170 matches
-
-ului său: una întocmită de Ibn al- Sikkit, cealaltă de Al- Sukkari. Ne-au parvenit, de asemenea, numeroase comentarii despre creația sa poetică, unele integral, altele fragmentar, în lucrări filologice și de critică. Superioritatea lui Imru’al-Qays asupra celorlalți poeți preislamici se datorează în primul rând subtilității metaforei sale și modului iscusit în care a valorificat o serie de procedee și teme poetice tradiționale. Se afirmă că el ar fi creatorul poemului amplu "qasida"; acest primat este atribuit însă de unii
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
cu adăugiri luate din diverse surse. Au existat și câteva ediții în Orient, detașându-se cea a lui Al-Sandubi ( Cairo, 1930) și cea apărută la Beirut în 1958.” „"Mu’allaqa" lui Imrū’u-l Qays e considerată deschizătoarea patrimoniului literar preislamic, fiind emblematică pentru structura "qasīdei "monorimate și pentru bogăția limbii literare și comparațiilor. Portretul poetului transpare ca al unui degustător de frumos, darnic, elocvent, străbătând cu îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
Nopți arabe. Influențele folclorului din Bagdad este reprezentat de povestirile despre și cu califul abbasid; influența de Cairo este evidențiată de către "Cârpaciul Maruf." Povestiri cum ar fi "Columnele Iram-ului" (misteriosul Ad, orașul Iramului, descris în Coran ) e bazată pe legendele preislamice ale peninsulei Arabice; motivele sunt din povestea antică ce vine din Mesopotamia a lui Ghilgameș. Sunt notate, de asemenea, posibile influențe grecești. Prima versiune europeană a celor "O mie și una de nopți" (1704-1717) a fost tradusă în franceză de
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
literele alfabetului arab pe care le susține citând versuri vechi. Potrivit biografilor arabi, al-Farăhīdī este părintele prozodiei arabe, el fiind cel care a stabilit regulile acesteia și a fundamentat o teorie acceptată până în zilele noastre. Lucrând cu versuri din poezia preislamică și postislamică pentru a cerceta sensurile cuvintelor, particularități lingvistice și construcții gramaticale, el a descoperit că silabele scurte și cele lungi alternau și se repetau după modele precise. El a împărțit aceste unități în funcție de cantitate în cinci cercuri concentrice, punând
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
1967) ne aduce aminte că majoritatea califilor abbasizi erau fiii unor sclave concubine nearabe: persane, bizantine, anatoliene, turce, berbere și slave. De la bun început, mawali au fost considerați „clienți” ai vreunui clan arab, reluându-se un vechi obicei din timpurile preislamice, când anumite persoane cu statut social modest căutau protecția unui clan mai puternic. Între client și protector lua ființă astfel o legătură puternică: noul client îl slujea pe protector, însoțindu-l în raidurile de pradă și împărtășindu-i soarta. Din
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
dintre ele importante. Mulți mawali au învățat limba arabă ”la perfecție”, dacă perfecțiunea poate exista în această privință, i-au închinat laude și au așezat-o printre preferințele lor înaintea propriei limbi. Numeroși mawali au participat la valorizarea patrimoniului cultural preislamic (printre ei se numără autori de antologii de versuri, de proză și de proverbe din perioada preislamică) și la cultivarea limbii arabe (unii au fost mari autori de gramatici și dicționare). Acestori mawali preocupați de ”îndreptarea” limbii arabe s-au
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
privință, i-au închinat laude și au așezat-o printre preferințele lor înaintea propriei limbi. Numeroși mawali au participat la valorizarea patrimoniului cultural preislamic (printre ei se numără autori de antologii de versuri, de proză și de proverbe din perioada preislamică) și la cultivarea limbii arabe (unii au fost mari autori de gramatici și dicționare). Acestori mawali preocupați de ”îndreptarea” limbii arabe s-au adunat, formând casta puternică a ”secretarilor”, "kutub". Cu toate acestea, despre "mawali" s-ar fi spus că
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
piețele diverselor bresle ale orașului. În ceea ce privește originile acestor bresle și modul în care ele au apărut, au fost elaborate mai multe teorii. Una dintre acestea este că breslele islamice medievale s-ar fi dezvoltat din cele bizantine existente în perioada preislamică în Siria și Egipt, după cum arată sursele, și care este puțin probabil să fi fost desființate odată cu cucerirea acestor teritorii de către arabi, având în vedere tendinței acestora de a lăsa structurile administrative și economice intacte. După secolul al șaptelea, există
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
teorie, mult mai plauzibilă din punctul de vedere al specialiștilor, este aceea că motivul cel mai probabil al evoluției acestor organizații a fost apariția unor mișcări sectare cu o filosofie revoluționară de egalitarism social, bazate pe un sincretism cu elemente preislamice, în special din Neoplatonism, Maniheism și Mazdeism. Aceste organizații secrete s-au ridicat împotriva islamului sunit al castei dominante care reprezenta statul, sunismul fiind la vremea respectivă marca distinctivă a aristocrației arabe cuceritoare, de vreme ce masele erau orientate către o formă
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
știe exact dacă acest cuvânt era folosit în perioada islamică timpurie, în rândul Profetului Mahomed și a adepților săi, dar se poate afirma că rădăcina de la care provine - "fată", însemnând “un tânăr de sex masculin”, era folosită încă de pe vremea preislamică a beduinilor Peninsulei Arabe pentru a desemna războinicul arab ideal . Acest cuvânt apare mai apoi în Coran, devenind astfel parte a vocabularului întregii lumi islamice. Cel mai probabil o mișcare de origine persană, care a pornit cu scopul de a
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
astăzi detalii ale moscheii ce datează din secolul al VIII-lea, cu toate că de-a lungul istoriei edificiul a avut de suferit din pricina frecventelor distrugeri în urma incendiilor sau a reparațiilor ulterioare.<br> Biserica, ce datează în mod evident dintr-o perioadă preislamică, a fost demolată, însă au fost păstrați pereții exteriori masivi. Accesul în moschee avea loc prin trei porți impresionante dispuse pe pereții estic, vestic și sudic ai sanctuarului. Așezământul înconjurat de ziduri era constituit din moschee și grădinile sale flancate
Califatul Omeiad () [Corola-website/Science/329011_a_330340]
-
mai multă hrană și forță de muncă. Sacrificile intense au redus numeric populația, ducând la stagnare economică și la colapsul orașelor. Schimbările climatice au dus la o reducere modestă a precipitațiilor ce a contribuit la colapsul acestei civilizații. În epoca preislamică , Arabia era un mare tărâm deșertic și pustiu, dar plin de rezerve de aur , locuit de arabi păgâni , ce erau nomazi grupați în triburi, extrăgeau aur din mine și făceau comerț între ei cu caravanele de cămile . Într-o peșteră
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
covoare prost conservate. Aceste fragmente nu sunt astăzi foarte utile pentru a recunoaște caracteristicile tehnicii de țesere a covoarelor din perioada pre-selgiucidă (secolele XI-XII) din Persia. Există, totuși, mențiuni scrise ale existenței covoarelor persane în Asia occidentală în cursul perioadei preislamice, dar este dificil de știut dacă aceste covoare erau cu noduri sau țesute. Câteva fragmente de covoare provin din epoca sasanidă, descoperite la Șahr-e Cumis. Într-o excavare realizată în anul 1949, a fost descoperit un covor excepțional de tip
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
terestre realizate pentru apărarea câmpului, locuit de către sfera universului și de divinitate. Una dintre decorațiile cele mai comune este arborele, "arborele vieții", care reprezintă fertilitatea, continuitatea și servește drept legătură între subpământesc, pământesc și divin. Acest motiv datând din perioada preislamică este reprezentat adesea pe covoarele de rugăciune persane. Norii, care într-o formă foarte stilizată se pot transforma în trefle, simbolizează comunicarea cu divinitatea și protecția divină. Medalionul central reprezintă soarele, divinul, supranaturalul. La anumite covoare, colțurile reiau motivele medalionului
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
folosesc în paralel cele două calendare, pe actele oficiale menționându-se întotdeauna două date: cea islamică ce poartă indicativul H (هـ)de la "hegira", și cea creștină ce poartă indicativul M (م) de la "Al-Milăd", Nașterea (lui Hristos) în arabă. În Arabia preislamica, există obiceiul de a identifica un an după un eveniment major care a avut loc în el. Astfel, conform tradiției islamice, Abraha, guvernator al Yemenului, apoi al unei provincii a Regatului creștin din Aksum, acum în Etiopia, a încercat să
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
era înțeleasă parțial și reinterpretată de evrei și de creștini. Profetul era covârșit de nesiguranță, ajungând în pragul disperării, demenței, sinuciderii- conform mărturiilor profetului-"hadit" și versetelor Coranului-"surate", o culegere postumă transmisă prin tradiție a revelațiilor lui Mahomed. Arabia preislamică trăiește vremuri homerice, poezia îi deschide urechile și inimile. Ani în șir, Profetul nu predică decât unui mic cerc de fideli, câtorva rude, nefericiți, oameni săraci : Mecca, pe lângă negustorii îmbogățiți din traficul caravanelor dintre Siria, Egipt și Golful Piersic, își
Istoria islamului () [Corola-website/Science/328234_a_329563]
-
moarte-viață, demon-înger, ori elementele ce țin de bestiar sau de vegetal. Dualitatea este reflectată până și la nivelul limbii, gândirea mistică regăsindu-se în terminologia lingvistică: litere lunare și litere solare. Timpul joacă un rol vital, reprezentând încă din perioada preislamică o forță care anima și domina universul, un fel de dinamism creator. Credința în destin și în predestinare ("qadar") este profund ancorată în viața musulmanilor. Există un gen de fatalism care conduce la absența oricărei inițiative personale, la o indiferență
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
tradiție ismaelită. Când a început să construiască Kaaba, Ismael a primit de la Gavriil Piatra Neagră, aflată și astăzi în colțul sud-estic al Kaabei. Tot Arhanghelul Gavriil l-ar fi învățat pe Ismael cum să se desfășoare pelerinajul (ḥağğ). În perioada preislamică zeitățile constituiau modele pentru societatea vremii. Zeitățile care ar sta la baza arhetipului preislamic, sunt Al-Manăt, Al ‘Uzza și Al-Lat. Al-Manăt era zeița destinului al cărei cult datează dintr-o etapă anterioară vieții religioase coranice. Principalul ei sanctuar se află
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
Neagră, aflată și astăzi în colțul sud-estic al Kaabei. Tot Arhanghelul Gavriil l-ar fi învățat pe Ismael cum să se desfășoare pelerinajul (ḥağğ). În perioada preislamică zeitățile constituiau modele pentru societatea vremii. Zeitățile care ar sta la baza arhetipului preislamic, sunt Al-Manăt, Al ‘Uzza și Al-Lat. Al-Manăt era zeița destinului al cărei cult datează dintr-o etapă anterioară vieții religioase coranice. Principalul ei sanctuar se află la Qudayd, pe drumul dintre Mecca și Yaṯrib (ulterior Medina)și constă într-o
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
în calendarul arab, având în vedere nașterea sau dispariția lunii la jumătatea distanței. Cea de-a 14 noapte a lunii este propice oracolelor se spune că este noaptea împărțirii destinelor ("kassam al-azrăk"). Luna participă la un număr mare de rituri preislamice. Venerarea lunii denotă o societate pastorală, în timp ce venerarea soarelui constituie o trăsătură a stadiului agrar, ulterior. Și în zilele noastre, beduinii musulmani Rwala consideră că existența le este gestionată de lună care ar condensa vaporii de apă, așterne roua binefăcătoare
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
a pelerinilor, era o sarcină rezervată aristocrației din Mecca: Ea asigura tototadată rodnicia plantelor : Cunoscut este și , izvorul din deșert, cu apele sale care curăță, tămăduiesc și dau viață, devine firește obiect al venerației. Sacralitatea izvorului Zamzam datează din perioada preislamică . Arborele este un simbol care apare în Coran și în culegerea de "hadith"-uri (spuse ale profetului). Dacă în general arborele întruchipează omul în căutarea unui destin mai bun, neviciat de gânduri rele, esențele sunt supuse unei scări valorice articulate
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
conotație negativă însemnând "ticălos", "canalie", "nemernic", "mișel", "pușlama"...practic "răufăcător" și orice e similar. Definiția exactă poate varia. Este utilizată în principal într-un context istoric, referindu-se la religiile din Orientul Antic, Egiptul Antic, Grecia Antică, Imperiul Român, Arabia preislamica, America precolumbiana și Europa precreștina. Obiceiuri păgâne din preajma solstițiului de iarnă (22 decembrie) precum ar fi sacrificarea porcilor, mersul cu capră și urările de Calende au fost păstrate și asimilate sau transformate de tradiția creștină.
Păgânism () [Corola-website/Science/319255_a_320584]
-
Spinoza, Aristotel, si Ibn Rushd, și totodată cu poeții clasici ai Chinei și Japoniei. În mod formal, Meddeb „practică ceea ce el numește estetică heterogenului, jucându-se cu diferitele forme literare din mai multe tradiții, precum românul modernist european, poezia arabă preislamica, poeții mistici ai islamului, haiku japonez, etc.” Deși el scrie numai în franceză, munca să de traducător din poeții medievali arabofoni,ca și ambiția să literară conștientă de „a elibera referentul islamic de contextul lui strict, pentru ca să circule prin textul
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
capacitatea sa de a forma comunitatea. Sura are drept scop eradicarea practicilor anterioare ale comunităților păgâne arabe, care nu mai sunt considerate morale în societatea musulmană. De exemplu, o secțiune a acestei sure se ocupă destul și de practica arabă preislamică de a se căsători cu fetele orfane, în scopul de a le lua proprietățile (4:2-4). Tematic, "An-Nisa" se adresează nu numai preocupările legate de femei, de asemenea, se discută și despre moștenire, legile căsătorie, cum să se ocupe de
Condiția femeii în islam () [Corola-website/Science/329070_a_330399]
-
Ghazal Poezia de dragoste(ar. ﻏﺯﻞ, "ghazal") din perioada ’umayyadă reprezintă prima manifestare în literatura arabă a temei iubirii. În "Istoria arabilor", Philip Hitti subliniază că: „Deși mulți barzi preislamici compuneau pentru odele lor ("qașīda") un preludiu erotic ("nasīb"), niciunul nu crease doar poezia de dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani și a textelor lor”. Iubirea apare descrisă în
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]