77 matches
-
singurătatea, ca aspect particular; modul de a fi singur, ca incapacitate de a se putea raporta la altul sau la alții. Este evident faptul că această clasificare propusă de L. Binswanger urmărește, în primul rând, sublinierea aspectelor modelelor de viață premorbide sau psihopatologice pure, fiind inspirată de un punct de vedere antropologic-existențialist. În plus, ea are o incontestabilă valoare în ceea ce privește înțelegerea atât a stării de sănătate mintală, cât și a bolii psihice. R. Le Senne, situându-se pe pozițiile moralei, descrie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Nu s-a menționat durata fiecăreia. Cele 5 fete care au finalizat experimentul, au raportat la final absența durerii sau prezența ei neglijabilă. Pe baza unui interviu s-a ajuns la concluzia că fetele s-au Întors la nivelul funcțional premorbid. După câteva luni au fost contactate telefonic și răspunsurile au fost Încă favorabile intervenției. Bineînțeles că aceste rezultate nu au putut fi considerate definitive și concludente, din cauza lipsei randomizării, controlului și studiului orb. 4.1.2.3.4 Electroacupunctura Deluze
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
autori ridică întrebarea dacă îmbătrânirea este sinonimă cu fragilitatea și dacă marii vârstnici sunt, inevitabil, fragili. Totuși, îmbătrânirea nu este sinonimă cu fragilitatea. Anumiți pacienți cu vârste înaintate prezintă dizabilitate temporară legată de boli, dar își recuperează ușor statusul funcțional premorbid. Alții pot părea activi, dar tolerează cu dificultate diverse solicitări fiziologice și își recapătă mai greu statusul funcțional inițial, iar alții pot prezenta un declin funcțional lent progresiv. Criteriile de diagnostic sunt instrumente de lucru valoroase în medicină. Orice concept
Revista Medicală Română by Mihai-Viorel Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/92290_a_92785]
-
unei suferințe durînd cîteva luni. O nemulțumire crescîndă față de propria viață și o insatisfacție dureroasă față neoplatonismul epocii au fost fermenții din a căror dospire a izbucnit pocăința lui Augustin. Drumul Damascului nu există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui patos ivit la capătul unei premergătoare răsuciri sufletești. Cutremurarea nu cade din cer, ci vine dinlăuntru
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
față neoplatonismul epocii au fost fermenții din a căror dospire a izbucnit pocăința lui Augustin. Drumul Damascului nu există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu are semnificația unei patologii psihice, ci a unui patos ivit la capătul unei premergătoare răsuciri sufletești. Cutremurarea nu cade din cer, ci vine dinlăuntru. Ea se petrece brusc doar cînd e privită din afară, dar în interior ea seamănă
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
schizofreniei variază mult de la un pacient la altul si de la un episod al bolii la altul; cu toate acestea, o serie din simptome sunt comune: Etapele evoluției maladiei În momentul actual se recunosc pentru schizofrenie următoarele etape de evoluție: Etapa premorbidă, caracterizată prin modificări de personalitate (trăsături de tip schizotipal), disfuncționalități cognitive (deficit de atenție, alterări ale memoriei de lucru), inabilitate relațională socială. În această etapă se evidențiază la peste 50% din pacienți semne minore neurologice (semne piramido-extrapiramidale, dismetrii, dificultăți de
Peste 500 de mii de români sunt schizofrenici () [Corola-journal/Journalistic/70584_a_71909]
-
matur care echivalează cu stingerea vînei creatoare. Un medic, obișnuit să-și păstreze vigilența la treapta lucidității raționale, nu mai are înțelegere pentru laturile întunecoase ale talentului. Tot ce e tenebros și irațional îi repugnă, iar talentul cere un teren premorbid și tulbure. Vrem nu vrem, predispozițiile artistice nu-și ating apoteoza decît pe fundalul unei naturi patologice. În sine, ele nu sunt nici morbide și nici indemne, dar fără morbiditețe ele devin sterile. Iar medicul, deprins să restrîngă totul la
Între caduceu și liră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7148_a_8473]
-
inabilitatea de a sesiza asemănările și diferențele între cuvinte apropiate, dificultăți în definirea enunțurilor și conceptelor; b. judecată deteriorată; c. alte tulburări ale activității corticale superioare: afazie, apraxie, agnozie, dificultate constructionala; d. modificare a personalității - alterarea sau accentuarea unor tulburări premorbide; 4. Stare de conștiență clară. 5. Existența factorului organic. Forme clinice - Demență în boală Alzheimer ● cu debut precoce ● cu debut tardiv ● formă atipica sau mixtă - Demență vasculara ● cu debut acut ● prin infarcte multiple ● subcorticala - Demență în boală Pick - Demență în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
fi stabilit un factor organic. Forme clinice 1. Tipul erotomanic. 2. Tipul de grandoare. 3. Tipul de gelozie. 4. Tipul de persecuție. 5. Tipul somatic. 6. Alte (parafrenia, delirul senzitiv de relatie). Examenul psihologic poate aduce date importante despre particularitățile premorbide și actuale. Investigația socială poate obiectivă modificările comportamentale psihotice, randamentul pofesional, gradul integrării socio-familiale. ┌───────────────────────┬──────────────────┬────────┬─────────────────────────┐ │ Criterii │ Dg. funcțional │Încapă- Preocupările delirante Grad mare de deterio- Deficiență psihică Activitate intelectuală generală semnificativ sub medie; un QI de 70 sau sub, la un
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
E., McLeer, S.V., Atkins, M.S., Ralphe, D., & Foa, E., (1989), „Posttraumatic stress in sexually abused, physically abused, and nonabused children”, Child Abuse and Neglect, 13, pp. 403-408. Deep, A.L., Nagy, L.M., Weltzin, T.E., Rao, R., & Kaye, W.H. (1995), „Premorbid onset of psychopathology in long-term recovered Anorexia Nervosa”, International Journal of Eating Disorders, 17, pp. 291-297. DeFries, J.C., & Alarcon, M., (1996), „Genetics of specific reading disability”, Mental Retardation & Developmental Disabilities Research Reviews, 2, pp. 39-48. Demonet, J., Taylor, M.J., & Chaix
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
tot interesul. Istoricul familiei Dna B. își descrie tatăl drept un bărbat blînd, tăcut, care socializa puțin în afara familiei; în schimb, mama ei era sociabilă și ieșea des în oraș. Are un frate care-i seamănă mult ca personalitate. Personalitatea premorbidă Dna B. spune că a fost dintotdeauna timidă, adică mereu neliniștită cînd trebuia să întîlnească oameni necunoscuți, fiind conștientă de sine și temîndu-se să nu spună ceva prostesc sau inadecvat din punct de vedere social. A fost întotdeauna puțin nervoasă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
Istoricul familiei Dl P. este singur la părinți. Părinții săi sînt amîndoi liniștiți și nu socializează niciodată în afara căminului. Dna P. a avut o depresie postnatală după nașterea dlui P. Acesta o descrie ca fiind surescitată. Istoricul personal și personalitatea premorbidă Dl P. spune că din primii ani de școală s-a simțit diferit, ca și cum nu se potrivea. Mai tîrziu, s-a considerat inferior celorlalți. Întotdeauna și-a dorit un singur prieten și nu a inițiat niciodată contactul cu ceilalți. Din
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
clinică, un istoric analizat cu atenție va dezvălui, de obicei, evitarea mai multor situații. O pierdere a încrederii și retragerea socială sînt trăsături comune ale depresiei majore. Poate fi vorba chiar de anxietate socială asociată. Oricum, istoria funcționării sociale normale premorbide exclude fobia socială. Anxietatea socială și evitarea sînt raportate frecvent în tulburarea dismorfică corporală și, pentru a exclude această boală, pacienții pot fi întrebați dacă se tem că un aspect particular al înfățișării sau comportamentului lor ar putea atrage o
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
o profesoară, cînd erau amîndoi la colegiu, și are doi copii de șapte, respectiv zece ani. Au o relație solidă, deși a fost supusă unei presiuni considerabile din cauza traumei. Are multe cunoștințe, dar puțini prieteni apropiați (sau chiar niciunul). Personalitatea premorbidă Dl D. se autocaracterizează ca fiind o persoană veselă și deschisă înainte de traumă, deși întrebările mai precise relevă faptul că contactele sale sociale par să fie legate exclusiv de domeniul sportului. Fără a fi preocupat de chestiuni psihologice, reiese că
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de vedere, iar cititorii interesați pot consulta lucrări de referință specializate (de exemplu, Walen et al., 1992) pentru o descriere mai detaliată a acestui concept. Prevenirea recidivei și menținerea progreselor În cazurile acute de SSPT, cu puține elemente de psihopatologie premorbidă sau comorbiditate, este posibilă revenirea la funcționarea normală, cu șanse mici de recidivă. Totuși, chiar și în asemenea cazuri și, cu siguranță, în cazurile cronice și mai complexe este posibil să persiste un grad de vulnerabilitate. Perioadele de expunere la
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
puternică, protectoare, care să ofere bolnavului siguranță și sprijin în cursul evoluției bolii către vindecare. În cadrul relației „medic - bolnav”, fiecare dintre aceste persoane au roluri diferite, bine precizate, pe care trebuie să le îndeplinească. La bolnav contează foarte mult personalitatea premorbidă și impactul cu boala actuală. La medic contează personalitatea acestuia (rezervat, curajos, optimist, dur, defetist), experiența cu bolnavii și modul de a se apropia de aceștia. M. Balint acordă un rol important „emoțiilor medicului” suscitate de întâlnirea cu bolnavul și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de viață ale individului respectiv. Ele reprezinte trăsături accentuate de personalitate prezente la unele persoane. Autorii francezi vorbesc, în aceste cazuri despre tipologiile psihopatologice, iar autorii germani de variații patologice ale normalului. Aceste tipuri constituționale care reunesc condițiile unor dispoziții premorbide din care se pot dezvolta boli psihice sunt următoarele: a) Constituția perversă este caracterizată prin scăderea considerabilă a simțului moral, până la pierderea acestuia, personalitate de tip imoral, vicioasă, inadaptabilă, delictuală, antisocială, needucabilă, perversă; b) Constituția paranoică desemnează tipul suspicios, egocentric
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să creadă că este batjocorit. El va începe să interpreteze sau să creadă că anumite gesturi sunt îndreptate împotriva lui, considerându-se ținta unor ironii sau chiar a unor uneltiri dușmănoase. Adesea se constată faptul că bolnavul avea o personalitate premorbidă de tip sensibil, înclinată către suspiciuni. Acest delir apare mai ales la bătrâni și în demențele presenile. 10) Delirul simbiotic Acesta se mai numește și „delir în doi” (folie à deux). De regulă, un bolnav delirant se lovește de o
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Cercetările în această direcție sunt numeroase (N. Retterstol). E. Kretschmer vorbește despre tipul de personalitate senzitivă, caracterizată printr-un tip de reacție puternică, predispusă la formarea unui „delir senzitiv de relație”. Winner consideră boala ca pe o continuare a personalității premorbide („temperamentul paranoiac genetic”), care, cu timpul, evoluează către paranoia. Krueger crede că paranoicii se recrutează dintre personalitățile cu o agresivitate constituțională, considerați de autorul citat ca fiind „paranoici înnăscuți”. K. Kolle descrie paranoicii ca pe niște personalități cu tendință la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În ceea ce privește natura personalității bolnavilor deliranți există o mare varietate de aspecte, care prefigurează un anumit „model de personalitate” caracterizată printr-o hipersenzitivitate, ca reprezentând o condiție esențială de receptivitate la boala respectivă. În sensul acesta trebuie acceptată existența unei „personalități premorbide” specifică bolnavilor deliranți și care reprezintă terenul obligatoriu al dezvoltării psihozei respective. În sensul acesta, tulburările caracteristice ale personalității delirante sunt următoarele: psihorigiditate emoțional-afectivă, tendință la introspecție, mizantropism și egocentrism cu supraevaluarea propriului Eu, relații interpersonale restrânse și dominate de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
egocentrism și hipertrofia Eului bolnavului respectiv, idei expansive de dominare, reformă socială, istorică, morală, religioasă sau științifică, o mare forță psihică manifestată printr-o hiperactivitate și mobilitate crescută. Din cele de mai sus se desprinde marea bogăție a structurii personalității premorbide a bolnavilor deliranți, precum și dificultatea extremă de a putea trasa o graniță netă între „normal” și „patologic” în cazul acestei structuri a personalității, în care „normalul și patologicul sunt intricate”. Psihiatrii sunt, astfel, înclinați să considere acest tip de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căutat ca să le fixeze un „cadru” special. De regulă însă au fost în mod constant apropiate de bolile psihice și considerate ca înrudite cu acestea. În sensul acesta ele au fost considerate ca variații patologice ale normalului, sau ca stări premorbide, subliniindu-se prin aceasta faptul că se situează la limita dintre normalitatea și anormalitatea psihică, fără a li se acorda însă statutul de boli psihice. Din punctul de vedere al persoanei aflată în stare de suferință morală, ele sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
biologică și psihologică)-stres”. Se pare că bulimia rezultă din factorii de risc generali întâlniți în psihopatologie, combinați cu unii factori de risc specifici care favorizează un regim alimentar. Printre factorii de risc figurează unii factorii biologici (sex feminin, obezitate premorbidă, obezitate parentală, pubertate precoce...), unii factori psihologici (insatisfacție corporală, alimentație restrictivă, personalitate fragilă - slabă stimă de sine, funcționare după principiul „totul sau nimic”, impulsivitate -, dificultate de a-și regla emoțiile...), cât și unii factori socioculturali (cultul pentru siluete filiforme, competitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
identic. Debutul, durata și intensitatea intoxicației sunt condiționate de doza administrată, de calea de administrare, de viteza de pătrundere În circuitul sanguin și În țesuturi, de structura chimică și de particularitățile psihofarmacologice ale substanței, de vârsta celui intoxicat, de terenul premorbid al persoanei care Își administrează substanța. Intensitatea intoxicației poate fi ușoară, medie, gravă, putând determina convulsii, stare de comă, de diferite grade ce poate ajunge la stop cardio - vascular sau inhibiție respiratorie și moarte. Din punct de vedre al tulburărilor
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de toxine. Conform autorilor (Baigent et al., 1995, Verduox et al., 1996) abuzul de canabis, de opiacee și de alcool precede psihoza În două cazuri din trei. Pentru alți autori abuzul de droguri este o tentativă de automedicație a simptomelor premorbide ale schizofreniei. Astfel, spre deosebire de alte substanțe, abuzul de stimulente - cocaina și amfetaminele - survine În general după doi ani de la debutul schizofreniei. Această constatare acreditează ipoteza automedicației semnelor negative ale schizofreniei prin utilizarea stimulentelor. Motivația consumului de droguri la schizofreni: toate
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]