211 matches
-
Gheorghe Grigurcu Faptul că N. Manolescu se referă mereu la preopinenții d-sale e un semn nu numai de corectitudine informativă, ci și de cavalerism, id est de orgoliu. E aci o disociere tacită de G. Călinescu, care foarte rar își cita congenerii. O mustrare implicită adresată acestuia. Dintre poeziile lui
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
mai noi, care nu fac un minim efort pentru a înțelege și ceea ce nu le convine. Ceea ce le răstoarnă sau le amendează tezele. Pe lângă detaliul savuros că tocmai unii dintre apostolii corectitudinii politice nu acceptă în ruptul capului că și preopinentul ar putea avea o fărâmă de dreptate, remarc un solipsism care trădează mai degrabă nesiguranța decât încrederea în sine. Cine pune bază pe propriile opinii și judecăți de valoare, pe scara de valori edificată dintr-un unghi personal, nu se
Despre obiectivitate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9138_a_10463]
-
facă spectacol, cînd tu te gîndești cînd îți vine comanda, mici parlamentări, să nu zic certuri - orașul are zgomot de fond, dar nu stridențe - întinse la nesfîrșit cînd, vorba lui nenea Iancu, vrei să auzi vreo halbă pocnită în capul preopinentului, vînzare de bilete a la parisienne. Pleci, de pildă, pe Sena la vale și, după ce-ai văzut, de pe chei, panorama, ți-ar face trebuință un vapor, carevasăzică un bilet. In spate, coada se-ngroașă. In față, vînzătorul vorbește la
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
autohtonizate [...] poemul continuă în această adorare enumerantă [...] o susținută revărsare de poezie devotă"23. În acest context, o parte dintre afirmațiile lui Sahia se vădesc pripite, injuste. Impulsiv, poetul va răspunde înmuindu-și pana în cerneala pamfletului: el își minimalizează preopinentul, numindu-l "criticuș", "băiețaș", iar în încheiere afirmă că "domnișorul ne-a arătat că nu știe nici ce e ortodoxie, nici futurism și mai ales în ce constă sudoarea de sînge a lui Hristos în Getsemani". Ceea interesează, însă, este
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
presupunem că se află în chestiune nu comunismul, ci nazismul și că romancierul s-ar fi rostit astfel: un antinazism similar în dogmatism cu nazismul. Ori în altă variantă: un anti-antisemitism similar în dogmatism cu antisemitismul. Ar mai fi dispus preopinentul nostru să aștearnă pe hârtie asemenea sofisme congruente cu Ťlogicať propoziției ce ne-a stupefiat? Nu cumva frivolitatea comentariului d-sale se produce într-o unică direcție, semnificând o stânjenitoare tendențiozitate?" Întrebare retorică, la care ar fi bine, totuși, ca
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7724_a_9049]
-
atât de desăvârșită și de amabilă, încât uneori nu m-ar fi mirat s-o văd întorcându-se spre mine, să-mi spună „Dar, Alex, cred că domnul Țopârlan are dreptate - cred că e prea blând cu comunismul“. După ce însă preopinentul își rostea ultima idioțenie în legătură cu ideile „socialiste“ și/sau „roz-bonbon“ ale candidatului nostru, după ce îi punea la zid și simțul umorului, Dovlecel se apuca, pe un ton ceremonios și (admirabilă performanță!) fără strop de sarcasm - ai fi zis că face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de homo în travesti, în combinație cu ochelarii cu ramă aurită care nu se știe la ce-i serveau, fiindcă nu privea niciodată prin ei, ci pe deasupra lor, cu un calm provocator, care-i scotea întotdeauna din fire pe toți preopinenții mai slabi de înger. Instalat în spațiul mediatic, emitea judecăți categorice, făcea dezvăluiri năucitoare, rostea propoziții memorabile într-un limbaj păsăresc și concura cu oracolul din Dămăroaia, lansându-se temerar în predicții politice pe termen scurt, mediu și lung, când
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acea emisiune, la care luaseră parte vreo zece invitați, Bart reușise să se remarce prin intervențiile sale la obiect și pline de nerv, precum și prin maniera elegantă în care îi combătuse, în problema aderării țării la Uniune, pe doi dintre preopinenții săi, un parlamentar traseist, trecut prin toate partidele ca tot românul imparțial, cu pretenții de mare filolog, și un ziarist cu figură patibulară și gura mare până la urechi, aflat în solda lui Lumânărescu. Camelia, care fusese moderatoarea emisiunii, nu-l
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Popeasca pe fiul său, Nae, căsătorit fără chibzuință cu Acrivița: Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins Venerabilul atît pentru soția infidelă, cît și pentru toți ceilalți, fie și adversari. Necunoscînd numele real al preopinenților, personajele din O noapte furtunoasă vorbesc despre alții cu porecle ad-hoc: pentru Rică, Jupîn Dumitrache e Mitocanul, iar acesta pentru Dumitrache et comp este Bagabontul sau Mațe-Fripte. Simpla rostire definește persoana și ceilalți înțeleg la cine se referă. Rică își
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
poemul în care Marius Ianuș oferă sex oral instituțiilor de stat și de interes public. Ci numai la personajele literaturii de imaginație care își răcoresc nervii prin rostirea de cuvinte mai mult sau mai puțin grele. La I.L. Caragiale, numirea preopinentului moftangiu sau mai ales măgar este o insultă destul de gravă. Citind că, în scrisoarea caldă de recomandare, un amic îl făcuse de fapt măgar, povestitorul replică prin palme. Invers, la palmele primite de Mache, Lache îl numește măgar. Doar pentru că
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
înjurături între regiunile istorice. Călca-te-ar vaca neagră a unui coleg ardelean nu îl impresionează ca o insultă reală. Acesta în schimb nu pricepe munteneasca injurie... în cur pe mă-ta. Adică de ce, la insulta de a fi sodomizat preopinentul, se adaugă și mama acestuia. Mai inventivă e sudalma, pe care se pare că Preda nu o cunoștea, că ar fi citat-o: muri-mi-ar mă-ta. Ea sugerează, pe lîngă urarea macabră, că între înjurător și mama inamicului
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
drept indiciu al unor Ťreușiteť (măcar parțiale) ale regimului" (A.-I.P.). "Reușite măcar parțiale"? Atari "reușite", nu ne îndoim, se pot găsi la fel de bine în Italia lui Mussolini și în Germania lui Hitler și, prin urmare, intră în logica preopinenților noștri să le scoată în relief, la un moment dat, și pe acestea! Și n-ar fi normal să vorbească și de "reușitele" lui Mao, ale lui Kim Ir Sen, ale lui Castro? Dacă nu vor proceda astfel, nu riscă
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
ca și Lae Popescu pentru mama lui, Tarsița Popeascu:Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins Venerabilul, atît pentru soția infidelă, cît și pentru toți ceilalți, fie ei chiar adversari. Necunoscînd numele real al preopinenților, personajele din O noapte furtunoasă vorbesc despre alții cu porecle ad-hoc: pentru Rică, Jupîn Dumitrache e Mitocanul, iar acesta pentru Dumitrache este Bagabontul sau Mațe-Fripte. Simpla rostire definește persoana și ceilalți înțeleg la cine se referă. Rică își numește iubita
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
străbată, stinghere și nelămurite, niște întrebări care, în lipsa răspunsurilor cuvenite, rămîn niște acolade retorice plutind în gol. Spuneam că autoarea e solicitantă și insistentă și, din acest motiv, întrebările nu sunt puse de complezență, ci creează o tensiune care silește preopinenții la un spor de concentrare. Mai mult, Ioana Revnic nu pare o ființă comodă, alături de care să te simți în apele tale în timpul unei discuții înregistrate. E pretențioasă și mereu în alertă, nesfiindu-se să-și intrige partenerii de dialog
În arena cu lei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5240_a_6565]
-
protocronist, poetul îi va scrie o serie de epistole chiar lui... Eugen Barbu. Epistole „încheiate la toți nasturii”, care sună înalt și sobru ca o provocare la duel... și în care se poate citi, totuși, regretul lui Aurel Dumitrașcu că preopinentul său își rata, de fapt, prin implicarea în politica literară a regimului, talentul. Poetul parcă îl ispitește - în zadar, desigur - pe Eugen Barbu să își regăsească vocația inițială și să se întoarcă la literatură. Epistolele către patronul Săptămânii trebuie citite
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
în valoare interlocutorii, sarcină de care s-a achitat grație ușurinței cu care a venit în întîmpinarea specialității fiecăruia, dar și mulțumită flerului cu care s-a pliat pe tiparul umorilor invitatului. Radu Călin Cristea a știut să-și stimuleze preopinenții: pur și simplu le-a insuflat credința că opinia lor e importantă, detaliu esențial în reușita unei discuții. Laitmotivul cărții nu sună defel spectaculos: tranziția societății românești de la comunism la democrație, la sfîrșitul mileniului doi. Subiectul, bătătorit pînă la indistincție
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
le hrănește orgoliul, încărcîndu-le ochiul cu umoarea agresivă a imboldului critic. Cine gîndește se răfuiește, motivația stînd în înfrîngerea adversarului cu ajutorul elocvenței. De aceea, a fi filozof e a fi reactiv sub unghiul vigilenței ostile, întreaga atenție concentrîndu-se în atacarea preopinentului. Deschizi o carte ca să-i găsești punctul vulnerabil și citești un autor ca să-i afli greșeala. Sub aparența discernămîntului sobru cu care analizezi o temă se ascunde o vînă marțială de esență pedepsitoare. Cine nu se supune acestei ecuații se
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
se inspiră din viața gînditorului, și doar aceea contează: restul e eseistică autobiografică cu bătaie mărturisitoare, osîndită a nu se ridica la înălțimea hieratică a jargonului conceptual. Din această deosebire de opinii se iscă partea cea mai vie a cărții: preopinenții se aprind în limitele unui contencios doct, de eleganță protocolară, scrisorile lui Gabriel Liiceanu către Christian Ferencz reprezentînd miezul tare al cărții. Sunt multe pagini de excelență eseistică, majoritatea semnate de Gabriel Cercel, în vreme ce condeiul lui Christian Ferencz-Flatz suferă de
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
unor monografii care au temperat portretul negativ călinescian, continuăm să o perpetuăm. Slavici este, ca publicist, un ins lipsit de vanitățile pe care i le atribuie galeria: vorbește rar despre sine, iar când o face, e complet lipsit de pretenții. Preopinenților care îl atacă, adesea, sălbatic le răspunde urban și cu o admirabilă stăpânire de sine. Scriitorul se comportă ca un om sigur pe convingerile sale, dar în această postură el nu devine arogant sau agresiv. E, dimpotrivă, înțelegător cu slăbiciunile
Noi revelații despre Publicistica lui Slavici by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3447_a_4772]
-
va rămâne înlănțuit în istoria revoluției albe ca zăpada, pe care a fundamentat-o! Da, da, în grădina raiului patronat de Trahanachele cu două protuberanțe înțelepte prin păr, Agamiță, în sunetele muzicii fanfaroide va clădi o nouă eră, - în care preopinenții din orașul danubiano-carpatic nu vor mai avea parte de un trecut angoasant și nici de un viitor imprevizibil, căci vor trăi doar într-un prezent fericit - ca să nu spun chiar paradisiac! Spre deosebire de strămoșul Adam, creația imperfectă a lui Dumnezeu, Agamiță
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
un teritoriu care, de obicei, e expediat colocvial. Erori de logică sesizăm cu toții (uneori mai multe decât sunt) în polemicile pe care le purtăm sau le urmărim. Nu știm, însă, să punem degetul pe rană, să indicăm exact unde greșește preopinentul (sau opinentul) în discursul său. Ne comportăm adică, întocmai ca personajele sadoveniene din specia lui Ionuț Jder. Suntem isteți și abili. De sofisme (de limbaj și, respectiv, extra dictionem) n-am auzit. Sau am auzit vag. Cu atât mai mult
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
nubun. - Ești prost, neamțule, îi replic eu, că nu cunoști pe Mitică” (p. 223). Imitație fără haz, colaj fără măsură. Mai trist de-atât e însă că Suchianu (care nu înțelege ce e de înțeles din lipsa de reacție a preopinentului) oferă și un epilog nedumerit scenei: „Cu ocazia inaugurării berăriei Gambrinus, Caragiale a tipărit, într-o mică broșură, toate spiritele lui Mitică și le-a împărțit la prietenii și cunoscuții din sală. Eu n-am putut să asist la inaugurare
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
minte îmi vin însă numai exemple care infirmă această aserțiune. În România, ți se aduc laude doar dacă ai murit. Suntem Țara-petelor-în-soare. Diferența dintre spirit critic și ulcerare ține la noi exclusiv de oportunitate și de ocuparea unei poziții în raport cu preopinentul. Cârcotași și cusurgii, n-am recunoaște în ruptul capului valoarea cuiva mai bun decât noi. Dacă nu-l putem doborî pe propriul teren, îl atragem pe maidanul nostru pestilențial, unde în trei secunde îl umplem cu scârna unei conștiințe etern
Sindromul Argetoianu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2894_a_4219]
-
europarlamentare este ca PNL „să nu cumva să facă 20 la sută". PMP, partidul de tricou al lui Băsescu Crin Antonescu a mai susținut și că PMP și PSD acționează simultan și împreună pentru eliminarea partidului său: „Care este ținta preopinenților inventați și umflați pe care și domnul Ponta și domnul Băsescu îi promovează la rang de mare opoziție, noul partid de suflet și de tricou al domnul Băsescu? Că sunt dreapta, că se luptă cu PSD, că se luptă cu
PSD și PMP, acuzate de campanie electorală indecentă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/30419_a_31744]
-
la 1825, de o vechime importantă, acesta fiind compus din BLAH + AVA (tata). /...în Cehia un mare filolog contemporan cu Nicolae Iorga purta numele de Ion BLAHOSLAV. Avem, așadar, adusă până la contemporaneitate această formă a etnonimului BLAH, cu toată împotrivirea preopinenților continuității românilor în arealul lor autohton euro-afroasiatic.” îmi pun totuși o întrebare, care de fapt mă frământă destul de mult? Cum or fi ajuns „blachi” (vlahi) atât de departe, adică în apropierea Lacurilor Mazuriene, care sunt situate în nordul Poloniei, locul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]