153 matches
-
stres (Sommer și Saavedra, 2008). II.12.3. MECANISME NEUROUMORALE CENTRALE Activarea manifestărilor organo- și somato-vegetative este coordonată de hipotalamusul lateral, amigdală și substanța periaqueductală centrală. Zona ventro-laterală rostrală a bulbului și nucleul tractusului solitar primesc proiecții descendente de la cortexul prefrontal, amigdală și hipotalamus ce coboară la neuronii simpatici din coloana intermediolaterală a măduvei spinării și de aici la căile simpatice periferice. Nucleul tractusului solitar (NTS) fiind stație de releu și integrare a reacțiilor baroreceptoare, este inhibat prin mecanism GABAA-ergic (Spyer
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
însă modulatorul, nu numai pentru simțurile cunoscute cărora le acordă și un timbru emoțional, cu participarea mezencefalului, a cortexului frontal și sub cortexul bogat în țesutul glial. Din aria tegmentală ventrală și substanța neagră, axonii dopaminergici se proiectează în cunoașterea prefrontală și în centrul ce reglează și stochează emoțiile de la nivelul sistemului limbic. Numai astfel și s-ar putea explica de ce reîntoarcerea în legătură cu spiritul universal nu poate avea loc decât pentru o parte a acestuia, când acesta reușește să se detașeze
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
apariția de parafazii apropiate de sensul cuvântului dorit și tulburări discrete ale înțelegerii semantice. Repetiția cuvintelor sau frazelor, precum și cititul cu voce tare rămân nealterate. Capacitatea de comunicare este doar discret limitată. ▪ Localizare lezională Gyrus-ul angular, uneori leziuni ale ariilor prefrontale de partea stângă. În etiologie, sunt descrise: • bolile cerebro-vasculare, hemoragii sau infarcte, mai ales în teritoriul arterei cerebrale mijlocii de partea stângă; • traumatisme cranio-cerebrale cu focare contuzionale în parenhimul cerebral; • procese expansive intracraniene, tumori cerebrale benigne sau maligne, primitive sau
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
3 circumvoluțiuni orizontale: F1, F2 și F3, la nivelul cărora se localizează, în afara ariei 6, și aria 8, importantă pentru mișcările conjugate ale globilor oculari și ale capului dar și ariile 9, 10, 11, 12 și 13, ariile premotorii și prefrontale, cu rol în activitatea psihică. În piciorul celei de-a doua și celei de-a treia circumvoluțiuni frontale din hemisfera dominantă se găsesc ariile 44 și 45 cu rol important în vorbirea expresivă. Fața internă a lobului frontal este străbătută
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
DEJERINE. A fost șeful Catedrei de Neuroradiologie la Universitatea de Medicină din Lisabona între anii 1911 și 1944. În anul 1944 s-a retras de la catedră și a optat pentru activitatea politică. Pentru munca de pionierat în descrierea efectelor leucotomiei prefrontale în psihoze din 1936 a primit premiul NOBEL pentru medicină în 1949. Un moment important din viața sa remarcabilă este efectuarea și descrierea primei angiografii cerebrale la om (cazul era un bărbat de 48 ani cu parkinsonism postencefalită), după o
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
Plenum Publishers, 1999, pp. 49-87. Allman, J., Miezin, F. & McGuinness, E. Perception 14, 1985, pp. 105-126. Anderson, S.W., Bechara, A., Damasio, H., Tranel, D., Damasio A.R., "Impairment of social and moral behavior related to early damage in human prefrontal cortex", în Nature Neurosci, 2(11), 1999, pp. 1032-1037. Antrobus, J., "Dreaming: Cognitive processes during cortical activation and high afferent thresholds", în Psychological Review, 98, 1991, pp. 96-121. Askenasy J., Sleep Enigma, Editura Viața Medicală Românească București, 2008. Askenasy J.
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
ml/kg corp/oră), se instalează rapid în prezența hipovolemiei moderate sau severe. 2.1.3.2.2. Evaluarea spațiului interstițial: Sunt puține date clinice: umiditatea mucoaselor (bucală, de preferat jugal) și a tegumentelor (axilar), turgorul (la adult se apreciază prefrontal), pliul cutanat persistent, prezența edemelor (la nivelul membrelor inferioare la pacientul care se mobilizează, la nivel latero-toracic și sacrat la pacientul imobilizat la pat, edeme corneene în expandări severe ale spațiului extracelular). 2.1.3.2.3. Evaluarea spațiului intracelular
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Dr. Anca Isloi () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1181]
-
de reîntărire pozitivă, după cum s-a menționat deja. IV. Mecanismele memoriei sunt corelate cu circuitele motivației sexuale, în primul rând la nivelul sistemului limbic. La om, structurile limbice de pe fața medială a lobului temporal (juxta-allocortex) asigură memoria recentă, iar cortexul prefrontal deservește integral memoria imediată; o memorie de lungă durată ce are o localizare difuzăcriptogenetică. Teoriile chimice consideră acizii nucleici drept posibile molecule ale memoriei; alte ipoteze - infoenergetice motivante fiind acelea ale inductorilor enzimatici și cea a deplasării Ca++ (a balanței
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
structuri cognitive? Ele pot fi discutate la două niveluri. Primul nivel se referă se traducerea structurilor cognitive, rezultat al procesului adaptativ, în termeni biologici. Această traducere se poate face la diverse grade de generalitate, de la componentele anatomice (de exemplu, lobul prefrontal), la cele de fiziologice (de exemplu, neurotransmițători). Al doilea nivel se referă la relaționarea structurilor cognitive cu genotipul. Într-adevăr, structurile cognitive care sunt rezultatul unui proces evolutiv sunt înscrise în genotipul nostru. În acest fel, se transmit de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
catalepsis, gr. katalambanein - a suspenda, kata - în jos, lepsis - fixare; engl. catalepsy) - Pierderea temporară a sensibilității inițiativei psihomotoare; stare patologică manifestată prin pierderea momentană a contracției musculare voluntare și prin încetarea unor funcții psihice. Simptom complex privind afecțiuni neuropsihice, leziuni prefrontale sau vasculare, isterie, demență precoce catatonică și sindroame involutive. Este o tulburare de dominație motrică, catalepticul nefiind capabil să se miște spontan; el conservă atitudinile musculare ce i se impun. CATATONIE (< fr. catatonie, cf. gr. kata - în jos, tonos - tensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
atenția și de a opera combinații mintale. Sindromul de automatism emotivo-motor se exprimă prin asimetria funcțiilor motoare și instabilitate. Coordonările motrice nu sunt executate decât prin înlănțuirea automată, fără intervenții ale unor reprezentări conștiente sau intenționale. Sindromul de insuficiență frontală (prefrontală) împiedică orientarea mintală, adică menținerea intenției, coordonarea mijloacelor și a scopurilor, planificarea acțiunii. SINKINEZIE (fr. syncinésie; engl. synkinesis) - vezi SINCINEZIE. SISTEM (cf. fr. sistème, it. sistema, engl. system, lat., gr. systema) - Ansamblu de elemente (principii, reguli, forțe etc.) dependente între
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o scădere a plasticității cerebrale; apare o scădere a sintezei dopaminei cu creșterea rigidității și scăderea flexibilității cognitive; scade numărul de receptori serotoninici și transportorului serotoninei; se reduce transmisia noradrenalinei în cortex cu consecințe negative asupra funcțiilor cognitive ale cortexului prefrontal, esențial pentru starea de veghe, memorie, atenție. 53.2. Tulburările cognitive Cogniția poate fi definită ca acțiunea sau facultatea de a ști, luată în sensul cel mai larg, inclusiv senzațiile, percepțiile, conceperea etc., spre deosebire de sentimente și voință. Definită mai specific
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gabriel Ioan Prada, Ioana Dana Alexa, Ramona Ștefăniu () [Corola-publishinghouse/Science/91970_a_92465]
-
are în vedere un public cultivat. Pentru primul caz, avem în vedere tipărirea cărții Toate leacurile la îndemână (1935), după o bogată activitate publicistică de răspândire a cunoștințelor medicale și igienico-sanitare; pentru al doilea, obiectul de studiu este alegoria-pamflet Lobocoagularea prefrontală (1948), a cărui semnificație este original descifrată în eseul Vasile Voiculescu, subversiv, semnat de Elvira Sorohan (cf. /www.romlit.ro/ "Fundația România literară"). 0.2. În ambele situații, avem în vedere prezența, cu pondere diferită, a unei terminologii medicale propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
aparență științifică" (loc.cit.). De aceea, putem accepta portretul de scriitor caracterizat de exegeți drept unul ancorat în credință, misticism și mit, dar și căutător de aventură (cf. Micu 2009: passim). 2.1.1. Pretextul scrierii, în 1948, a Lobocoagulării prefrontale, un aspect în mod surprinzător adesea neglijat de unii exegeți, este indicat explicit de Vasile Voiculescu în rândurile servind ca motto la titlu; după un aparent citat ("Lobii frontali sunt inamicii umanității. Lobotomizatul pierde compozanta emotivă a activităților sale etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
din 10 iulie 1948"35 (am arătat, în § 0.2, că pentru studiul în discuție, în diferite bibliografii de pe internet, se fac trimiteri la o altă publicație științifică, "Annales Médico-Psychologiques", tot din 1948) și dă traducerea titlului lui Wertheimer, Lobotomia prefrontală, încercare de psihochirurgie, acesta un specialist ce avea să facă o remarcabilă carieră în domeniul lobotomiei (studiul respectiv apare în bibliografia unor contribuții de specialitate actuale; pe de altă parte, pe internet găsim titulatura "l'Hôpital Neurologique Pierre Wertheimer de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
specialitate actuale; pe de altă parte, pe internet găsim titulatura "l'Hôpital Neurologique Pierre Wertheimer de Lyon"). Or, aparentul citat reprodus mai sus este din Lobocoagularea, unde se trimite la un (presupus?) "savant" Karpmann și la "celebra lui carte", Lobii prefrontali, inamici ai umanității, date bibliografice probabil imaginare, dar în consonanță cu intenția polemică a lui Voiculescu. Relația cu textul Wertheimer a fost semnalată de Victor Crăciun Radu Voiculescu, în nota ce însoțește publicarea Lobocoagulării, în vol. Voiculescu 1986: 538-539, problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
publicarea Lobocoagulării, în vol. Voiculescu 1986: 538-539, problemă asupra căreia vom reveni. În pofida acestei semnalări, trimiterea la presupusul savant, citat, a fost însă preluată ca atare de unii biografi actuali; vezi, de exemplu, următoarea afirmație: "Pe marginea unei cărți "Lobii prefrontali, inamici ai umanității", de Karpman [sic!] Voiculescu dezvoltă un adevărat eseu de combatere a aberației amintite" (Popescu 2003: 145; cf. și "sursa lui Vasile Voiculescu este cartea Lobii prefrontali, inamici ai umanității, scrisă de Karpman" (cf. [anonim] /www.vasilevoiculescu.eu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
actuali; vezi, de exemplu, următoarea afirmație: "Pe marginea unei cărți "Lobii prefrontali, inamici ai umanității", de Karpman [sic!] Voiculescu dezvoltă un adevărat eseu de combatere a aberației amintite" (Popescu 2003: 145; cf. și "sursa lui Vasile Voiculescu este cartea Lobii prefrontali, inamici ai umanității, scrisă de Karpman" (cf. [anonim] /www.vasilevoiculescu.eu/). Evident, dacă nu este vorba chiar de tipărirea paralelă a studiului, o inadvertență cum este cea semnalată anterior poate ține de strategia narativă a scriitorului, dar este în afara oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
matematică, știință, în stare de a exercita orice profesie unde se cere nu numai energia brațelor, ci și scrierea, calculul, judecata, adică îndeplinește toate operațiile mintale necesare activităților practice, realiste..." (după Voiculescu 1998: 608); La Wertheimer (în traducere): "După lobotomia prefrontală un individ care a fost antrenat în activitățile practicării dreptului, mecanicii, lucrărilor științifice, rămîne capabil să calculeze, să deducă și să îndeplinească toate operațiunile mentale privind activitățile productive..." (traducere după original, oferită de Victor Crăciun și Radu Voiculescu, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
intenția de a reflecta mentalități și practici aparținând unei anumite epoci. O formulare aparent categorică, dar care s-ar putea datora și grijii de a nu provoca suspiciuni cenzurii timpului, a lui Mircea Braga, primul editor, în 1982, al Lobocoagulării prefrontale, este citată de Victor Crăciun și Radu Voiculescu; după ce tema este pusă în relație cu piesa Demiurgul (1943), a lui Voiculescu (în care un medic experimentează modificarea firii unor animale), editorul respectiv a invocat "linia atitudinii civice umaniste, manifestate deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
reflecta codificat societatea opresivă, unde trăiește în și contra ei" și că "în 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului..., Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din Lobocoagularea prefrontală". 2.1.3. Nu există niciun motiv de a pune sub semnul îndoielii capacitatea de vizionar a lui Vasile Voiculescu, dar, pentru cadrul abordării procesului de mutilare a psihicului uman, nu putem neglija legătura cu piesa Demiurgul (ca reflex nemijlocit
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în discuție, mai întâi, perspectiva unei noi formule de teatru a dramaturgului ("Să fie Demiurgul un prim pas făcut de Voiculescu către teatrul politic? De ce nu?"), biograful afirmă: "Demiurgul premerge unui text de care se leagă prin numeroase fire, Lobocoagularea prefrontală... un fel de pamflet-povestire pe o idee de mare umanism: aceea că, indiferent de aberantele teorii ale modificării anatomiei, afectele, fondul de sentimente individuale nu pot fi distruse" (Popescu 2003: 145). Și Roxana Sorescu avea în vedere o reluare a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nervoase și ganglioni autonomi"; N2, care reflectă practica propriu-zisă a medicului Voiculescu, complicatele probleme ale lobocoagulării fiind încadrate mediului obișnuit al reprezentărilor ținând de cele obișnuite ale doctorului curant; este vorba de diagnostice, instrumentar etc.: "La început, operația asupra lobului prefrontal se făcea numai bolnavilor, anxioșilor, melancolicilor, obsedaților de sinucidere, rîvnitorilor la perfecțiune, schizofrenicilor, nebunilor, pe care de cele mai multe ori îi aducea în fire. Dar atunci era o operație sîngeroasă. Se scobeau două găuri în oasele capului și chirurgul bîjbîia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cititorul, relației umane cu acesta, prin mărcile competenței expresive și ale variației diafazice; chirurgul Voiculescu pare că manifestă măcar reținere, dacă nu chiar oroare față de intervenția brutală asupra corpului omenesc. Și aceasta pentru că, în fond, așa cum nota Roxana Sorescu, Lobocoagularea prefrontală este o alegorie "despre neînvinsul har al iubirii" (Notă asupra ediției, la Voiculescu 1998: 8). Iată o pagină de memorialistică, a Virginiei Cartianu, ce servește presupunerii formulate anterior: "Din amintirile mamei, în timpul primului război mondial, Vasile Voiculescu fusese numit medic
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mult când copilul râde decât când plânge. În fine, studiul a arătat de asemenea că răspunsul este mai puternic în amigdala femeilor decât în cea a bărbaților. Ei au remarcat și că o altă structură cerebrală implicată în emoții (cortexul prefrontal) prezenta la rândul ei diferențe în funcție de sexul persoanei. La strigătele bebelușilor, această structură a fost mai activă la toate femeile în comparație cu bărbații, independent de faptul că aveau sau nu copii. În paralel, cortexul prefrontal al bărbaților, fie că sunt sau
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]