163 matches
-
științific". Cercetătorul ar putea uita că efectul și accentul artistic nu sunt identice cu simpla frecvență a unui procedeu. Astfel, de pildă, Josephine Miles, lăsându-se indusă în eroare de date statistice, a făcut greșeala de a exagera importanța elementului prerafaelit în stilul lui Gerard Manley Hopkins. *21 Analiza stilistică se dovedește mai rodnică pentru studiul literar atunci când poate stabili un principiu unificator, un ideal estetic general, prezent în întreaga operă. Dacă luăm, de exemplu, un poet descriptiv din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
se proiectează în ipostaza de receptor al unui monolog care a luat naștere parcă din neant. Poezia pare, la rândul ei, un dialog permanent cu retorica simbolistă. S-a discutat, de altminteri despre apropierea textelor lui Dimitrie Stelaru de poezia prerafaelită. Motivele recurente sunt desprinse din această sferă: corabia, circul, albatrosul, balerina, marioneta, cântul, muzicalitatea tristă, voită. Decorul poartă aceeași amprentă a sordidului ("Corabia de plumb în roșul unui asfințit/ Din portul negru, întinse pânzele murdare", Corabia de plumb; După ce umblasem
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
străini, romantici, parnasieni, naturaliști, simboliști, dintre care unii s-au impus pe teren românesc datorită „Literatorului”. Macedonski este printre primii care scriu la noi despre Baudelaire și Maurice Rollinat. Sunt prezentați Jean Richepin, Leconte de Lisle, E.A. Poe, Théophile Gautier, prerafaelitul Dante Gabriel Rosetti, Lamartine, Musset, Byron. Traducerile din L. arată aceleași predilecții: Al. Macedonski publică Întunecimile după Byron, Cincinat Pavelescu traduce Apologia dracului de Jean Richepin, Lacul mistic după Leconte de Lisle și Antoniu și Cleopatra după José Maria de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287904_a_289233]
-
Pădurea de trupuri încremenește într-o nemișcare de vrajă. Ochii îmi alunecă, drept în fața mea, spre o admirabilă coloană vie, alăturată coloanelor de piatră cenușii: doi tineri înalți, frumoși și supli ea cu părul pînă la brîu, el cu chip prerafaelit n-au mai găsit loc pe jos și au înlemnit în vîrful picioarelor, îmbrățișați, neclintiți, învăluiți în acordurile lui Buxtehude. În această clipă, lumea este clădită din muzică și nemișcare, ca o ciudată cascadă de sunete, în mijlocul unei peșteri încărcată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
specifice unor mentalități moderne și unor niveluri de educație superioare, urbane. Primul model e cel ipostaziat de Ioan Barac XE "Barac" la Începutul secolului al XIX-lea, Într-o manieră anacreontică, anunțând preromantismul, În care femeia apare Într-un halou prerafaelit, de o senzualitate suavă: Când Încetișor se duce Păr În aer Îi străluce, iar ochii Privesc cu jinduire, Ca a stelelor sclipire. Modelul ulterior, propus de mentalitatea romantică, va duce mai departe acest proces de spiritualizare a personajului feminin, fetișizând
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
literatura și artele vizuale, 2001, Alexandra Vrânceanu (Interferențe, hibridări, tehnici mixte, 2007, Descrierea operei de artă în romanele lui Camil, 2009 sau Tabloul din cuvinte, 2010), Mihaela Mancaș (Tablou și acțiune: descrierea în proza narativă românească, 2005), Ileana Marin (Pictura prerafaelită sub semnul narativului, 2003). Partea a II-a Tipologii ekphrastice în romanul românesc Capitolul I Lumea într-o imagine 1 Opera literară a lui George Bălăiță, un prozator al cărui laborator de creație poartă amprentele talentului său pictural, totuși, discret
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în textele literare", în Secolul XX, nr. 4/1967. Manolescu, Nicolae, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, Editura Minerva, București, 1976. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008. Marin, Ileana, Pictura prerafaelită sub semnul narativului, Editura Meridiane, București, 2003. Miheț, Marius, Proza lui Constantin Țoiu între marea și mica istorie, teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2008. Mitchell, W.J.Thomas, Iconology, Image, Text, The University of Chicago Press, Chicago, 1986. Mitchell, W.J.
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
ochii Înduioșați, de astă dată, ai nevestei mele, m-a sedus și violat, spre rușinea mea că v-o spun aci, ca pe un licean, des chizân du-mă la pantaloni. Alta, pogorâtă, să juri, nu altceva!, din pânzele pictorilor prerafaeliți celebrați de Ruskin, m a stupefiat cu erudiția ei erotică, dezarmându-mă de toate armele mele ancestrale, atât de ofensive pe atunci. Alta, atât de tânără și de suavă, mă târa de mână spre intrările din dos ale hotelului Opera
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parnasiene, nu fără a utiliza în continuare maeștri ai poeziei naționale, „însă teribil travestiți, până la nerecunoaștere, în costume exotice” (G. Călinescu), precum și poeți din alte literaturi și din epoci extrem de diferite, de la Omar Khayyam la Giosuè Carducci, de la romanticii și prerafaeliții englezi la Heine, de la Lafcadio Hearn la André Gide, de la Maurice de Guérin la Gabriele D’Annunzio. Aceasta, mai ales în Visări păgâne (1912). În Eternități de-o clipă (1914), dar îndeosebi în Amăgiri (1916) și în Grădina între ziduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
literatură. Corespondențele sunt, dacă nu forțate, oricum exterioare: „Și frunzele foșniră spulberate.../ Foșniră cum foșnește amintirea”. Pe scurt, livrescul continuă să fie preeminent. Modelele se lasă ușor identificate. Satan trimite la Baudelaire și la Macedonski, prin unele detalii și la prerafaeliți, nu și la Rollinat, al cărui decadentism extrem nu putea conveni unui temperament echilibrat. În Grădina între ziduri mai pot fi identificați Maeterlinck, Henri de Régnier, Francis Jammes, Albert Samain mai ales, aduși însă cu multă decizie la o cheie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
al pescuitului miraculos. Numele pitorești de Gaspar, Melchior, Baltazar nici măcar nu figurează în text. Strămoșii noștri sau poate noi suntem cei care le-am inventat. Tot așa cum am adăugat măgărușul și boul la creșa de Crăciun, un surâs de fecioară prerafaelită pe chipul unei tinere lehuze, o barbă bine tăiată pentru bătrânul Iosif și părul blond de escort boy pentru fiul lui adoptiv. Timpul și reveriile noastre și-au făcut apoi treaba lor de prestidigitatori. Așa cum saboții Cenușăresei s-au preschimbat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mira/ Dac-ai prinde aripi albe și la ceriuri ai sbura/ Privind lumea cea profană cum se pierde în abis220. Cum trăsătura definitorie a îngerului este zborul, poetul găsește chiar Locul aripelor, numai că tot în stilul imaginativ al picturilor prerafaelite și ale Renașterii. Locul aripelor albe se simte numai în zborul invers al îngerului căzut întâmplător pe pământ: Locul ciunt unde aripa se-nalță albă c-argintul/ Când tu înger încă-n ceruri pluteai dulce, fericit,/ Locul de-unde-apoi căzură când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
jamesian, prin gura doamnei Moscu, primele detalii legate de Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907. Tinerele fete o cunosc doar grație portretului, în mărime naturală, realizat de un pictor influent. Imaginea înfricoșează, în pofida aerului vaporos-virginal al personajului zugrăvit în contururi prerafaelite: "D-l Nazarie simți teroarea ca o gheară apăsându-i pieptul. Domnișoara Christina zâmbea din portretul lui Mirea, parcă l-ar fi privit într-adins pe el. Era o fată foarte tânără, îmbrăcată într-o rochie lungă, cu talia subțire
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Iași: Polirom, 2006. Experimentele postmodernității Ca și personajul său Benjamin Trotter, scriitorul-muzician din cele două romane complementare The Rotters' Club/Clubul Putregaiurilor (2001) și The Closed Circle/Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Benjamin Trotter, scriitorul-muzician din cele două romane complementare The Rotters' Club/Clubul Putregaiurilor (2001) și The Closed Circle/Cercul închis (2004) ultimul, tradus recent și la noi -, Jonathan Coe are idealuri prerafaelite. El îmbină, profesional, două arte, muzica și literatura (prerafaeliții lui Dante Gabriel Rossetti preferau mai ales coabitarea poeziei și picturii), strălucind, de două decenii, mai curînd neverosimil, în ambele. Coe compune, cu succes, muzică jazz și de cabaret (lucru destul de vag cunoscut printre admiratorii săi literari!), fiind totodată unul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Tom Jones al lui Henry Fielding și unde, de altfel, a și predat, pentru un timp, poezie engleză. Cumva implicit, fără declarații teoretice ostentative, Jonathan Coe pare să se situeze, din punct de vedere estetic, pe linia axiologică a victorienilor (prerafaeliți) Rossetti, Morris, Arnold și Swinburne care, în manifestul revistei The Germ, de la jumătatea veacului al XIX-lea, vedeau arta ca pe un produs cultural organic și total, compus numai din "direcții artistice" simbiotice, precum "muzica", "pictura" și "poezia". De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
începutului de secol XXI. Ben, cîndva promițătorul lui frate, s-a izolat într-o experiență matrimonială nereușită cu Emily Trotter și într-o neașteptată (și măruntă) carieră de contabil, amînînd, impardonabil, redactarea marelui său roman. El are, în continuare, idealuri prerafaelite (vor bește despre un artefact epic absolut novator, unde muzica și narațiunea se vor combina pentru realizarea proiectului estetic), dar se complace în monotonia unei existențe fără orizont. Singura licărire de dinamism vine din întîlnirea tinerei Malvina, o studentă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1753 - Thomas Bewick (1753-1828), fondatorul xilografiei lemn în capul fibrei 1821 - Blake execută gravurile lemn în cap la Thorton „The Pastorals of the Virgil Adorația Păstorilor” 1842 - Menzel ilustrează Geschichte Friedrichs des Grossen 1857 - Ediția Moxton din Tennyson ilustrată de prerafaeliți, prototipul ilustrațiilor 1866 - Ilustrațiile populare ale Bibliei de Doré 1890 - Ediție revoluționară a lui Chaucer care combină ilustrația de carte și designul de Edward Burne-Jones și William Morris lINoGRAVURA 1920 - Claude Flight (1881-1955) și futuriștii sunt primii care au utilizat
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
a pîine caldă/ și a must dulce de struguri/ miros sînii/ fetelor din Canaan" (Canaanitele). Asemenea accente îmblînzesc sau răscumpără tristețea, oboseala, amărăciunea. Două motive recurente (lacul de onix și ochii verzi ai iubitei), la care se adaugă mici adieri prerafaelite ("îngeri transparenți aprind făcliile de ceară" - Insula), fixează lirica lui Solo Juster în descendența simbolismului, îmbogățit cu experiențele poetice ulterioare și trecut prin filtrul personal al autorului: "la răscrucea de vînturi/ cînd steaua albă ar pieri/ în lacul de onix
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
ipostazele ilustre, deja istorice, recuperate semnificativ de poezia postmodernă. Iată câteva roluri dintr-un impunător repertoriu poetic, jucate de Miron Kiropol: custode, cantor și oficiant al frumuseții vieții și morții, emisar profetic urbi et orbi, imnograf, aed elegiac, apolinic, eschatologic, prerafaelit, psalmist isihast, počte maudit (protagonismul îngerului căzut) mesager și descriptor al zeilor, apatrid supraviețuitor al dezastrelor lumii, sacerdot al iluminărilor, menestrel al Evangheliilor, orchestrator de sortilegii hipnotice, muzicale, erotice, alexandrin oracular, totul subsumat omului fragil, a cărui singură ispită e
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
elementul declanșator al crizei. Interiorul burghez al locuinței uneia dintre profesoare dezvăluie o personalitate complexă, un bun-gust remarcabil fără ostentație, un cadru relaxat, familiar. La una dintre licitațiile de obiecte de artă la care cuplul participă, tabloul expus în aparține prerafaelitului Burne Jones, The Tree of Forgiveness, ilustrând un episod mitologic al iubirii dintre Demophon și Phillis, fiica unui rege trac. Nu povestea în sine contează, ci lumea din care face parte tabloul, aceea a frăției prerafaelite care crea o enclavă
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
tabloul expus în aparține prerafaelitului Burne Jones, The Tree of Forgiveness, ilustrând un episod mitologic al iubirii dintre Demophon și Phillis, fiica unui rege trac. Nu povestea în sine contează, ci lumea din care face parte tabloul, aceea a frăției prerafaelite care crea o enclavă a celui mai rafinat gust artistic într-o Anglie extrem de conservatoare. Licențele erotice ale prerafaeliților aduceau în discuție și un plaisirism superior. Nu morala searbădă este cea care dictează opțiunile, ci sensibilitatea permeabilă la lumea artei
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
și Phillis, fiica unui rege trac. Nu povestea în sine contează, ci lumea din care face parte tabloul, aceea a frăției prerafaelite care crea o enclavă a celui mai rafinat gust artistic într-o Anglie extrem de conservatoare. Licențele erotice ale prerafaeliților aduceau în discuție și un plaisirism superior. Nu morala searbădă este cea care dictează opțiunile, ci sensibilitatea permeabilă la lumea artei. Lone Scherfig repune în drepturi universul burghez și farmecul său discret, fără a discredita lumea tumultoasă a boemei, făcându
Lumea artei și educația sentimentală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6378_a_7703]
-
circumscrierea cadrului, a "fabulei titaniene", cu tot instrumentarul aferent (revolta titaniană, timp-spațiu titaniene, stare de spirit titaniană, expresia titaniană), analiza mișcărilor de imagini și viziuni între variantele unor poeme, prin compararea acestora (Mortua est, Împărat și proletar), sesizarea unui moment prerafaelit în poezia eminesciană, sunt câteva din ideile novatoare pe care le-a produs studiul lui Popovici în istoria eminescologiei. Se revendică, în bună parte de la criticul clujean, contribuțiile eminesciene și, în general, istorico-literare ale unor specialiști în domeniu, aflați în preajma
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
Ilica se pare că face excepție și din acest punct de vedere, atestându-și complexitatea eului ei poetic, apropiindu-se, deci, de marea excepție a liricii românești, Mihai Eminescu"), autoarea de un "rafinament uneori excepțional" (Mircea Iorgulescu), cu o "delicatețe prerafaelită" (Al. Cistelecan), "o Elisabeth Browning a noastră" (Laurențiu Ulici), "o Ana Ahmatova a poeziei române" (Octavian Soviany). Asemenea evaluări critice par să fi fost făcute într-o stare de transă, ori să se refere la un alt autor decât cel
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]