153 matches
-
că aveau sau nu copii. În paralel, cortexul prefrontal al bărbaților, fie că sunt sau nu tătici, nu a arătat nici un semn de activitate în această regiune cerebrală. Cercetătorii consideră că scâncetele unui bebeluș trec printr-un „filtru” în cortexul prefrontal al femeilor. Acest filtru le permite astfel să se concentreze doar la plânsul copilului, făcând abstracție de alte zgomote. Cortexul prefrontal stimulează așadar transmiterea impulsurilor electrice spre alte părți ale creierului, declanșând emoții puternice, ca „neliniștea” pe care o putem
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
semn de activitate în această regiune cerebrală. Cercetătorii consideră că scâncetele unui bebeluș trec printr-un „filtru” în cortexul prefrontal al femeilor. Acest filtru le permite astfel să se concentreze doar la plânsul copilului, făcând abstracție de alte zgomote. Cortexul prefrontal stimulează așadar transmiterea impulsurilor electrice spre alte părți ale creierului, declanșând emoții puternice, ca „neliniștea” pe care o putem resimți când auzim un copil plângând: „Îi e foame, vrea să fie mângâiat?”... Se crede că la femei răspunsurile prefrontale ar
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
Cortexul prefrontal stimulează așadar transmiterea impulsurilor electrice spre alte părți ale creierului, declanșând emoții puternice, ca „neliniștea” pe care o putem resimți când auzim un copil plângând: „Îi e foame, vrea să fie mângâiat?”... Se crede că la femei răspunsurile prefrontale ar putea fi programate, în timp ce la bărbați activitatea amigdalei ar fi mai mult modulată de experiență. Este motivul pentru care mămica va fi mult mai receptivă la sunetele și la micile zgomote emise de bebelușul ei în toiul nopții. Îngrijorarea
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
individualității umane, urmată imediat de arborarea unei măști ca expresie a depersonalizării. SCENARIU DIDACTIC Prima oră: Tema: Modele de mistificare ideologică în literatură Resurse didactice: Facerea, textul povestirii Hainele cele noi ale împăratului de H. C. Andersen, fragmente din Lobocoagularea prefrontală de V. Voiculescu și Întuneric la amiază de Arthur Koestler Introducerea în temă: 5 min. * Li se dă spre lectură elevilor textul biblic din V.T., Cartea Facerii, în care se prezintă căderea în păcat și izgonirea din rai a protopărinților
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care tipul de umanitate reprezentată de indivizi este una schizoidă, vom insista asupra rupturii minte / inimă care instituie o nouă modalitate de raportare la sine și la celălalt. * Se va oferi, spre confirmarea acestei teorii, textul lui V. Voiculescu, Lobocoagularea prefrontală. Li se va cere elevilor să răspundă la următoarele întrebări: 1. Cum s-ar putea motiva istoric scrierea acestui text în anul 1948? 2. Identificați în text sintagmele aparținând paradigmei inimii / paradigmei creierului uman. 3. Numiți pe baza cunoștințelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
din locul unde era așezat chiar de la naștere de către comitetul respectiv, lucra cu zel și recunoștință pentru fericirea obștească. La această eră fericită se ajunsese cu o mulțime de mijloace. Printre ele, cel care ajutase cel mai mult era lobocoagularea prefrontală, un procedeu derivat dintr-o veche și timidă operație de psihochirurgie, ajuns acum de o simplitate copilărească. [...] Operația se repeta la vârsta de șapte și apoi la optsprezece ani, ca astfel să se asigure exterminarea radicală a lăstarelor de fibre
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
medici, chirurgi și psihiatri stabiliseră rolul nefast pe care-l joacă lobul anterior frontal al creierului în viața omenirii. El este focarul tuturor investigațiilor la neliniște, neastâmpăr, răzvrătire și aventură. Sediul nemulțumirii și al întreprinderilor. Sălașul nefericirii. În acest teritoriu prefrontal se înscrie proiecția individului în viitor. Aria prefrontală naște și cârmuiește ideile despre eul interior și îndrumarea lor spre năzuința de lărgire. Individul lobocoagulat pierde compozanta emotivă a activităților sale ideative, în special cele care privesc previziunea și viziunea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care-l joacă lobul anterior frontal al creierului în viața omenirii. El este focarul tuturor investigațiilor la neliniște, neastâmpăr, răzvrătire și aventură. Sediul nemulțumirii și al întreprinderilor. Sălașul nefericirii. În acest teritoriu prefrontal se înscrie proiecția individului în viitor. Aria prefrontală naște și cârmuiește ideile despre eul interior și îndrumarea lor spre năzuința de lărgire. Individul lobocoagulat pierde compozanta emotivă a activităților sale ideative, în special cele care privesc previziunea și viziunea interioară, funcție esențială a extremului pol frontal..." (Vasile Voiculescu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și cârmuiește ideile despre eul interior și îndrumarea lor spre năzuința de lărgire. Individul lobocoagulat pierde compozanta emotivă a activităților sale ideative, în special cele care privesc previziunea și viziunea interioară, funcție esențială a extremului pol frontal..." (Vasile Voiculescu, Lobocoagularea prefrontală) " Starea lui din timpul interogatoriului alterna între apatie și o stare de veghe sticloasă, nefirească. O singură dată și-a pierdut cu adevărat cunoștința; se simțea deseori pe punctul de a leșina, dar întotdeauna îl salva în ultimul minut un
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care s-au suprapus în ordinea apariției în evoluția speciilor (McLean, Laborit): creierul reptilian (...), creierul vechilor mamifere (memorie și automatisme) și al treilea creier, cel mai recent, care s-a dezvoltat, conform termenilor lui Leroi-Gourhan, datorită "destupării progresive a teritoriilor prefrontale", ceea ce i-a permis lui homo sapiens să lege din ce în ce mai mult activitatea motorie, al cărei element cel mai reușit este mîna umană, de activitatea verbală, a cărei expre-sie cea mai evoluată este limbajul uman. Acest al treilea creier este cel
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
apariția de parafazii apropiate de sensul cuvântului dorit și tulburări discrete ale înțelegerii semantice. Repetiția cuvintelor sau frazelor, precum și cititul cu voce tare rămân nealterate. Capacitatea de comunicare este doar discret limitată. ▪ Localizare lezională Gyrus-ul angular, uneori leziuni ale ariilor prefrontale de partea stângă. În etiologie, sunt descrise: • bolile cerebro-vasculare, hemoragii sau infarcte, mai ales în teritoriul arterei cerebrale mijlocii de partea stângă; • traumatisme cranio-cerebrale cu focare contuzionale în parenhimul cerebral; • procese expansive intracraniene, tumori cerebrale benigne sau maligne, primitive sau
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
lucru, fie că ne aplecăm asupra intertextului sau ne gândim la Mitul Eternei Reîntoarceri. Merită reținut caracterul inconștient, verificat în reiterarea de tip mitic și intertextual deopotrivă. Cât privește componenta voluntară a acestui "déjà-vu", ea angajează, conform psihologiei cognitive, cortexul prefrontal și hipocampusul. Dificultatea în a disocia conștientul de inconștient derivă din faptul că repetarea și diferența în intertext, ca și în mit nu există în stare pură. Repetarea nu se realizează pe segmente egale de la hipotext la hipertext: diferența este
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
are în vedere un public cultivat. Pentru primul caz, avem în vedere tipărirea cărții Toate leacurile la îndemână (1935), după o bogată activitate publicistică de răspândire a cunoștințelor medicale și igienico-sanitare; pentru al doilea, obiectul de studiu este alegoria-pamflet Lobocoagularea prefrontală (1948), a cărui semnificație este original descifrată în eseul Vasile Voiculescu, subversiv, semnat de Elvira Sorohan (cf. /www.romlit.ro/ "Fundația România literară"). 0.2. În ambele situații, avem în vedere prezența, cu pondere diferită, a unei terminologii medicale propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aparență științifică" (loc.cit.). De aceea, putem accepta portretul de scriitor caracterizat de exegeți drept unul ancorat în credință, misticism și mit, dar și căutător de aventură (cf. Micu 2009: passim). 2.1.1. Pretextul scrierii, în 1948, a Lobocoagulării prefrontale, un aspect în mod surprinzător adesea neglijat de unii exegeți, este indicat explicit de Vasile Voiculescu în rândurile servind ca motto la titlu; după un aparent citat ("Lobii frontali sunt inamicii umanității. Lobotomizatul pierde compozanta emotivă a activităților sale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din 10 iulie 1948"35 (am arătat, în § 0.2, că pentru studiul în discuție, în diferite bibliografii de pe internet, se fac trimiteri la o altă publicație științifică, "Annales Médico-Psychologiques", tot din 1948) și dă traducerea titlului lui Wertheimer, Lobotomia prefrontală, încercare de psihochirurgie, acesta un specialist ce avea să facă o remarcabilă carieră în domeniul lobotomiei (studiul respectiv apare în bibliografia unor contribuții de specialitate actuale; pe de altă parte, pe internet găsim titulatura "l'Hôpital Neurologique Pierre Wertheimer de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
specialitate actuale; pe de altă parte, pe internet găsim titulatura "l'Hôpital Neurologique Pierre Wertheimer de Lyon"). Or, aparentul citat reprodus mai sus este din Lobocoagularea, unde se trimite la un (presupus?) "savant" Karpmann și la "celebra lui carte", Lobii prefrontali, inamici ai umanității, date bibliografice probabil imaginare, dar în consonanță cu intenția polemică a lui Voiculescu. Relația cu textul Wertheimer a fost semnalată de Victor Crăciun Radu Voiculescu, în nota ce însoțește publicarea Lobocoagulării, în vol. Voiculescu 1986: 538-539, problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
publicarea Lobocoagulării, în vol. Voiculescu 1986: 538-539, problemă asupra căreia vom reveni. În pofida acestei semnalări, trimiterea la presupusul savant, citat, a fost însă preluată ca atare de unii biografi actuali; vezi, de exemplu, următoarea afirmație: "Pe marginea unei cărți "Lobii prefrontali, inamici ai umanității", de Karpman [sic!] Voiculescu dezvoltă un adevărat eseu de combatere a aberației amintite" (Popescu 2003: 145; cf. și "sursa lui Vasile Voiculescu este cartea Lobii prefrontali, inamici ai umanității, scrisă de Karpman" (cf. [anonim] /www.vasilevoiculescu.eu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
actuali; vezi, de exemplu, următoarea afirmație: "Pe marginea unei cărți "Lobii prefrontali, inamici ai umanității", de Karpman [sic!] Voiculescu dezvoltă un adevărat eseu de combatere a aberației amintite" (Popescu 2003: 145; cf. și "sursa lui Vasile Voiculescu este cartea Lobii prefrontali, inamici ai umanității, scrisă de Karpman" (cf. [anonim] /www.vasilevoiculescu.eu/). Evident, dacă nu este vorba chiar de tipărirea paralelă a studiului, o inadvertență cum este cea semnalată anterior poate ține de strategia narativă a scriitorului, dar este în afara oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
matematică, știință, în stare de a exercita orice profesie unde se cere nu numai energia brațelor, ci și scrierea, calculul, judecata, adică îndeplinește toate operațiile mintale necesare activităților practice, realiste..." (după Voiculescu 1998: 608); La Wertheimer (în traducere): "După lobotomia prefrontală un individ care a fost antrenat în activitățile practicării dreptului, mecanicii, lucrărilor științifice, rămîne capabil să calculeze, să deducă și să îndeplinească toate operațiunile mentale privind activitățile productive..." (traducere după original, oferită de Victor Crăciun și Radu Voiculescu, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
intenția de a reflecta mentalități și practici aparținând unei anumite epoci. O formulare aparent categorică, dar care s-ar putea datora și grijii de a nu provoca suspiciuni cenzurii timpului, a lui Mircea Braga, primul editor, în 1982, al Lobocoagulării prefrontale, este citată de Victor Crăciun și Radu Voiculescu; după ce tema este pusă în relație cu piesa Demiurgul (1943), a lui Voiculescu (în care un medic experimentează modificarea firii unor animale), editorul respectiv a invocat "linia atitudinii civice umaniste, manifestate deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reflecta codificat societatea opresivă, unde trăiește în și contra ei" și că "în 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului..., Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din Lobocoagularea prefrontală". 2.1.3. Nu există niciun motiv de a pune sub semnul îndoielii capacitatea de vizionar a lui Vasile Voiculescu, dar, pentru cadrul abordării procesului de mutilare a psihicului uman, nu putem neglija legătura cu piesa Demiurgul (ca reflex nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în discuție, mai întâi, perspectiva unei noi formule de teatru a dramaturgului ("Să fie Demiurgul un prim pas făcut de Voiculescu către teatrul politic? De ce nu?"), biograful afirmă: "Demiurgul premerge unui text de care se leagă prin numeroase fire, Lobocoagularea prefrontală... un fel de pamflet-povestire pe o idee de mare umanism: aceea că, indiferent de aberantele teorii ale modificării anatomiei, afectele, fondul de sentimente individuale nu pot fi distruse" (Popescu 2003: 145). Și Roxana Sorescu avea în vedere o reluare a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nervoase și ganglioni autonomi"; N2, care reflectă practica propriu-zisă a medicului Voiculescu, complicatele probleme ale lobocoagulării fiind încadrate mediului obișnuit al reprezentărilor ținând de cele obișnuite ale doctorului curant; este vorba de diagnostice, instrumentar etc.: "La început, operația asupra lobului prefrontal se făcea numai bolnavilor, anxioșilor, melancolicilor, obsedaților de sinucidere, rîvnitorilor la perfecțiune, schizofrenicilor, nebunilor, pe care de cele mai multe ori îi aducea în fire. Dar atunci era o operație sîngeroasă. Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cititorul, relației umane cu acesta, prin mărcile competenței expresive și ale variației diafazice; chirurgul Voiculescu pare că manifestă măcar reținere, dacă nu chiar oroare față de intervenția brutală asupra corpului omenesc. Și aceasta pentru că, în fond, așa cum nota Roxana Sorescu, Lobocoagularea prefrontală este o alegorie "despre neînvinsul har al iubirii" (Notă asupra ediției, la Voiculescu 1998: 8). Iată o pagină de memorialistică, a Virginiei Cartianu, ce servește presupunerii formulate anterior: "Din amintirile mamei, în timpul primului război mondial, Vasile Voiculescu fusese numit medic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Distrugerea unei părți din creier a perturbat cu totul capacitatea maistrului de a lua hotărîri. Descoperirea unor cazuri similare (al doamnei A, de exemplu), a condus echipa lui Damasio spre ipoteza unei relații între o regiune a creierului uman (cortexul prefrontal ventro-median) și emoțiile personale și sociale. Leziunile frontale ale creierului provoacă ceea ce Damasio numește o miopie a viitorului: "Altfel spus, lipsiți de orice sistem care să le permită să țină minte diversele posibilități gîndite pentru viitor, ei afișează comportamente în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]