi toate acele surse de lumină, una după alta, de pe întinsul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
anumite le pot, uneori auzi. Prea adesea - pe unde prin minte nu-ți tună - dai ochii cu martori și soli ce vorbesc despre niște trăiri pentru care, noi, astăzi, cu greu încropim înțeles.” ,,Și ce încîntare pe înfriguratele degete cînd, prefirînd răveneala călduță a brazdelor mari, nimereau pe cei trei minunați ochișori învăscuiți pe o mică mărgică de sticlă, abia cît e bobul de nohot; sau, cînd, lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș țîșnit rostogol spre
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
spații verzi, lumea nemaiputînd cînd se bat în capete munții somnului a lăsat de la ea, abandon și recuperare sub un semn al singurătății, ca un om, parte convexă din curbă stația Tecuci Nord, vor să urce, care a coborît se prefiră printre ei, anatomiile de mașină la barieră, controlorul în ușă deschide ochii sub șapcă, am mai văzut o dată biletul! lumile, chiar aceea narativă Toma Pavel, care stă în rudimente grafice și este o mnemotehnică, nu sărăcesc niciodată, prea mult s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
doar podul din Turner, fum-viteză, numele exact al tabloului? senescit mundi, a mai îmbătrînit cu o stație, semnalizează alternativ, vizual și sonor, în roșu, mîine va fi Ardealul, vei șterge bătrînețea orbitelor excentrice! fii atent la ceva fizionomii dintre acelea prefirate în curățenia miilor de ani de non-istorie, acum, pînă n-am intrat pe magistrala de repopulare Sud-Nord, sîcîitoare instanță, Săcueni-Roman, dă legi pentru amestecuri la oameni, nu și la cai! acolo, rasistule, dimpotrivă, căutată este linia evolutivă prin selecție! și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
teză, aceea a comunicării ratate (nu se mai transmite nimic semnificativ) am validat-o cu toții prin experiența proprie din timpul ceaușismului, când vorbitorul urcat la oricare tribună n-avea, programatic, nimic de spus în afara odelor închinate "tovarășului" și "tovarășei". Se prefirau, în adormitoarea atmosferă de la Marea Adunare Națională, zeci și sute de astfel de discursuri, în care deputatul X nu făcea nici o referire la Legea aflată pe ordinea de zi a Sesiunii, ci informa că... secția lui a depășit planul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bălării oferea vecinilor loc de păscut gâștele și cârlanii. Îngrijitoarea, cu plată forfetară, era plecată la câmp și, până la întoarcerea ei, tânăra învățătoare s-a întreținut cu vecinele și cu copiii lor. Soarele se ridicase mult pe bolta senină și prefira o lumină gălbuie specifică începutului de toamnă, când dăscălița împreună cu femeia de serviciu, cu alte două gospodine și câțiva copii, trebăluiau de zor la ameliorarea aspectului dezolant al școlii. Ca o tânără deprinsă cu treburile gospodărești, și-a suflecat mânecile
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Și lumea din adâncuri o scutură ușoară / Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade / Târând cu sine timpul cu miile decade" (Mureșanu). E "un sistem de gigantice clepsidre dispuse cum se impunea spre a înlesni mișcarea rotatorie a ceea ce se prefiră prin ele"44, cu rezonanță de clopote în sufletul oricărui trăitor. Eminescu nu este un privitor rece al cerului: o stea dacă fulgeră prăbușindu-se pe cer rezonează în sufletul său, precum prin tuburi subțiri de orgă ar luneca o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
poemele lui Dan Damaschin, spre exemplu în Fruntariile inocenței, în care asistăm la scene desprinse din starea de copilărie a lumii, pe vremea când "în roua unui suflet invulnerabilă se oglindea Firea", iar "un duh al vârstei de aur se prefira printre degete" (în op. cit., pp. 54, 56, 57); "când singură atracția paradisului o/ resimțeai un magnet căruia nu te puteai împotrivi/ limpezimea dintâi, transparența nesfârșită/ a zorilor sacrului", "numai văz pentru ceea ce nu se îmbie vederii" (Cantorul, vol. Kaspar Hauser
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
măsura, dar să nu fii nici avar; este o măsură în toate lucrurile.” „Nu face nimic care să-ți dăuneze și gândește-te înainte de a face ceva.” „Seara, nu-ți îndemna ochii la somn fără ca mai înainte să nu fi prefirat de trei ori fiecare faptă din ziua aceea: «În ce anume am greșit? Ce-am făcut? Ce îndatorire n-am îndeplinit?» Examinează, începând cu cea dintâi, acțiunile tale: cu cele rele fii aspru și cenzurează-le, dar fii mulțumit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și o culcă pe pat și... A fost ca atunci când i s-a dăruit prima oară... Și pământul în replici se mai cutremura sub ei. Dar ei, prea îmbrățișați, nici nu băgau de seamă... 9 Nunta însângerată Spre apus, lumina prefirată prin vitraliile ferestrei aruncă pe dalele de piatră pete multicolore ce se răsfrâng destrămând dulcea semiobscuritate a paraclisului. Pe perete, Iisus, bătut în cuie pe o cruce mare de stejar, și umbrele pâlpâitoare ale lumânărilor ce-i joacă pe chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ioane. Noapte bună Ștefane... Dormi puțin, că mâine.... O să dorm... O să dorm... Somn ușor... Țamblac pleacă. Ștefan a rămas singur. Se apropie de masă. Răstoarnă clepsidra și se lasă în jilț. Își proptește capul în mâini, ațintind firișoarele ce se prefirează în clepsidră... Doborât de somn, capul greu îi cade pe masă. A adormit. Clopotele... Broaștele Sucevei... 17 La mănăstire, Maria !? Pe culoarul luminat de două torțe, e vânzoleală mare. Un du-te-vino de țărăncuțe ce aleargă lipăind cărând felurite lucruri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ce-am mai creștinat la tătărâme, atuncea!... În Nistru, botezându-te Tu, Doamne!"... Și mie, tot de acolo mi se trage... Când mă apucă, zdrumic coajă de salcie... Privirea îi cade pe clepsidră. O răstoarnă. Privește fascinat nisipul ce se prefiră bob cu bob. Ce crezi că-i viața, Negrilă? Negrilă se scarpină în creștet, se foiește de pe un picior pe altul, transpiră... Apăi... Știu eu?... Ceva... ceva ce trece... Așa-i Negrilă! "Ceva ce trece"... Fuge!... Zboară, Negrilă!... Zboară! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi aruncă o privire pe sub sprâncene, prefirându-și barba între degete: Cinstit! Te-ai lecuit de fumuri? "Păcatul mărturisit e pe jumătate iertat." Ștefan zâmbește șăgalnic: Cinstit... Mai fâlfâi arareori din aripi; recunosc, mândria e unul din păcatele mele:... Mi-s aripile obosite însă, rămân pe pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dragul meu, ieșind din curtea Cetățuii prin poarta nordică, adică pe sub turnul „Cina pelerinului”. Cotind-o apoi la stânga, urmăm poteca ce ține șnur pe sub zidul vestic - refăcut al mănăstirii. Când am ieșit la loc deschis, zările ne primesc cu lumina prefirată pe muchea Repedii și Pietrăriei, lăsândune să respirăm în voie, cu gândul la pădurile Bârnovei și Dobrovățului. Dragă prietene, astăzi te voi duce prin locuri pe unde nu am călcat pe vremea drumețiilor noastre...Deschide-ți sufletul și hai să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
serbarea de sfârșit de an. Și inima mi se întoarce dureros în trecut, spre o fetiță care, acum o jumătate de veac, cânta la pian fermecată să vadă că din degetele ei brune și lungi ieșeau note pe care le prefira ca pe mărgăritare. Credea, pe vremea aceea, că are să fie o mare artistă. [...] 40/1950 II 28 iunie [1950] [...] Nu-mi place - chiar dacă, foarte mândră, o admir - această analiză psihologică a Micăi; nu-mi place să aflu că trăiești viața
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
grădinii. În timp ce mi-o umplea, moș Gheorghe mi-a comentat fiecare mișcare de-a sa. După aproape patru decenii, nici azi nu i-am uitat monologul: „Uite ce făină-ți dau (a luat din ea cu trei degete și a prefirat-o de sus), cernută de două ori; aur, nu altceva; vezi? E pînă la linia de sus; ai grijă cum o duci...”. Așa cum mi-a descris-o, importanța împrumutului m-a excedat. Casa lui era în vale, aproape de pîrîu, a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ia zborul, sfioasă și nevinovată, prin aerul greu. Cu ochii mijiți, își apropie nasul să culeagă aroma parfumată a vestitorilor primăverii, dar un miros pătrunzător îi invadează brutal nările: "Pentru cine e varza cu carne?" Ah, proza vieții!... Începu să prefire cu furculița varza tăiată mărunt, îndelung prăjită în grăsime, până să descopere o bucățică de carne. Slab rezultat! Eh, oricum nu-i e foame, iar țuica îl antrenează fără voie. "Eram uluit de strălucirea Ideii!", spuse cu fruntea superb încununată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cam de-un picior, cu o montură de pietre prețioase. Baza copacului era un recipient de alabastru, atât de străveziu, încât se vedea mâlul depus în el. - Sângele celui care n-a fost nicicând răstignit, dar care i s-a prefirat asudând în grădina de măslini și i-a curs în forum, a spus Andras, urmărindu-mi privirea. E al tău. Și racla. Conține țărână din Palestina amestecată cu scuipatul lui Iisus; redă vederea orbilor. Și-a desfăcut colierul cu pandantivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Rotari pe neașteptate și a început să-l nimicească. Dar poate că, mai abitir ca mercurul, absența Gailei a fost cea care i-a luat râvna de a trăi. Adesea se însingura în tăcere, cu ochii pierduți în gol, prefirându-și printre degete unul dintre vălurile ei. Eu îi eram alături, încercând să-l implic în treburile regatului, dar părea să nu-i mai pese și prefera să vorbim doar despre ea. Ca și cum carnea lui s-ar fi topit brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Urizen conduceau Escadroanele 185 lui Urthona, cu arme 315 De-aur și argint, de-aramă și de fier186: își recunoscu aprigii fii. Apoi Urizen se ridicắ pe vînt și merse multe mile Înapoi în groaznică să Pînză, zapezi că lină prefirînd: În vreme ce urcắ, răcnind, puternic vibră Pînză, De la un cer la altul, de la un glob la altul. În vaste căi excentrice 187 320 Silite Cometele rostogolitu-s-au la groaznica-i porunca, îngrozitorul drum Căzînd în volbura năvalnic jos printre văile lui Urthona
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Creangă. Cînd serioase și erudite, cînd speculative, intime, sau umoristice, piesele acestui puzzle, aparent mult mai puțin "tari" decît capitolele cu cap și coadă, arată o foarte personală și interesantă relație cu autorul comentat. O mare diversitate de stiluri se prefiră cu această ocazie și lejeritatea aparentă a acestor notații, în interiorul unei "serioase" monografii, sparge tiparul și cîștigă cititorul. Apar astfel tot felul de amănunte captivante, cum ar fi istoria numelui lui Creangă. Scriitorul s-a vrut întotdeauna Ioan, Călinescu l-
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]