1,955 matches
-
microsioane critice. Limbajele au tot cadența criticii de Întâmpinare ori impulsul istoriei literare care a dorit să rețină valori, doar În primă instanță, anunțând subiacent o revenire mai amplă, mai aplicată asupra cărții respective. Al doilea termen, „labirint”, cu noiciana prepoziție În (< lat. in), implicată În toate actele de comunicare - orală și scrisă - (de la Cantemir la Hasdeu, de la Odobescu, până la filosoful Noica ) - indică numai spații interioare, de la văzute, la nevăzute, de la concrete, la abstracte. Acum, expresia În labirint devine aproape tautologică
Clasicii – contemporanii lui Ion Nistor. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1447]
-
creației proprii. Ar fi un fel de dragoste mitică à la Narcis sau Pygmalion. Numai că poetul Al.G. Croitoru se consideră solidar cu strămoșii noștri daci, devenind astfel parte integratoare a unei suferințe milenare. Am În suita de argumente prepoziția „la” și reflexivul impersonal „Îți rupe (răsuflarea) / o zbatere de lut, / de marmură, / de ceva neștiut./ Rădăcinile Înnodate / de curgerea vremii / pe sub pământ, / pădurile lumii, poate / Încolăcite de vânt./ Câmpie de trupuri zvâcnind, / rupând aerul, / brațe repezinduse, / parcă țipând .// Vuietul
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
volumul apărut recent. Pașii poetului francez s-au pierdut în întuneric pe la 32 de ani; tot pe atunci, probabil, va fi trecut și pragul veșniciei. Romulus Vulpescu ostenește însă în Villon (s-ar fi putut spune și întru Villon dacă prepoziția nu era sleită după un sălbatic viol colectiv), așadar se dedică tălmăcirii lui de peste o jumătate de veac. I-a dăruit, vasăzică, lui Villon mai mulți ani decît Dumnezeu! Nu există traducător român, nici - să zicem - Coșbuc în Divina Comedie
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
lungi de genitive și construcții gerunziale, în timp ce listele și tabelele preferă juxtapunerea de substantive și adjective în forma de nominativ, fără indicarea relațiilor: "denumire entitate nonprofit", "repartizare fonduri". Faptul că în aceste formulări se evită în mod sistematic genitivul sau prepozițiile care ar dezambiguiza secvența nu se explică decît aparent prin nevoia de economisire de timp și spațiu: formele flexionare sau prepozițiile nu ocupă un loc (mult) mai mare decât juxtapunerea; e mai curând vorba de crearea unui efect de "stil
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
indicarea relațiilor: "denumire entitate nonprofit", "repartizare fonduri". Faptul că în aceste formulări se evită în mod sistematic genitivul sau prepozițiile care ar dezambiguiza secvența nu se explică decît aparent prin nevoia de economisire de timp și spațiu: formele flexionare sau prepozițiile nu ocupă un loc (mult) mai mare decât juxtapunerea; e mai curând vorba de crearea unui efect de "stil telegrafic", asociat birocrației eficiente - ca și cînd, stilistic, ar fi foarte important ca limbajul administrației să nu se confunde cu cel
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
să nu se confunde cu cel de toate zilele. Una dintre formulele supărătoare ale limbajului juridic-administrativ actual este membri de familie. Caracterul ei nefiresc provine din combinarea nepotrivită a sensului lexical (al cuvîntului membru) cu semantica unei construcții gramaticale (cu prepoziția de). Membru impune folosirea genitivului, care să indice relația de apartenență la grup: "membru al unei organizații", "membrii guvernului" etc., relația parte-întreg fiind una individualizată. Construcția cu de indică, în schimb, o calitate, o proprietate: soție de doctor este altceva
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
parte dintr-o grupare sau o organizație socială, politică etc., considerată în raport cu acestea", DEX) excluzînd o asemenea construcție. E foarte probabil ca această formulă să fi rezultat din traducerea mecanică a sintagmei family members, asimilată construcțiilor de calificare românești cu prepoziția de; probabil că fenomenul s-a petrecut și în alte limbi romanice, în care texte juridic-administrative conțin (dar nu foarte frecvent) sintagme similare: fr. membres de famille, it. membri di famiglia (fericit concurat de termenul famigliari). Construcția se regăsește și
"Membri de familie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10275_a_11600]
-
engleză și deci percepută ca fiind corectă): "Socializează în interes de serviciu!" (cariereonline.ro); "(târgul) este locul în care localnici sau venetici, producători, cumpărători sau simpli Ťgură-cascăť intră în contact, socializează " (muzeulastra.ro). Verbul poate avea un complement introdus de prepoziția cu: "Radu Florescu nu socializează cu președinții companiilor importante sau cu persoane din guvern" (iqads.ro, interviu, 12.07.2006); "stresul la locul de muncă ridică în mod semnificativ tensiunea sângelui în rândul bărbaților care lucrează în corporații, mai ales
Socializare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10311_a_11636]
-
murind, a lăsat în locul ei o doctrină: gnosticismul. Cartea lui Ioan Petru Culianu, prin panorama pe care o oferă asupra gnosticismului, dovedește că nuanțele ultrafine, polemicile în jurul unui prefix, schismele provocate de o vocală sau anatemele reciproce iscate de o prepoziție - toate acestea sunt simptomele finale ale sfîrșitului unei viziuni religioase. Parcă îți vine să spui că destinul unei credințe este să-și îngroape vitalitatea sub lespezile etimologice ale unor certuri lexicale, niște certuri la capătul cărora doctrina se lămurește vag
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
face precum a vrut) și chiar prepozițional (face precum tine) corespunde unei logici a evoluției limbilor: se știe că unele cuvinte se gramaticalizează, devenind simple instrumente lingvistice, cu formă scurtată și sens tot mai abstract. Așa au devenit anumite adverbe prepoziții și conjuncții, așa s-au transformat treptat unele pronume în articole. Fenomenul continuă: locuțiuni și compuse noi, care au luat locul celor vechi, avînd avantajul pregnanței, al posibilității de reliefare, tind să ia același drum al gramaticalizării. Adesea diferența e
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
gov.ro; "acestea sunt destinate pentru executarea apărării teritoriale, pregătirea și executarea mobilizării, precum și pentru sprijinul autorităților locale", mapn.ro). Pe de altă parte, tocmai prin marca sa arhaică (în compusul sudat se poate recunoaște prezența formei arhaice pre a prepoziției pe), precum are șansa de a fi selectat într-un stil mai prețios, mai căutat, care tinde să revalorifice notele de solemnitate ale trecutului. În fine, cred că mai e un motiv - deloc neînsemnat - pentru folosirea actuală a lui precum
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
a nu produce cacofonii. Evitarea cacofoniilor a ajuns în ultimii ani o obsesie națională, exagerată și absurdă, în măsura în care duce la utilizarea distorsionată a unora dintre cele mai frecvente instrumente gramaticale, inevitabile în română: conjuncțiile că, ci, adverbul de comparație și prepoziția ca. Pentru a nu provoca temutele alăturări de litere și sunete (ca, că, ce, ci etc.), precum este folosit în contexte în care cu cîteva decenii în urmă ar fi fost total improbabil: într-un stil jurnalistic, în reproducerea (sau
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
pasul înapoi, desi „resturi”, „vesminte colorate”, de pe acest traseu, poemele „eșantionului” Provizii de soare mai poartă cu ele. Este lesne de văzut cum unele își au axa construcției chiar pe aceste echivalente și analogii și, totodată, printre cuvintele lor „zâmbesc” prepoziția atributiva „de” și „genitivele” (spre exemplificare, poemul Măsuri de prevedere, „Când e frig / oamenii se pierd în priviri / se-ncrețesc în culori / și-n țipete / că un card de cocori / Flăcările frigului / sug sângele lucrurilor / fruntea ceasului / limbile degetelor mele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
2428, 1999, 20); "seară eclipsei" (RL 2849, 1999, 9) etc. Fenomenul astronomic se lasă asimilat unui eveniment monden - "cu ocazia eclipsei" ("Ziua" 1583, 1999, 4) sau chiar unei festivități - regim confirmat de tratamentul sau lingvistic: cuvîntul eclipsă apare precedat de prepoziția de, într-o construcție rezervată numelor de sărbători ("de Paști", "de Crăciun", "de Anul Nou", "de Sfîntul Nicolae" etc.): "De eclipsă se va organiza cel mai tare concurs" (EZ 2165, 1999, 7). În fine, merita atenție și avertismentele medicale din
"Cu ochii în soare..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17698_a_19023]
-
Humanitas, 1998, p. 124-127). Am întîlnit în ultima vreme în limbajul familiar-argotic - și chiar în pătrunderile sale în jurnalismul contemporan - o structură interesantă, în care valoarea superlativa e exprimată prin repetarea unui substantiv că determinant legat de regentul sau prin prepoziția de. Expresia băiat de băiat este cuprinsă în cele mai recente dicționare de argou românesc; Nina Croitoru-Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române (Slobozia, Arnina, 1996), o înregistrează cu explicația "fraier", în vreme ce, în același articol de dicționar, băiat pur și
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
de Iorgu Iordan, care dedică fenomenului un intreg capitol al Stilisticii sale din 1944. Examinînd listele bogate de exemple furnizate de cei doi lingviști, se observă că nu sînt multe formațiile expresive anterioare care să intre în modelul construcției cu prepoziția de: un aparent similar bine de bine a fost deja explicat de Iorgu Iordan că frază eliptica, în care de e conjuncție ("e bine, dacă-i bine"); mii de mii are valoare asemănătoare, dar aparține la modelul special al numeralelor
Un superlativ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17815_a_19140]
-
putință ceva nou" (Introducere; sublinierile îmi aparțin). S-a arătat că în folosirea proclitică a articolului se manifestă tendința analitică, de reducere a flexiunii, cunoscută din evoluția limbilor romanice: articolul, în forma lui sau lu, devenind un instrument invariabil, asemănător prepozițiilor (Valeria Guțu Romalo). O verificare a stadiului în carea se află acest fenomen în stilul colocvial al presei contemporane dovedește, cred, că uzul articolului hotărît proclitic e bine instalat, dar nu neapărat în extindere. E mai curând dependent de o
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
cor cu ceilalți: luceafărul poeziei naționale, Ceahlăul prozei românești, Călinescu e un balzacian, ciobanul din Miorița nu e resemnat etc. etc. * În repetiția generală pentru examenul de capacitate, unul din punctele testului la română cerea să se exemplifice valoarea de prepoziție și de conjuncție a cuvîntului de. În finalul articolului sau, Florin Ioniță citează două enunțuri extrase din tezele viitorilor absolvenți ai ciclului obligatoriu de învătămînt: "De la acest examen eu nu am priceput nimica ca să am în minte" și "De la această
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
construcția cu dativul posesiv, în care pronumele apare ca determinant al unui substantiv: "s-a agitat în permanență, în stilu-i deja cunoscut" (Evenimentul zilei = EZ 2 iunie 2000); într-un alt exemplu, alături de dativul posesiv găsim și forma veche a prepoziției pe: "o societate non-profit, cică, pre numele-i Consorțiul Pro-Arieșeni" (AC 27, 1999, 3). Destul de puternic marcate stilistic sînt și schimbările de topică, modificările ordinii tipice a cuvintelor, inversările arhaice. Mai multe exemple - culese în ultima vreme din periodice diferite
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă, plasarea unor fapte sau stări într-un trecut apropiat, fără a se preciza momentul realizării lor, există chiar
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
1998, 24); "Deunăzi, în cadrul unei emisiuni" (Luc. 14, 2000, 2); "Deunăzi, mi-ai comunicat abrupt" (ib.); "Deunăzi, s-a lămurit problema" (EZ 2327, 2000, 10) etc. Expresiile aproximației temporale pun uneori si probleme de traducere; ușurința cu care în română prepoziția prin introduce presupoziția de imprecizie - prin iunie, prin vară, prin 1970, prin secolul al XII-lea - nu poate fi totdeauna redată cu mijloace similare în alte limbi, alegerea unor adverbe de aproximare riscînd să pună prea tare în relief un
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
limbă a modernității constituie o contrapondere la prestigiul social scăzut al mărfurilor uzate. De fapt, nici echivalentul la mâna a doua nu a acumulat veritabile conotații depreciative; sintagma are însă dezavantajul de a deveni clar (și negativ) valorizantă prin schimbarea prepoziției: "de mâna a doua" nu mai înseamnă "refolosit", ci "de proastă calitate" (în opoziție cu de mâna întîi/de primă mînă"). E curios că sintagma în discuție nu apare în principalele noastre dicționare: nu e înregistrată nici în DEX, nici
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
cuvinte și sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce - în funcția tipică de circumstanțial de loc sau
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față, vorbitorii au adesea ezitări în fața unor forme sau construcții concurente. Un exemplu de incertitudine sintactică e cel oferit de alegerea prepozițiilor folosite pentru a introduce - în funcția tipică de circumstanțial de loc sau de atribut al plasării spațiale - termenul Internet. Principalele prepoziții concurente - pentru aceeași poziție sintactică și pentru aceeași valoare semantică - sînt în acest caz în și pe: "publicitate în
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]