130 matches
-
adesea buimăcit de-al vieții ne-nțeles nu am știut să-L caut de El să fiu ales sudălmi nemeritate la fel am suportat de-a Lui făgăduință mereu m-am depărtat ca un ulcior ce-și lasă apa, încet, prelins sunt flacăra din lampă ce încă nu s.-a stins... Referință Bibliografică: Flacăra din lampă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile
FLACĂRA DIN LAMPĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356029_a_357358]
-
Unde-mi ești, vioară fermecată? Vino iar la brațu-mi ostenit, Prinde-n glasul tău, ca altădată Cântec de iubire nesfârșit. Eu, cu tine lângă tâmpla-mi ninsă m-oi culca pe braț duios de flori, și din lacrima din cer prelinsă ostoi-voi rug aprins de zori. Leonid IACOB Poezie este cuprinsă în volumul meu: „Ultima Santinelă” http://www.youtube.com/watch?v=TnX2ZkOYIiw Referință Bibliografică: cântec pentru vioară / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 311, Anul I, 07
CÂNTEC PENTRU VIOARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355423_a_356752]
-
în definitiv, alături de Zalmoxis, Apollon & Artemis etc. - expresia unei hierofanii cristice! Iată, venind, parcă, din semantica eminesciano-sadoveniană, Simbolul Sacru al Mărgăritarului, ca Imagine Arheică a Martiriului/Auto-Sacrificialului Cristic: “- Eu?! SUNT SCOICA DE FILDEȘ CU GRĂUNTELE PERLAT,/ CUPRINS ÎNTR-O LACRIMĂ PRELINSĂ !”(cf. Cine ești tu?). Atâta doar că “fildeșul” pune surdină energică “suspinului” cristic...Lasă doar LACRIMA (“prelinsă”! - iar nu redublată...) “ a devenire” ... actant al unei Drame Golgotice subtextuale/metatextuale! ...Timpul (ca și Ființa) este, și el, circumscris unei alchimii cristico-inițiatice
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
sublim trăit în vis. Ești icoana-mea-minune Aură de aur viu, Dulce zvon din zvon pe strune De nostalgic potpuriu. Ești icoana ce făptura Îmi sărută-n taină, blând, Dulce zână udând gura, Apă vie gurii-mi dând. Ești icoana mea prelinsă De pe gât în pieptul meu, Dulce carne-n carnea-mi prinsă, Strop din strop de Dumnezeu. Referință Bibliografică: Icoana mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo
ICOANA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346248_a_347577]
-
mă topești de bine, iubite, cu caldu-ți fior. Așează-mă cu sete peste iarba cea udă, Sub stropii de ploaie ce-or curge pe noi, Să-ți lași privirea topită să mă pătrundă, Apoi să murim sub verdele crud amândoi. Prelinși să ne scurgem prin ploaia de bine, Mă ia în brațe, iubite, mă strânge, mă stoarce De dragul ce-ți port și-apoi, alături de tine, Prin tremurul codrului, mă țese și toarce. Umple-mi cu gustul verde de codru dorința, Mă
UMPLE-MĂ CU GUSTUL DE CODRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370051_a_371380]
-
și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-a pecetluit slova de foc a evlaviei, cu aura țâșnirii harice, prelinsă ca o lacrimă de suferință sfântă și jertfă aleasă în Icoana martiriului său. RUGUL APRINS: „Fecioară a nenseratului veac/ Sfântă Maică a luminii!/ Ascultă-ne și pe noi cei din păcat/ netrebnicii fii ai tinii!/ Preablândă, bună, preasfântă Fecioară,/ polata
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
păreau a fi strangulate. Nu a putut spune până la capăt ceea ce își pregătise ori ceea ce gândurile o îndemnau să vorbească în acel moment special pentru ea... Sunt umbra unui zâmbet stins, Sunt un apus fără culori, Sunt în clepsidră fir prelins Las ție timpul să-l măsori... ... Când a rostit „... și fiilor mei, Marius și Cristian, care poate mă vor citi când nu voi mai fi...”, lacrimile i-au rătăcit pe obraz și vocea i s-a pierdut în aplauzele de
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > RĂTĂCIND PRIN NOI Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1030 din 26 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului gâfâituri sacadate de lumină cuprind reumatic apusul mieros scăldând în valul șoaptelor umbrele prelinse ale gândurilor retezând coama tremurândă a munților de pe Venus împletind mai apoi cozi din brațe de ape sarcastice ape în susur de noi restrictiv ecou diafan spulberat în bucăți de dor vulcanic pătrunde și lava din nori fierbinte și iar
RĂTĂCIND PRIN NOI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1030 din 26 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347176_a_348505]
-
-i iubire și-i cântec pe-al zilelor drum. Auzi? Undeva, printre ramuri, azi toamna îmi cântă din nou și-o văd cum prelinge pe geamuri suflare din zâmbetul tău. Pun buzele mele aprinse să-ți fure sărutul în picuri prelins; iar plouă, iubito, dar astăzi. în suflet coboară lumină de vis . Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu: „ Imaginarele iubiri ” Referință Bibliografică: iar plouă / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011. Drepturi
IAR PLOUĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357154_a_358483]
-
În post De mângâierea Ta divină Și, Doamne, cât am suferit Neizbăvit Fără lumină, Fără vină... Doar eu am plâns Nemângâiat Și-am strâns Fântâni de lacrimi curgătoare Și, Doamne, cât am lăcrimat Nevindecat De îndurare Și iertare... Doar eu, prelins Ca ceara-n lut, M-am stins Precum o lumânare vie Și, Doamne, cât am mai crezut Neabătut În omenie Pe vecie... Doar eu, pustiu Și trecător Azi știu Că trece-voi în neființă Și, Doamne, cât am voit să
CĂINŢĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344614_a_345943]
-
într-o criptă placată cu marmură, în naosul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Dumitru” din Craiova. „Când a plecat de la noi și s-a născut în Cer, veșmântul îi era acoperit cu lalele însângerate de rănile vrășmașilor și sângele din inima lui, prelins încet, căci paloșe mari acolo erau răsucite. Cu durere și-a purtat crucea. A lăsat în urmă salbe de mănăstiri și biserici ctitorite sau reînviate, cărți bisericești aduse din scrinuri vechi și retipărite și pagini de adevărată istorie românească, rafturi
ÎNALT PREA SFINŢIA SA DR. NESTOR VORNICESCU – MITROPOLITUL OLTENIEI (1927 – 2000)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358848_a_360177]
-
să mai copilăresc. Poemulmă înseamnă... Nu-mi trimite, încă, inelul tău, grăbita Toamnă! CINE EȘTI TU? -Cine ești tu ? Te prind inundându-mi universul, Poetule, cu fruntea ninsa -Eu?! Sunt scoică de fildeș cu grăuntele perlat, cuprins într-o lacrima prelinsa! -Cine ești însă, Tu, de-mi tulburi visele cu poemele tale sub clar de luna? -Eu sunt ecoul atras de carminul luminii. Mă avânt spre cer, chiar pe furtună! Cine ești tu? De-mi stârnești mereu apele, rotindu-le într-
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMANI CONTEMPORANI DIN INTREAGA LUME de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345226_a_346555]
-
-n nemurire... Toarcem zăpada fuioare Răsucim cu ele dorul Din privirile pe care Tu si eu le împletim. Împrejur,... o banuială... Ne oprim.. câtă uimire! Frige gura și,.. ard ochii, E târziu, divină rugă! Chiar o flacără noi suntem Mult prelinsă ca o fugă. Zbor de gânduri... Dulce, suie o durere... Grație e-n alba floare Mult bogată în tăcere Într-o blândă sărbătoare. O,.. amețim,.. ne revenim... Da, visul nostru e sublim! Referință Bibliografică: ZBOR DE GÂNDURI / Lia Ruse : Confluențe
ZBOR DE GÂNDURI de LIA RUSE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340382_a_341711]
-
în două pahare cu precizie de ospătar șervetul ca pe-o scrisoare pierdută uitat pe spătar ce-dacă-n-ai-venit? pe celălalt scaun ca-n temniță șade absența încercănată respirație a neantului luna își înmoaie buzele rubiniu pe piciorul înalt mâna de opal prelinsă-i cu jind în celălalt pahar își odihnește fața de turtă galbenă pască din potir pe limba păcătosului la sfârșitul liturghiei trupul și sângele gust dulce-amărui ca binecuvântarea plânsului ce-și dă ultima suflare în brațele răsăritului deznodat de scrisoarea
CONCERT PENTRU DOUĂ PAHARE ŞI LUNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341460_a_342789]
-
și toporași, ține sub aripi mâinile noastre unite-n vina alergării celeste... Dezmierdând vorbele mamei, las printre degete să se prelingă, atingeri prefăcute-n rubine... Așteptarea nu mai are pași... Iubite, doar o privire să-mi trimiți, încet, pe raza prelinsă tandru pe firul de gând, și îți voi întinde o crenguță de măr, aburind hotărârea... Mii de scântei vor fi ușa unui schit... Șuierul mâinilor pune peste ochi, verdele mărului... Referință Bibliografică: Între deznădejdi, / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN
ÎNTRE DEZNĂDEJDI, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342150_a_343479]
-
l-ai lăsat și dus el a tot fost, dar tot mereu la pragul tău revine... E-un mag rătăcitor de vreme nins ce-l port mereu în suflet lângă mine Un trecător, un oarecare ins, prin melcul lumii viselor prelins. Leonid IACOB Referință Bibliografică: un trecător / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 528, Anul II, 11 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
UN TRECĂTOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341969_a_343298]
-
margini de drum”. Ca o neîmplinire în viața asta, se leagă speranța: „poate-ntr-o altă viață//mă chemi să intru-n dorul tău//să am de unde curge veșnic”( Există iubire) Lectura poemului „izvorul ce aprinde nerușinat felinare” îți lasă prelinsă lacrima pe obraz, chipul bunicii fiind o acuarelă de o cromatică curcubeică. Aș aduce în pagină întreaga poezie, dar las cititorului plăcerea de a lăcrima. Selectez doar: „cu riduri și privirea caldă//bunica//îmi taie gândurile//... „mi-e dor//de
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
Botez Publicat în: Ediția nr. 150 din 30 mai 2011 Toate Articolele Autorului UN VAGABOND vagabond - ducând în cârcă o cocoașă: rele gânduri - rele vremi - în traistă strânse ...a fost om - e-o arătare lașă trup de umbră - cu priviri prelinse nu e sigur că-i din lume - e vânat nu-i doar singur: e pustiu de ce va fi se-ncordează a păstra un loc curat pe-unde pasu-i totdeauna șovăi când și-a frânt în'untru curcubeul? când din jaruri
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
citit, ci vede sinteza lumii în simbolurile ei. E atent la toate dimensiunile condiției umane, dorește să le cuprindă, dar știe că mereu îi va scăpa ceva. De aceea nu poate cugeta lumea decât ancorat în Hristos... Pe firul Tradiției prelinsă din lumina lui Hristos, profetul nostru se ancorează cu tot harul pentru a da temei mesajului său și pentru a avea rezonanță deplină în rândul celor avizați de autoritatea instituțiilor pe care le reprezintă și față de care sunt responsabili întru
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
și din iubiri și din murit și din cel foc de netrăit sau de trăit cu ochi noroc. Necheaz-un cal chemând la mal amurg de murg visând astral, un suflet-port, vas amiral... Și tu și eu pornim spre-amurg cu ochi prelins pe calul murg.. și ni se zbate ceasul nins de calul murg... De calul murg. Leonid IACOB Referință Bibliografică: calul murg / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 634, Anul II, 25 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
CALUL MURG de LEONID IACOB în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343853_a_345182]
-
-al tău jăratec, fluid îmi curgi în vene Tu, dor te-ai întrupat din așteptarea grea . Săpând adânc în mine te regăsesc în gene Arhetip ascuns în slova de-a crea . Deschis-ai dimineața-n surâsul veșniciei . Freamăt de zori prelins mi-ai strecurat în piept . Soare-n Calea Lactee--- cărarea bucuriei, Îmi porți spre tine pașii, spre tine mă îndrept . Trandafiriu născut în clipa prin sărut, Esti bleo-cielul ce-mi umple tot golul din fereastră . Din faptul serii durere-a
RENAŞTERE-MI EŞTI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343926_a_345255]
-
din 08 august 2015 Toate Articolele Autorului Uși deschise către moarte Nimeni rostul nu le știe, Colbul lumii se împarte În ce-a fost... și va să fie! Lumânările durerii Veșnic stau în rugi aprinse, Sfeșnicele disperării Sunt de lacrimă prelinse Ruginesc prin munți de sare Suflete încarcerate, Ocne mari, ucigătoare, Zăvorâte-s cu uitare. Voi, cei care aveți putere Să schimbați ades destine, Faceți loc de-o mângâiere Prin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsarea E păcatul ce ucide, Lașitatea
PRIN SITA VREMURILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377593_a_378922]
-
Acasa > Poezie > Familie > PUII Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului PUII de Dorel Dănoiu, O picătură care geme prelinsă alene, pe obraz. Privirea tristă-n lung de vreme cu amintiri te ține treaz Iar gândul a înfipt în minte! o obsesivă întrebare : Ce vină are un părinte când puii vor din cuib să zboare ?! Îi crești,îi ocrotești și
PUII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378436_a_379765]
-
degetele cuvintelor. Ecoul lor mă dezbrăca de iluzii. Le auzeam cum rosteau răspicat, în ochii tăi li se răsfrângea adierea, indiferent în ce cufundare de timp ți se scălda trupul dorinței. Ascultam vuietul mării. Vâsleam printre învâltorate clipe lung, prelung, prelins, rostogolindu-mă în valuri. Și sunetele se răsfrângeau în tâmpla adevărului. Oohh! Ahh! Eheee! Poc! Plezniseră căutările. Zvâcneau cu ropote surde. Și eu ascultam vuietul mării. Spunea că dragostea te leagă de plutire, într-o nețărmurită-mbrățișare peste vieți. Trasam
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
timiditate de bun augur (indiciu al unei simțirii foarte curate) e mărturisită astfel: "Limba de șoaptă a ceasornicului / mă înspăimântă,/ sângele fumegă sfială" (Tăcere) Ca și însoțindu-se cu sugestia unei încâlciri grafice " Glasul încurcat în strigătul tăcut/ ademenește /părul prelins spre tăceri" (Ce aproape). În pofida actualei sale rezidențe urbane, poetul se smte singur. În pofida anilor săi puțini, recurge instinctiv la amintire, ca la o instanță morală supremă: "Mă uit în jur,/ nimeni, doar ecoul/ prin răgazul aducerii aminte"(Dansând. Dar
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]