171 matches
-
conveniență” care e bătrînețea. Mai întîi un statut privilegiat al amintirii. Amintirea e un soi de imaginar afectiv menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum în Israel, medic oftalmolog de internațional renume, Riri Sylvia Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul mistuit, trecut în ficțiune și tocmai din această pricină ațîțător. Detaliile a ceea ce s-a petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
Pologea Micul bagaj a mai trecut o haltă,peronul e marcat cum fără nimic ai venit lași micul bagaj și cobori împăcat îl vor deschide îngerii,cu degete blocate între spaimă și speranță: din foc dogoritor, jarul arzînd l-au prefirat dar vina,știută sau neștiută s-a păstrat? s-a iertat? Vast era vîntul ruptă-i perdeaua sinelui, vălurita care-mi acoperea ochii de acum tot largul se va vedea ca-ntr-o apă limpede: am fost atît-o adiere dar
Poezie by Doina Pologea () [Corola-journal/Imaginative/3242_a_4567]
-
pragul unui semianonimat. între alții Eugeniu Ștefănescu-Est, Liviu Bratoloveanu, Al. Dimitriu-Păușești, Gabriel Drăgan, Alexandru Predescu, Petre Hossu, G. Niculescu-Varone, precum și cei cuprinși în volumul ce-l menționează, Scriitori uitați, a lui Nae Antonescu (Ed. Dacia, 1980), ale căror nume le prefiră cu melancolie. Dovadă că universul d-lui Pericle Martinescu, ca al oricărui om de noblețe sufletească, e caritabil.
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
bănuiesc că e o noutate pentru tine, dar eu sunt logodit. Cele mai mici obiecte din bucătărie păreau să i se impună brusc atenției: timpul care se scurgea dintr-un ceasornic invizibil, vîna roșie a unui termometru, lumina care se prefira, ca o pînză de păianjen, prin ochiurile perdelei de dantelă, o lacrimă de apă suspendată la buza robinetului și încremenită acolo; toate s-au mpletit într-un zid, prea subțire, prea străveziu însă ca să poată stăvili vocea lui Clyde: - I-
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
îi cere lui Istodor o culegere Gheba, iar Czampar și Sibișan se cred îndeajuns de creativi pentru a scrie câte un roman al lor. Semnatarul cărții de față trebuie să fie extrem de atent pentru a le menaja susceptibilitățile auctoriale. Dacă prefirăm salba celor optsprezece penitenciare prin care a trecut Ghiță și a celor patruzeci și opt de infracțiuni comise de Hrib, parcurgând, la un alt capăt al criminalității, textele halucinante ale defunctului N. (un corespondent dement al dostoievskianului om din subterană
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
viață: adevărurile esențiale le descoperi la o etate cînd nu mai poți face uz de ele. Ce surprinde la Barbu Cioculescu e preferința obsesivă pentru copilărie și adolescență, în dauna întîmplărilor trăite la vîrsta matură, ca și cum pofta autorului de a prefira aduceriaminte se încheie odată cu pragul majoratului, care coincide cu abdicarea regelui Mihai. E ca și cînd, dintr-o scădere bruscă a apetitului evocator, bunăvoința autorului față de propria biografie ia sfîrșit odată cu întronarea comunismului, motiv pentru care accentul cade pe spiritul
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
DOMNULE! Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori, vizitez un parc bucureștean mai puțin urbanizat, în care predomină naturalul și care mă cheamă cu aleile sale indiferent de anotimp și...buget. Prefir cu ochiul vegetalul, măsor cu pasul umblatele alei... Zâmbesc peisajului mai cu seamă când întâlnesc drăgălașe patrupede umanizate și pretind că ne recunoaștem. Mă fericește intersectarea cu porumbeii nărăviți aci și care par să te-ntrebe de n-ai ceva
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SCORUȘ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2101 din 01 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului SCORUȘ Când zile tot mai reci o să prefire Această toamna, care-i blândă, totuși, Ne-mbie iar cu nuferi și cu lotuși, Cu iarbă, încă verde, multe fire. Ne odihnim la umbra unui scoruș, Chiar dacă e fragilă și subțire, Dar liniște mai poate să răsfire Și el și
SCORUŞ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382371_a_383700]
-
și să râdă, căci râde așa frumos!! -Ei, nu mai spune?! Ce fulgurante spuse îmi-arunci?! -În miez de noapte aud vorbe-ghiulele vâjâind prin cameră și-n loc de somn mă faci să degust trezie...Nu e prea confortabil pentru mine... Prefiră-ți gândurile, iar de-ți aduci aminte ceva lămuritor, expune-le cumva mai deferent... -Cum?! Sunt chemat și mă prezint la ordin! Aflu ce nu credeam vreodată c-am să găsesc la el. Îmi spune-n loc de vorbe, floricele
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să facă o minune. „La șase coți adîncime“, stărui Simon. Lucrătorii se puseră pe treabă și primul strat nisipos fu curînd urmat de pietriș, apoi de pămînt roșiatic. Lopețile izbeau În lutul prefirat de dîrele rădăcinilor; retezate de custura sapei, rîmele se mușuroiau și apoi se pomăiau la soare ca pe jăratec. Sofia stătea tăcută lîngă groapa care se făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tras de boi, unde erau așternute pielicele de miel. Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
căință, abia dacă am observat pata timbrului aidoma unei peceți de ceară. Dumneavoastră, ca un cunoscător al operei lui Mendel Osipovici, v-ați putea imagina cum ar fi descris el această scenă, poate ca un portret flamand, lumina ce se prefira printre draperii pe chipul și mîinile tinerei femei. Oare, pentru luminozitatea picturii, credeți că ar fi aprins focul godinului și i-ar fi Întredeschis ușița? Sau poate ar fi plasat un cămin. Cămin nu aveam, iar godinul era rece, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe îndelete în timp ce mesteca micile lumi, ca un cunoscător. „Bine, bine, bine...“, spuse ridicându-se și aranjându-și plastronul. Apoi privi peisajul, scrutându-l parcă până în străfundul ochilor. Era în continuare la fel de țeapăn, cu pălăria bine aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și orele. Toți cei prezenți erau așezați ca niște figurine de plumb pe o scenă în miniatură. Berfuche avea nasul roșu și ochii înlăcrimați. Grosspeil pălea, luând culoarea apei. Ciupitu stătea cu carnețelul în mână, își luase notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așez pe pătură, la soare, mai departe, într-un loc mai retras, privind bolta crengilor. Stau nemișcată minute întregi. O toropeală plăcută îmi anesteziază simțurile și mă simt plutind într-o imponderabilitate binefăcătoare. Lumina, plouând în stropi multicolori, mi se prefiră printre genele grele, din ce în ce mai grele... Simt o ușoară mișcare de pași mărunți și deși... mărunți și deși... Să fie Negrici? El ar veni direct la mine, atingându-mă cu boticul lui umed și privindu-mă de foarte aproape cu ochii
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
și mai câte nu ne-a mai spus el atunci, că nici nu-mi amintesc. Într-o zi am intrat fără veste la dânsul în odaie, când era singur. Se însera, cerul era senin, și soarele, în asfințit, poleia încăperea, prefirându-și razele pieziș. M-a chemat lângă el, și, când m-am apropiat, m-a cuprins de umeri și m-a privit în ochi drăgăstos și înduioșat; nu mi-a spus nimic, s-a uitat doar așa, la mine, o
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
amintind de colindele laice, „ la curțile Dorului”. Antonia Iliescu, am spus, este un flaut care cântă ca o orgă, și nu se putea să nu se exprime și grafic, în vignete și schițe de gravuri- semne- grafeme ale lumii interioare, prefirate în fantaziile textelor: toate impregnate de o rară sensibilitate și senzualitate feminină, cum altfel ? Ceea ce admir în special la această doamnă este cultul prieteniei literare, puntea de curcubeu, cum ar spune chiar ea, vezi „ Curcubeul cu oameni”( ed. Libra Vox
O CARTE DE ANTONIA ILIESCU TRADUSĂ EN FRANCAISE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348169_a_349498]
-
un flaut” pentru că, spune el în poemul „episod”: „clipele noastre s-au iubit mai mult decât noi”, iar el a rămas: „un episod sculptat de palmele / tale în lemn alb și negru” (episod). Gesturi intime ale unui rotund ideatic se prefiră precum bobițele de mărgăritar pe obrazul palid, de fată. Numai celălalt știe ce gust și ce culoare au lacrimile, ce sfinte nimicuri săvârșeați împreună. Câtă vreme există întoarcere, nimic nu e pierdut. Poate rotundul să aibă un colț sfărâmat? Da
PETRE RĂU, EDEN ÎN CĂDERE, INFORAPART, 2012, (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365767_a_367096]
-
pot de ea, știu că spaima blochează. Degeaba! Simt că mă dau la fund. Îmi sare țandăra pe mine zicându-mi: „Nu sunt bună de nimic!” Ideea nu-mi dă pace și ca un șarpe îmi sâsâie prin cap. Îmi prefir degetele prin păr și respir adânc. Îmi fixez privirile pe ecranul amintirilor, în locul unde trăiesc visele mânate de lumină, în străfundul gândurilor, întâmplărilor, impresiilor de viață ca să le leg cu noua idee care îmi zbârnie în creier. Aștept. Nu se
TALENTUL ... de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365581_a_366910]
-
de singurătate. O salut promițând să-i fac o vizită în curând, ca să mai vorbim de una și-alta, chiar de... obligațiile mele! Rămâne să-mi sonorizez mie la ce mă refeream: scriu literatură; public săptămânal într-o revistă online. Prefir tematici și stiluri, abordez varii specii ca să-i surprind plăcut pe amicii mei, cititorii. Și rezultatul mă răsplătește, iar promptitudinea deschiderii ultimului articol publicat mă onorează și... mă obligă! Referință Bibliografică: NON MULTA, SED MULTUM / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
opera închegată” și pentru „activitatea literară impecabilă” a Elenei Buică nu au margine, Domnia Sa îi închină un inedit Buchet înmiresmat, incluzând toate volumele publicate de-a lungul timpului, sugerând astfel obiectul prezentei exegeze: „Zâmbind vieții, am adunat Crâmpeie de viață, prefirate Prin sita vremii; cu Gând purtat de dor, n-am pierdut din vedere Întoarcerea spre obârșii, realități răsfrânte în Oglindiri. Am străbătut Luminișuri și nu m-am putut opri să Îmi plec fruntea, cu smerenie și îngăduință, la toate aceste
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
în poemul „Orbire” , unde intervine simbolismul orbului, legat de experiențele inițiatice și de intervenția de salvare a zeilor, dăruind vederea aceluia care iubește. Iubirea devine stăpână a luminii, alegorie prin care Homer orb a devenit simbolul poetului itinerant: „Ce se prefiră-n lacrima din noi?/ Găsi-vom oare candida sorginte?/ De-atâta dor, tăcut cu drag în doi, Eu am orbit, tu numai ai cuvinte”. Semn al unirii, cinci, după pitagoraieni este număr nupțial, „Al cincilea anotimp” este glossa numărului speranței
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
de timp / mă cuibăresc în aripi toată / cu fruntea lipită de vis...” Nu e de mirare că poeta preferă “printre toate florile pământului, / curcubeiele despletite și fluturii / nenăscuți” (Pacemaker pentru suflet). Tristețea este nota dominantă a cărții. Prin ea se prefiră sunetele tăcerii dintr-o nostalgie în care poeta se înveșmântă, poate pentru a-și masca intensitatea trăirii. E vorba de un timp revolut al iubirii, chemat cu patos, cu disperarea pe care doar iubirea ți-o dă, atunci când ești pe cale
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
mine de-afară, până la bust, până la mijloc, până la șolduri, genunchi și glezne mă despoi de marmură. Doar nisipul rămâne și acela în mușuroaie mărunte care așteaptă un vânt dinspre nord să se spulbere. Cine să le adune boabele să le prefire prin gâtul clepsidrei, de vreme ce clepsidrarul e plecat de un timp să sufle în sticla fierbinte să sufle în foalele clipei. Mario, Mario, ce iubire nebună de legat ar ieși din singurătățile noastre în vreme ce gândurile se vor preface în cai, alergând
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
urgenței, al stării de necesitate poetică, al imperativului care nu suportă amânare. Dorește totul aici și acum. Nici trecutul, nici viitorul nu au consistență. Rămâne un timp pe care poeta îl umple cu imensa bucurie de a fi. Poeta își prefiră urma viselor fugare în adieri de gând (am loc în palmele tale). Atentă la mișcările zilei, poeta vrea să ajungă și chiar să întreacă noaptea, schimbând-o pe un poem luminos, conceput „la aniversare” și odorat cu respirația teiului de la
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
hotare, pe care toată să am puterea a o dărui oamenilor, înnobilată-n crini imperiali, iar eu să nu pretind, în schimb, nici cât o noiță! Doamne, Preaînaltule, dă Tu, copiilor mei, un veac de-aici înainte, soare cu lumină prefirată printre ramuri aromate, de tei; dă-le lor puterea ca ei, numai cu șoapta, să vindece-n clipită cele mai cumplite suferințe, prefăcând bube puroinde în candele mirosind a floare de mirt, iar gemetele de durere în osanale ridicate Ție
DRUM LIN SPRE CER… FILUŞ JULEA! (UN OM… UN ZBOR… UN ÎNGER) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369888_a_371217]