2,230 matches
-
șapte mori de vânt iar tu ca o poetă elegantă să-mi cânți iubirea Într-un vag cuvânt iubite-te-aș ca magmele de gheață să nu bolborosești niciun cuvânt și din morgana tundrelor de viață În doi să ne prelingem În mormânt dorit-ai cartea și ți-am cumpărat eu n-am cerșit la porți pentru biștari În veci te-ador cum lecturezi În pat și nu jelesc eu douăzeci dolari... O FELIE DE LUNĂ dialogul: vasul comunicant se sprijină
Incognito. In: Editura Destine Literare by George Filip () [Corola-journal/Science/76_a_302]
-
politice. * "17 februarie. După dejun fac o plimbare afară din cartier. O iau spre biserica vornicului Badea Bălăceanul și mă întorc prin capătul celălalt al străzii marchizului de Flers. Am impresia că sunt acompaniat pe tot parcursul: o umbră se prelinge pe ziduri, pași furișați fac să scârțâie zăpada în spatele meu. Strâng bine măciulia bastonului în pumn, îmi întorc fața de câteva ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la promenadă? Exclus. Când mă
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
au rămas aceiași ca mai de demult. Ei doi și munții, frumoșii munți mai dăinuie astăzi rezistînd veacurilor. Am cerut o sticlă de vin și am stat in sala cavalerilor, bând stropi de soare și ascultând liniștea veacurilor ce se prelingea molcom peste pereții reci din rotundul bolților de piatră. L-am Întrebat pe actualul castelan cum poate să dea un butuc de vie atât de bătrân și după atâta amar de ani un vin așa de bun? Mi-a răspuns
In Triolul de Sud. In: Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
După ce m-am târât cu capul În jos pe primele trepte, fără să vreau, m-am Împiedicat și m-am rostogolit pe lângă ceilalți, până În zidul de la intrare. După lovitură, am simțit o umflătură În frunte, apoi ceva cald, care se prelingea de deasupra sprâncenei, mi s-a prelins pe obraz. Am Încercat să-mi șterg sângele, dar am fost lovită cu vârful nuielei peste mână. În curte! Adunarea! a ordonat din nou Îngrijitorul, În timp ce a scos o sticlă din buzunarul hainei
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
jos pe primele trepte, fără să vreau, m-am Împiedicat și m-am rostogolit pe lângă ceilalți, până În zidul de la intrare. După lovitură, am simțit o umflătură În frunte, apoi ceva cald, care se prelingea de deasupra sprâncenei, mi s-a prelins pe obraz. Am Încercat să-mi șterg sângele, dar am fost lovită cu vârful nuielei peste mână. În curte! Adunarea! a ordonat din nou Îngrijitorul, În timp ce a scos o sticlă din buzunarul hainei, apoi a luat câteva Înghițituri. V-aliniați
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
târziu. Un fascicol luminos țâșni dintr-una din razele coroanei, spre țeasta câinelui dezlănțuit. Un schelălăit și trupul Îi căzu inert pe pardoseala holului, alăturea de covorul lung ce traversa spațiul Încă de la intrare. Un firicel de sânge i se prelingea ușor, sub privirile bărbatului Încremenit la rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a celor Întâmplate, se repezi la rându-i spre necunoscuți. Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
mai aparțineți. Faceți parte din patrimoniul național”. A râs, dojenindu-mă și spunând că exagerez. Nu exageram. Eram sincer convins - ca și acum - de adevărul spuselor mele. Tot în acea perioadă, printre altele, l-am întrebat despre perspectivele românilor. Trist, prelingându-și amarul printre cuvinte, mi-a răspuns: „[...] totul este foarte bine, deși - dacă mâine ar ieși oamenii noștri, numai ei - să fim convinși că nu se va schimba nimic. De ce? România este, în totalitate, putredă! Nu mai suntem o nație
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
obișnuite, dimpotrivă, este înconjurată de un vifor care îngheață cele mai multe inimi. Apa mării este balsam catifelat, reconfortant. Soarele ne îmbrîtisează din înalt. Întoarcem spre el chipuri încă albe, livide. El va împrumuta pielii o părere din aurul sau, care se prelinge spre noi cu fiecare rază binecuvântata. Dacă la duș am urmat faleză, întoarcerea o facem de-a lungul plajei. Valurile se sparg lângă picioarele noastre, apa amestecata cu nisip ne caută la fiecare pas, ne mânie, si nu mai are
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
înserare din viața ta pentru că ți-i amar și nu mai știi încotro să o iei dar ei erau striviți de amintiri și nu puteau trăi în prezent și viitor nu aveau și cântecul îngrozitor de trist mirosind a nenorocire se prelingea amestecat cu frică și vomă pe sub ușă direct în pubelele sufletului apoi în chinuri o lua pe scări în sus bătea ușor în zăbrelele cerului (dar luna lumină nu mai avea) și repede încărcat de cenuși și de frig se
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/12086_a_13411]
-
un moale pat Care-i dincolo de nouri Și-i cuprins dulce de raze În amurguri și-n amiaze Și în spaima dimineții Cînd ți-e grea toată ființa De iubire pentru mine Și-mi pierd istovit putința Și-ncet mă preling în pofte Mocnite la foc scăzut Mi-am ferit de tine Doamne Viața cît m-am priceput
M-am ferit de tine Doamne by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12555_a_13880]
-
ar fi o totală transparență, și îți vine să-ți dai drumul în gol, să se vadă toate dintr-o dată, în seninătăți, de-acum, de altădată, de peste vremi, punctul negru ce poate fi văzut chiar lîngă un bețiv, el se prelinge acolo, chiar poți să asculți șiroirea lui și să-ți amintești asasinate, lumini asasinate, rîuri clare, înghițite de un punct negru, el, acum, cît o întreagă stradă, înghițind chipuri Cam asta, cînd se epuizează limbajul, cînd ești din nou obiect
Poezie by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/12154_a_13479]
-
de incert, de fluid - de când am ajuns aici eu unul sunt fascinat de toate lucrurile ce nu există, dar asta, e drept, numai când beau foarte mult și de unul singur, iar o lumină cleioasă, împrăștiind parfumuri de oleandru se prelinge pe masa la care-nșir versuri până târziu, când capul începe să mi se scufunde - încetul cu-ncetul, și muzical - prin coridoare tot mai întortocheate, din care nimeni nu scapă - deci nu-ți rămâne decât să deprinzi umilința, cu pașii
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
un punct de tranzit. Prin care călătorii își savurează deriva. Dimineață de septembrie Câte cântece triumfale de dragoste Și câte murmure de luptă poți îngâna într-o singură dimineață Când lumea se răstoarnă ca o ceașcă de cafea Cu viitorul prelins pe toartă Și soarele roșu îngheață cu arterele la suprafață, Într-un sâmbure scuipat pe o plajă albastră Suntem singuri și muți asemeni vaselor de lut Sub pământul nou Răvășit de cizmele cuceritorilor care trec prin imperii Fără să mai
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
După o așteptare în răstimpul căreia îndrăznețul intrus care eram își găsise răgazul necesar acomodării cu mediul descris, ușa se deschise brusc, lăsând să-i pășească pragul un omuleț rotund și îndesat, de pe a cărui mască de paiață suferindă se prelingeau broboane de sudoare... întimidat o clipă de apariția acestei arătări ce nu părea să aibă ceva comun cu Strofele pentru toată lumea și cu Romanțele pentru mai târziu, avusei o clipă de ezitare din care mă scoase deodată o voce precum
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Cer / verde-auriu, fără oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către strămoși, pe un drum în același timp ca de soartă scrisă: "se prelinge sub aripa / mantiei negre singur / oceanul. Azuriu firul / în coasta stâncii sumbre. Ascultă. // Ori adu-ți aminte. Către / ai tăi te duci. Către / ei. Nu te / pierzi. Și vor fi rostite // cuvintele până acum / înscrise". Chiar și oprirea inimii devine
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
ceva, prevăzător, deși obișnuit pînă mai sus de cap cu lumina împrăștiată de lampadarele de stradă, vîscoasă și, vai, atît de înclinată încît umbrele se lungesc peste tot, ies pe sub uși ca niște cozi de șobolan, cotrobăiesc și se preling de-a lungul ungherelor, pe ziduri și prin șanțuri - un duel al umbrelor și nimeni nu mai are răbdarea sau curiozitatea să se întrebe de unde vin ele, cine sau ce le lasă și, mai ales, cine și ce cîștigă. era
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
actuală de linia a doua și a treia, am reținut spre discuție astăzi două volume. Primul este Utopia nisipului, aparținând poetului orădean Gheorghe Vidican. Poezia care deschide cartea e cel mai potrivit moto pentru ceea ce urmează: ”E firesc să se prelingă/ noaptea ca un clopot/ inspirația de a fi fruct a dat faliment/ desigur/ceștile de cafea/știu răspunsul/la întrebările locuite și dezlocuite de mine.” În marea lor majoritate sunt poeme sincere, mediocre, ca 99% dintre poemele actuale, anonime. Metafore
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
unduioasă și primitoare, în care să bălăcească neîntrerupt. Sărută peatra pe care ședea. Căutînd să se întîmple ceva monstruos buzelor lui de copil. Asprimea răspunsului îi smulse un suspin din cerul gurii. Și o dispozițe rapidă îl inflamă - să se prelingă o singură dată cu tot trupul; pe stîncă. Sperînd că toate schijele și fărîmăturile or să rămînă-nfipte-n el precum broșele. Așa că, mai suspină o dată. Nervos și zbucnit din tot șoldul. Cu picioarele-n valuri: - Ce-am făcut... Asta-i chiar
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
dreptate - locul e gol. Nici o suflare. Doar statui - busturi și ecvestre. Academii... Ooo, puzderie de academii: colea peripateticii, coleașa - cinicii. Peste tot - ilustrissimă gloată. All over the place, Sire! *** Perpendicular cu moartea ar trebui să cadă viața. Nu cade. Se prelinge. Se tîrăște. Zumzăie înainte de a se lichefia, bîjbîie înainte de a picura. Sfîrîie înainte de a pieri. Olé! Și toate lăptucile se trezesc toreadori. Olé! Și toți taurii cu coarne pilite îl caută doar pe Dominguez. Cineva face semn că e de
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
celui căruia-ntr-o zi I s-a deschis spre univers auzul. Și-a devenit, fără să vrea, deodată Stăpîn al Firii, domn necontestat Al fiarelor din codri. Speriat A vrut să tacă. Palidă, încercănată, Iubita-i, însă, s-a prelins în Întuneric. Să cînte-a trebuit. Să o aducă Sub soare iar. Oh, vis himeric Al minții, fragedă și pură și năucă! Căci troleibuzul, zdrăngănind armonios, A stat o clipă-n soare. Apoi, parcă-ntr-o doară, a întors. Casa Mare
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
ceață fecioarelor, ca un mac alb, bolnav, cu miros de măr. Nu-ți fie frică de faunul avînd copite-nstelate și-o creasta de tigru buimac. Drept care spre subsuorile lui m-am scoborît, să mă-nghesui în ele, să mă preling, să-l molcomesc pe bărbatul pe jumătate tap, tuciuriu la piele și mai înalt decît mine c-un cap. El mă-nșfăcase de solduri că un neguțător prețăluind o cămilă, el m-atingea pe piept, ca un proprietar de sclavi
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
dintr-o carte. O iau pe plaja de hârtie, Unde fantastice cuvinte Și-au început dezagregarea: O scăpărare de silabe, O întrerupere de linii, Apoi doar semnul în schimbare - Dar cât de dens se face punctul Din care s-a prelins o lume...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
și îi spun lui Dede de la recepție că îl caut pe Mircea Toma. Pe Toma îl caută tot felul de ciudați. Dede îmi zice că nu este. Îi mulțumesc și-i cer voie să merg până la toaletă. Mă lasă. Mă preling pe lângă pereți. Mă întâlnesc cu câțiva colegi. Nu mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora 19.00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
câțiva colegi. Nu mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora 19.00. De fiecare dată când ciocăne cineva, spun cu voce pițigăiată “Ocupat”. Ora 19: Ies din toaleta fetelor. Redacția s-a mai golit. Mă preling iar pe lângă pereți. La recepție nu mai e nimeni. Ies din redacție, mă urc în lift. Ies și din clădire. Slavă Domnului, nu mă mai întâlnesc cu nimeni. Ora 19.10: Iau un taxi către Gara de Nord. Ajunsă acolo, îmi iau
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
Nu răspunde nici Jojo, după cum nici Moni Columbeanu nu pune botul la încercarea disperată de dialog a ziarului Click! de vineri: „Moni, ai vrut să-l faci gelos pe Voicu?“. Zdrobit de aroganța vedetelor din România, cu bale de umilință prelingându-i-se pe la colțurile gurii, ziaristul de tabloid se aruncă, plin de speranță, asupra vedetelor internaționale. Începe să vorbească singur cu Tiger Woods, legat de o jucătoare de golf, pe care acesta n-a apucat s-o bifeze pe lista
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]