163 matches
-
soția regelui Ahab, amenință Israelul (Baal Shamim, "stăpânul cerului", adorat și de triburile sud-arabe în preislam, mai apare și în inscripțiile punice din Africa cu numele de Jupiter Valens, sau Baal Lebanon, stăpânul Libanului). Păgânismului fenician, ca mai târziu idolatriei preislamice, cu sanctuare în munți, văi, copaci sau betili, i se înfățișa un concurent redutabil: Dumnezeu unul, concentrând toată iubirea și credința adoratorilor; infinit mai puternic. Al cincilea munte ar putea fi interpretat astfel nu numai ca nume al lăcașului lui
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
Orhon Seyfi Orhon "Peri Kizi ile Coban Hikayesi" * Namik Kemal "Cenk Turkusu" * Fazil Husnu Daglarca "Soyle Sevda Icinde Turkumuzu" * Yunus Emre "Șol Cennetin Irmaklari" * Yahya Kemal Beyatli "Gecmiș Yaz" Dramaturgie: * "Hacivat Ile Karagoz" * Ibrahim Șinasi "Sair Evlenmesi" 1) Literatura turcă preislamică; particularități formale și de conținut, genuri predilecte. 2) Structuri arhaice în epopeea oguză Dede Korkut Kitabi. 3) Personalitatea literară a lui Mahmut Kașgarî; importanța operei Divânii Lugât-it-Turk. 4) Kutadgu Bilig de Yusuf Hâs Hâcip și cartea sa de învățătură, în
ORDIN nr. 2.530 din 31 octombrie 2007 privind aprobarea programelor pentru ocuparea posturilor didactice vacante în învăţământul preuniversitar la Limba şi literatura slovacă - educatoare, învăţători, profesori, Limba şi literatura turcă - institutori, profesori, Limba şi literatura rusă maternă - profesori, Limba şi literatura germană - educatoare, învăţători, profesori. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/193551_a_194880]
-
în textul sfânt al Coranului. Gibreel Fishta, personaj schizofrenic și star la Bollywood în romanul lui Rushdie, are o revelație privind viața lui Mohamed (Messenger, în roman) în perioada în care acesta emitea "versetele satanice", care exprimau toleranța față de zeii preislamici. Interviuri
Salman Rushdie () [Corola-website/Science/299223_a_300552]
-
Cronologie a Națiunilor antice". Pentru studiile sale detaliate cu privire la istoria Indiei, Biruni este considerat părintele Indologiei . Arheologia din Orientul Mijlociu a început odată cu studiul Orientului Apropiat antic de către istoricii musulmani, care au dezvoltat un interes în procesul de învățare despre culturile preislamice. S-au concentrat pe arheologia și istoria Arabiei preislamice, Mesopotamiei și Egiptului antic. În egiptologie, primele încercări cunoscute ale descifrării hieroglifelor egiptene au fost făcute în Egiptul islamic de către Dhul-Nun al-Misri și Ibn Wahshiyya în secolul al IX-lea, care
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
istoria Indiei, Biruni este considerat părintele Indologiei . Arheologia din Orientul Mijlociu a început odată cu studiul Orientului Apropiat antic de către istoricii musulmani, care au dezvoltat un interes în procesul de învățare despre culturile preislamice. S-au concentrat pe arheologia și istoria Arabiei preislamice, Mesopotamiei și Egiptului antic. În egiptologie, primele încercări cunoscute ale descifrării hieroglifelor egiptene au fost făcute în Egiptul islamic de către Dhul-Nun al-Misri și Ibn Wahshiyya în secolul al IX-lea, care au fost capabili să înțeleagă, parțial, ce semnificau hieroglifele
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
întretăierea drumurilor comerciale ce legau regiunile din sud, Yemenul (locul de obținere a mirodeniilor), de cele din vest, Egipt, Jedda, și de cele est Golful Persic și Mesopotamia. Totodată, Mecca era și locul de pelerinaj al arabilor idolatri. În perioada preislamică (până la începutul secolului VII), Mecca este condusă de puternicul trib al kuraișiților (ar.: "qurayš") din care făcea parte și profetul Muhammad. În 622, Muhammad părăsește Mecca stabilindu-se la Yathrib, viitoarea Medina. După ce recucerește Mecca, se întoarce în 630, însoțit
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
și Mecca) și-i expulzează pe hașemiți. Din 1924 dinastia sa’udită are în administrație Mecca (și Medina) și instituția pelerinajul la locurile sfinte, fără să pretindă titlul de "șarif". Mecca, locul nașterii profetului Mahomed, este leagănul islamului. În perioada preislamică (înainte de secolul VII), Mecca era un puternic centru caravanier și comercial, precum și un loc de pelerinaj - la sanctuarul Ka'ba - pentru arabii idolatri care se închinau la pietre. Profetul Muhammad transformă Ka'ba în locul de pelerinaj ritual ("hağğ") pentru musulmani
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
până undeva între orbitele lui Marte și Jupiter. Etimologia cuvântului arab "Betelgeuse" nu este clară. O ipoteză este sensul de "Mâna lui Orion". O altă opinie consideră că denumirea „Betelgeuse” provine din , transcrisă: "yad al-jawzăʾ", un termen de origine arabă preislamică, și care semnifică „mâna lui "al-jawzăʾ "”. Originea cuvântului "al-jawzăʾ " este veche, ea precedă traducerea de către arabi a lucrărilor grecești, iar semnificația sa este obscură. Termenul face referință la un personaj feminin, și derivă probabil dintr-o rădăcină care semnifică „la
Betelgeuse () [Corola-website/Science/311500_a_312829]
-
fapt se consideră că 6 Mai este începutul zilelor de vară. Sunt diverse variante în privința originii lui Hızır și a sărbătorii de Hıdırellez. Una dintre acestea spune că Hıdrellez aparține culturilor mesopotamiene și anatoliene; altele spun că aparține culturii turce preislamice din Asia Centrală. Este imposibilă atribuirea sărbătorii de Hıdrellez unei singure culturi. Din timpuri preistorice s-a observat sărbătorirea venirii verii în Mesopotamia, Anatolia, Iran, Balcani și chiar în toate țările din estul Mării Mediterane. Hızır a atins nemurirea bând apa
Hıdırellez () [Corola-website/Science/312421_a_313750]
-
Nopți arabe. Influențele folclorului din Bagdad este reprezentat de povestirile despre și cu califul abbasid; influența de Cairo este evidențiată de către "Cârpaciul Maruf." Povestiri cum ar fi "Columnele Iram-ului" (misteriosul Ad, orașul Iramului, descris în Coran ) e bazată pe legendele preislamice ale peninsulei Arabice; motivele sunt din povestea antică ce vine din Mesopotamia a lui Ghilgameș. Sunt notate, de asemenea, posibile influențe grecești. Prima versiune europeană a celor "O mie și una de nopți" (1704-1717) a fost tradusă în franceză de
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
într-un chenar, în centrul desenului covoarelor sau „kilim”-uri și care reprezintă figuri zoomorfe („coarnele de berbec” în cazul triburilor Koyunlu), stilizări de arme sau săgeți din arsenalul războinicului turcic sau figuri fitomorfe, uneori chiar făcând aluzii la zeități preislamice, cum ar fi cazul celebrelor "boteh"-uri, al cărui înțeles a fost adesea decriptat ca desemnând o lacrimă, un foetus în poziția prenatală, conul unui pin, o pară, un chiparos, bobocul unei flori pe cale să se deschidă sau flacăra zoroastriană
Alfabet runic turcic () [Corola-website/Science/309646_a_310975]
-
cea de-a doua perioadă, anume cea "medineză", el a ales să practice o poligamie abundentă și în plus condimentată prin relații sexuale cu diversele sclave aflate în a sa posesie. Specialiștii în islam fac observația că în timp ce în perioada preislamică, păgână, pe când "în cetate" nu domneau încă legile lui Muhammad, o femeie (de ex. chiar soția profetului islamului, anume Kadigia) era liberă să facă comerț, să se căsătorească cu cine vrea, fie asta și cu un tânăr bărbat sărac care
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
care legea islamică a început să domine viața comunității născânde, libertatea femeilor a fost restrânsă drastic, având aici exemplul numeroaselor soții ale Profetului însuși. Știm de altfel din al-Hadith-uri (Bukhari vol. 3, cartea 43, număr 648) că femeile din lumea preislamică aveau, în anumite triburi, cele aflate în special în mai dezvoltata și evoluata Medina ("Iatrib" pe atunci), dreptul să replice bărbatului, și mai aflăm chiar că în unele triburi, așa cum ne relatează Omar însuși, chiar să aibă ascendentul asupra bărbaților
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
covoare prost conservate. Aceste fragmente nu sunt astăzi foarte utile pentru a recunoaște caracteristicile tehnicii de țesere a covoarelor din perioada pre-selgiucidă (secolele XI-XII) din Persia. Există, totuși, mențiuni scrise ale existenței covoarelor persane în Asia occidentală în cursul perioadei preislamice, dar este dificil de știut dacă aceste covoare erau cu noduri sau țesute. Câteva fragmente de covoare provin din epoca sasanidă, descoperite la Șahr-e Cumis. Într-o excavare realizată în anul 1949, a fost descoperit un covor excepțional de tip
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
terestre realizate pentru apărarea câmpului, locuit de către sfera universului și de divinitate. Una dintre decorațiile cele mai comune este arborele, "arborele vieții", care reprezintă fertilitatea, continuitatea și servește drept legătură între subpământesc, pământesc și divin. Acest motiv datând din perioada preislamică este reprezentat adesea pe covoarele de rugăciune persane. Norii, care într-o formă foarte stilizată se pot transforma în trefle, simbolizează comunicarea cu divinitatea și protecția divină. Medalionul central reprezintă soarele, divinul, supranaturalul. La anumite covoare, colțurile reiau motivele medalionului
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
ignoranței"). Majoritatea acestor opere sunt poeme, cu același ritm și metru pe toată lungimea lor, având ca temă principală viața beduinilor. Printre cei mai apreciați poeți din această perioadă se numără: Antara, Zuhayr și Imru' al-Qais. Principalele antologii de poezie preislamică sunt: "al-Muallaqat", "al-Mufaddaliyyat" și "Cartea cântecelor" (în arabă: "Kităb al-aġăni"), aceasta din urmă realizată de Abul Faraj al-Isfahani. Coranul, Cartea sfântă a Islamului, este considerat de musulmani perfect, atât din punct de vedere literar, cât și religios. Capitolele Coranului, numite
Literatură arabă () [Corola-website/Science/314207_a_315536]
-
mai multă hrană și forță de muncă. Sacrificile intense au redus numeric populația, ducând la stagnare economică și la colapsul orașelor. Schimbările climatice au dus la o reducere modestă a precipitațiilor ce a contribuit la colapsul acestei civilizații. În epoca preislamică , Arabia era un mare tărâm deșertic și pustiu, dar plin de rezerve de aur , locuit de arabi păgâni , ce erau nomazi grupați în triburi, extrăgeau aur din mine și făceau comerț între ei cu caravanele de cămile . Într-o peșteră
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
expune credința în ideea că Egiptul aparține civilizației mediteraneene, precum Grecia, Italia și Franța. Și totodată pledează pentru asimilarea culturilor dintre Egipt și Europa modernă. În martie 1926 Taha Hussein a prezentat rezultatele cercetărilor sale într-o carte intitulată „Poezia preislamică”. În această lucrare el a ajuns la ideea că cele mai multe ode poetice asociate cu epoca preislamică au fost falsuri. Taha Hussein a adoptat metode științifice moderne pentru a căuta adevărul lucrurilor. Problema educației gratuite a ocupat un loc important în
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
pledează pentru asimilarea culturilor dintre Egipt și Europa modernă. În martie 1926 Taha Hussein a prezentat rezultatele cercetărilor sale într-o carte intitulată „Poezia preislamică”. În această lucrare el a ajuns la ideea că cele mai multe ode poetice asociate cu epoca preislamică au fost falsuri. Taha Hussein a adoptat metode științifice moderne pentru a căuta adevărul lucrurilor. Problema educației gratuite a ocupat un loc important în gândirea și practica lui Taha Hussein. El a insistat asupra educației gratuite deoarece el însuși a
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
pentru a îl învăța carte pe student, ci și pentru a instrui și disciplina mintea sa, să-l pregătească pentru viața practică, și pe de altă parte, pentru a ridica nivelul său intelectual. În anul 1926, cartea sa „Despre poezia preislamică” i-a adus lui Taha Hussein un lung șir de polemici și critici. Aceasta a fost interzisă de către Universitatea Al-Azhar (Arabă:الأزهر), deoarece era considerată periculoasă și inacceptabilă. Taha Hussein a fost uimit, întristat, dezamăgit de reacțiile pline de ură
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
pline de ură. A fost nevoit să-și încercuiască casa cu agenți de pază pentru a-și tine departe familia de răutatea oamenilor din jur. În conținutul acestei poezii el a susținut ideea de falsificare a proveniențelor multora dintre poeziile preislamice. Printre lucrările lui Taha Hussein se află și numeroase traduceri. Unele dintre cele mai importante sunt textele istorice ale civilizației grecești. El se ocupa de impactul religios asupra gândirii în Evul Mediu, dar mai apoi trece la influențele multiple ale
Taha Hussein () [Corola-website/Science/313426_a_314755]
-
La fel de importante erau " Ecnebi Devletler Defterleri (Condicele Statelor Străine), Ser ive Sicilleri (Condicele tribunalelor religioase), Cizye Defteri (Condici despre capitație), Name-i humayun Defterleri (Condici de scrisori imperiale), care cuprindea scrisori oficiale emise în anii 1687-1908. Sursele dreptului islamic erau doctrinele preislamice, că dreptul cutumiar arab și obiceiurile specifice . Juriștii otomani consideră că existau patru surse fundamentale: al-Kur' an, Sunna ( suma de practici și reguli nescrise care rezultă din acțiunile și vorbele profetului Muhammad ), idjma' și kiyas. Al-Kuran (Coranul) era cartea sfântă
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
în procesul de trecere de la Profetul avertizator la Profetul înarmat. Apariția acestei idei va avea loc Medina, din dorința de a-i combate pe cei care nu acceptau Islamul. Djihad înseamnă efort. Acest termen era prezent și în epoca arabă preislamica, și avea însemnătatea de „efort susținut spre un scop determinat. Djihadul are mai multe interpretări: acțiunile credincioșilor musulmani pentru a-și dovedi credință, expediție militară împotriva arabilor musulmani, război contra infidelilor, lupta credinciosului pentru autoperfecționare morală și religioasă, efortul intelectual
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
lui Allah și să plece la război cu un gând bun. Însă toate acestea sunt valabile în cazul unui război ofensiv, astfel că atunci când vine vorba de un război defensiv, toate acestea cad. Pradă reprezentau un element determinant al raziilor preislamic. În timpul unei bătălii, Muhammad primește o viziune care reglementa problemă prăzii. Există 2 tipuri de pradă:mobilă ( ganimet )și imobila ( fey ). Pentru a împărții pradă imobila, a rămas împărțirea în 5. Un gâzi este intrumentul religiei, un servitor al lui
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
erau exceptate în general de la război ( copii, femeile, sclavii, infirmii și chiar supușii nemusulmani, puteau participa la război. Pradă și martirajul ocupau locul stimulentelor, acestea urmând să îi determine pe războinicii musulmani să „lupte pe calea lui Allah”. În perioada preislamica, pradă reprezenta un element determinant al războaielor, astfel că Muhammad nu a putut înlătura această parte componentă a războiului. În consecință, regimul prăzilor a captat un loc aparte în cadrul în tratatele de drept islamic al poparelor. În practică, obiectivul războaielor
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]