KorAP: Find »[drukola/base=prerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

191 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

nu pentru acum. Când le citesc, am uneori sentimentul că e în ele ceva frumos, însă pe care nu-l înțeleg.” „Ce citești, atunci? Cam ce citesc băieții?” „Hmm, Karl May. Îl știi? Winnetou și așa mai departe. Old Shatterhand. Preria. Deci, Old Shatterhand are pumnul cel mai tare. Iar Winnetou e un apaș cu fire nobilă și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
un apaș cu fire nobilă și ei sunt prieteni, ceea ce nu se obișnuiește între albi și pieile roșii. Trec prin multe aventuri în vestul sălbatic. Luptă contra unor indivizi nedrepți și ticăloși și a altor indieni, care sunt răi. Cutreieră preria largă și întinsă, întâlnesc bizoni. Hmm, Jules Verne. Am ediția completă, cartonată, cu coperți albe. Știai că el a fost un fel de profet? Adică unul care a prevăzut o mulțime de lucruri. Submarinul, călătoria spre lună, electricitatea și altele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

de pe drum Începuseră să se strîngă fluturi albi și galbeni. Nu știam că fluturii mănÎncă sînge, spuse Red. — Nici eu. — Sigur, cînd mergeam noi la vînĂtoare era prea frig pentru fluturi. CÎnd vînam noi În Wyoming, popîndăii și cîinii de prerie se băgaseră deja la hibernat. Azi sîntem În 15 septembrie. — MĂ duc să văd dacă chiar mănÎncă. Vrei ochelarii mei? Se uită un timp și apoi spuse: — SĂ fiu al dracu’ dacă-mi dau seama. Da’ sigur sînt foarte interesați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de căldură, pe lîngă magazine, benzinării și piețe. Pe lîngă ei treceau constant mașini cu oameni care se Întorceau din oraș. Apoi trecură de Coral Gables, care se Întindea la stînga, cu clădirile ce dădeau spre Basso Veneto, Înălțat din preria Floridei - În față se Întindea În linie dreaptă autostrada lucind din cauza căldurii, trecînd prin ceea ce fusese odată Everglades. Roger conducea mai repede acum, și asta făcea ca aerul ce intra printr-un căuș al bordului și prin ventilatoare să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de suta de kilometri și se Îndepărtaseră de ocean, de golfurile cu docuri de lemn și cu depozitele de pește și treceau printr-un decor monoton de pini și palmieri chinezești. MÎncară Într-un diner dintr-un oraș din mijlocul preriei Floridei. Era așezat În partea umbrită a pieței și dădea spre clădirea din cărĂmidă roșie a tribunalului, care avea o pajiște verde În față. — Nu știu cum de am rezistat În ultima jumătate de drum, spuse fata răsfoind meniul. — Ar fi trebuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
gîndi. „O să conduc toată ziua.“ — A costat doar douășcinci de cenți. Și e ciopîrțită foarte bine. Poate prea bine. — O să mai luăm și-n seara asta. Ieșiră din oraș și urmară șoseaua lungă și neagră care ducea spre nord, printre prerii și pini, printre dealurile din zona lacurilor. Drumul se Întindea negru peste peninsula Întinsă, iar căldura verii, În creștere, acum că se depărtaseră de briza marină, Își făcea simțită prezența. Însă Își făceau propria briză conducînd peste o sută și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

Lasă că îi arătăm noi! zice Finn. De ce folosești pluralul, față palidă? îl iau eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii, intervin eu. —Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba? întreabă Finn. Îi spui tu sau îi spun eu? îl întreb. —Tonto și Călărețul Singuratic străbat preria, începe Davey, când ajung la o intersecție... —La o intersecție? Unde, într-o prerie? — Mă rog, o tentativă, continuă Davey contrariat, și își dau seama că sunt înconjurați. Călărețul Singuratic se uită la zecile de indieni... Piei-roșii, intervin eu. —Bine... Așadar, se uită cu spaimă la zecile de piei-roșii și spune: „La naiba, Tonto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

de ei s-o lase să-l vadă. De fiecare dată o refuzară. Ațipea în reprize de câte cinci minute, prăbușită în scaunul sculptat, de culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
site-uri comerciale care vindeau haine ieftine, dar foarte trainice, delicatese scumpe, cu care-și cucerea colegii de serviciu și, o dată sau de două ori, câte un site de întâlniri amoroase. Netul - o ultimă încercare disperată de a trata orbul preriei. Dar bâjbâiala ei era o nimica toată față de dependența lui Mark. El și amicii lui mânuiau împreună peste douăzeci de avataruri on-line, vorbind cu gospodinele din chat rooms în păsărească, postând comentarii lungi pe blog-urile despre teoria conspirației, încărcând imagini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare strigăt din gâtul ca o peșteră zgâlțâie ziduri și sparge geamuri. Departe, la câteva cvartale mai jos, se zbate coada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
serial vechi de televiziune, cu o bonetă mică de colonistă și o rochie lungă până-n pământ. Are o viață nouă sau ceva de genul ăsta, trăiește numai cu rădăcini, într-un șanț acoperit cu iarbă, ca un câine uriaș de prerie, lângă Arcul de pe autostradă. Trebuie să se poarte ca și cum maică-sa ar fi murit într-o furtună de zăpadă, iar taică-său, de secetă, ca în nenorocita aia de Biblie, chiar dacă părinții ei trăiesc amândoi și locuiesc într-o comunitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
făcea tot mai mică, iar marea de iarbă se făcea tot mai întinsă, înțelese proporțiile vieții - milioane de teste încâlcite, mai multe răspunsuri decât întrebări și o natură atât de colcăitor de risipitoare, încât nici un experiment nu avea vreo importanță. Preria punea la încercare fiecare poveste. O sută de mii de cupluri de lăstuni aflați în plin sezon de împerechere îndesau ouă peste tot, de la stâlpii de telefon putrezi până la coșurile fumegânde. O invazie de grauri se rotea în văzduh, descinzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
N-o chema Sarah. Ar fi putut s-o cheme oricum. Fusese acolo, în mintea pulsândă a lui Weber când se urcase în avion pe LaGuardia și dispăruse când Weber se pomeni în aceeași după-amiază într-un punct mort din preria pustie, fără vreo tranziție în afara unui salt temporal. Se cază la un motel aflat chiar lângă autostradă. MotoRest - îl alese pentru inscripția de pe panou: BUN VENIT AMATORILOR DE COCORI. O înstrăinare totală - Am senzația că nu mai suntem la New York

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dar o lăsă pe ea să-l spună. —Barbara. Chiar știe să-l ia, nu-i așa? Ai spune că vorbește altfel cu ea acum decât ar fi vorbit înainte? Ea privi pe fereastră, la câmpurile întinse. Spuzeala verde a preriei de iunie. Clătină din cap. —Greu de spus. Înainte n-o cunoștea. În seara aceea o sună pe Sylvie de la MotoRest. Era chiar agitat când formă numărul. —Hei, eu sunt. —Bărbate! Speram să fii tu. — Și nu un telemarketer? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
observând „sterilitatea incurabilă și irecuperabilă“ a unui ținut care ar trebui „să rămână pentru totdeauna sălașul neatins al vânătorului băștinaș, al bizonului și al șacalilor“. Odinioară, turmele de bizoni cutreierau acest bazin. Râuri cafenii de carne curgeau de-a lungul preriei, ținând în loc zile în șir caravanele... S-a terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul și cu vânătorul băștinaș - au fost dați la o parte. Orașele câinilor de prerie, cu străzile lor subterane întinse pe kilometri întregi, s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
acest bazin. Râuri cafenii de carne curgeau de-a lungul preriei, ținând în loc zile în șir caravanele... S-a terminat cu turmele, spunea ghidul. Și cu șacalul și cu vânătorul băștinaș - au fost dați la o parte. Orașele câinilor de prerie, cu străzile lor subterane întinse pe kilometri întregi, s-au înecat în otravă. Vidrele de râu, aproape anihilate. Antilopa americană, lupul sur - împușcați cu toții. La pagina 23 era o ilustrație în culori cu două schelete expuse, roase de molii, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
examene low-tech. Aș începe cu o reacție galvanică a pielii. Sprâncenele neurologului țâșniră în sus. Presupun că merită încercat. Doctorul Hayes îl conduse pe Weber în parcare. Stătuseră închiși în camera de consultații suficient de mult timp pentru ca întoarcerea la preria pustie de iunie să-l ia pe Weber prin surprindere. Aerul inert i se umfla în plămâni, mirosind ca o vacanță de vară de demult. Îi amintea de ceva ce gustase în Ohio la vârsta de zece ani. Când se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
arăta locul. —Conscience Bay arăta superb, Bărbate. Ca sticla. Ca timpul încremenit. Îmi închipui, spuse el. Acul ar fi țâșnit în sus. Lucră până târziu, revizuindu-și notițele. O răcoare umedă de iunie, care sfida tot ceea ce știa el despre prerie, îmbiba încăperea. Nu găsi nici o metodă de a închide aerul condiționat sau de a deschide fereastra. Zăcea în pat, la lumina chihlimbarie a ceasului, făcându-și autoevaluarea. Miezul nopții sosi și trecu, iar ochii lui nu se închideau. Într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
rapide, pe care mașinile din prim-plan se chinuiau să le depășească. N-aveai cum să-ți dai seama unde avea loc cursa. Undeva în pustiu. Într-un stat înapoiat, cu mai multe vaci decât oameni, la jumătatea distanței dintre prerie și deșert. Câteva rulote, benzinării, malluri - decorul tipic din inima Americii. Pentru câteva secunde, plouă. Apoi, ploaia se transformă în lapoviță, iar lapovița în ninsoare. Lumina zilei se stinse în întuneric. După câteva clipe, noaptea se sfârși, în timp ce cursa toca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
îi aducea aminte de altcineva. Problema se exacerba atunci când necunoscuții îl salutau familiar. Putea să treacă pe lângă cineva pe coridorul centrului medical universitar, apoi să-l revadă după șase luni la Stop ’N Shop, copleșit de senzația unei relații colegiale. Preriile virgine din Nebraska erau un vis, după terenurile minate din Long Island și Manhattan. Și totuși avusese două zile la dispoziție ca s-o identifice pe femeia asta, dar nu reușise. Barbara încercă să nu zâmbească. Aș fi ținut minte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
la telefon. Acuzația îl irită. Ea nu știa nimic despre literatura de specialitate, despre diagnosticul diferențial, despre perspectivele emoționale și cognitive ale acestui om. O angajată plătită cu ora. Se calmă. Când vorbi, cuvintele îi erau la fel de liniare ca orizontul preriei. E ceva ce trebuie să determinăm. Cuvântul i se formă în expresia feței. —Să determinăm? Îmi pare rău, eu sunt o simplă infirmieră. Asistentele și terapeuții vă pot spune mult mai multe. Scuzați-mă. Am întârziat. Bătu la ușă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în intersecție și adulmecă drumul spre oraș. Lanțurile de magazine pustii de pe centură lăsau locul, după câteva cvartale, unor case victoriene de turtă dulce, cu verande de jur împrejur. Dincolo de ele se afla centrul cartierului vechi. Fantoma unui avanpost de prerie, de prin 1890, încă se mai deslușea pe fațadele de cărămidă pătrată ale magazinelor. Se lumina. Acum putea citi posterele din vitrinele magazinelor: Celebrate Freedom Rally; Corvette Show; Faith In Bloom Garden Tour. Trecu pe lângă ceva ce se numea The

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ei o trăgea în adâncuri. Kearney, Nebraska: un fals colosal, o copie găunoasă, în mărime naturală. Așa i se păruse și ei până se făcuse mare. Și de fiecare dată când se întorsese, în timpul maladiei terminale a mamei ei. Lumea preriei. Chicotea din ce în ce mai tare. Se întoarse și se uită la Bonnie, care stătea cu un rânjet fals, paralizat, întipărit pe față. Fata îi întoarse privirea, speriată, dar nu de Mark. —Ajută-mă, reuși să articuleze Karin, înainte să izbucnească iar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
poți mișca. Ai bărbia legată. Te face total varză, dacă nu ești deja varză. Cititor de minți computerizat. O lăsă baltă până la Grand Island. Vara pe râul Platte - mirajul scânteietor, peretele de un verde-cenușiu al căldurii aplatizante care făcea din prerie imaginea tipică a unei pustietăți uitate de Dumnezeu o elibera pe Karin. Rețeaua verticală, ca dintr-un joc de Lego, din Chicago o apăsase. Munții Stâncoși o neliniștiseră. Vălul sclipicios al Los Angelesului îi dăduse senzația de orbire isterică. Măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]