125 matches
-
sale sunt mai mult ale unui precursor. A scris meditații și poeme în proză, schițe și povestiri moralizatoare și satirice, alegorii și apologuri. Poemele în proză pe tema morții, compuse după pierderea soției și a fiicei sale, îmbină accente elegiace preromantice cu meditația retorică religioasă. Alte meditații și alegorii, scrise într-o limbă firească, dar fără relief, sunt închinate frumuseților naturii și iubirii de oameni. O „novelă bănățeană”, Ruja, publicată în „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1845), este prima scriere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
Henry Hall între a doua perioadă și sfârșitul anilor '9087 ai secolului al XVIII-lea. Multe persoane uită în ziua de astăzi de eforturile lui Hall, însă în aroganța acelor vremuri, în ultimele zile ale "Secolului rațiunii", eclipsate fiind de preromantici și de primii adepți ai romantismului, Hall a afirmat că a realizat "cea mai cuprinzătoare bibliotecă de cunoștințe generale care a fost vreodată publicată în limba engleză" (preambul), fiind incluse și materiale din "Cyclopaedia" lui Chamber scrisă în 1728, Encyclopaedia
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
al său, G. va încerca să cuprindă, „într-o viziune sintetică”, întreaga mișcare romantică rusă, scoțând în evidență rolul definitoriu pe care poezia l-a avut în stabilirea caracteristicilor de bază ale curentului. Sunt comentate concepțiile estetice și versurile primilor preromantici, N.M. Karamzin și M.N. Muraviov, criticul încercând să evidențieze și rolul literaturii occidentale, care i-a influențat pe romanticii timpurii V.A. Jukovski (bun cunoscător și traducător din literatura romantică germană și engleză) și K.N. Batiușkin (orientat cu precădere spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287261_a_288590]
-
de Lisle, Victor Hugo, Viktor Widmann, Karl Gjellerup, Hermann Hesse, Thomas Mann și alții [54]. Deci, indianistica este și un aspect al Romantismului, cum spunea Renou, dar aceasta este valabilă îndeosebi pentru începuturi, adică pentru primele momente (perioada așa-zis preromantică), cînd cultura occidentală căuta un "aliat" sau, dacă vreți, o nouă bază pentru a putea ieși de pe calea strîmtă a Iluminismului sau, cel puțin, de pe cea "tradițională" a Catolicismului. În schimb, după descoperirea lumii spirituale indiene, indianistica devine adevărata bază
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în p. Orientarea proliferează mai cu seamă pe tărâmul liric, procurându-și noi conținuturi, îndeosebi prin englezii Robert Blair, James Herway, Thomas Gray, francezul Volney, rușii N. M. Karamzin și V. A. Jukovski. În poezia românească s-au produs infiltrații preromantice încă de la primii poeți, modelați de clasicism (Alecu Văcărescu, Iancu Văcărescu, Costache Conachi, Gheorghe Asachi), însă p. pătrunde masiv în versurile lui Barbu Paris Mumuleanu, Mihail Cuciuran, I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Stamati, Al. Hrisoverghi, N. Dimachi și în proza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
clasicism (Alecu Văcărescu, Iancu Văcărescu, Costache Conachi, Gheorghe Asachi), însă p. pătrunde masiv în versurile lui Barbu Paris Mumuleanu, Mihail Cuciuran, I. Heliade-Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Costache Stamati, Al. Hrisoverghi, N. Dimachi și în proza poetică a lui Cezar Bolliac. Integral preromantică e lirica lui Vasile Cârlova. La toți ceilalți poeți, p. coexistă, fuzionează chiar, într-o manieră specifică literaturii române, cu romantismul și clasicismul. Disocierea de romantism e, de altfel, în genere greu de operat. Ambele curente afirmă subiectivitatea, cultivă sentimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
S-a spus, pe bună dreptate, că „preromantismul exprimă mai mult o psihologie decât o filosofie” (Mircea Anghelescu). Îi lipsește și combativitatea. Pasiv, „feminin”, p. nu adoptă atitudini polemice, nu cultivă ironia ce va caracteriza epoca romantică. Eminamente interiorizată, poezia preromantică instaurează climate de singurătate, dominate de liniște, posibile doar departe de zgomotul cetății, sub regimul toamnei, al amurgului, al serii, al nopții, pe fundalul unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
unor peisaje cu păduri, lacuri, râuri ori cu cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară sau survolate de vânt, cutreierate de stafii. Dând expresie și impresiilor auditive (dar nu până la absolutizarea muzicii, ca mai târziu în simbolism), poetul preromantic reține vaierul copacilor, susurul apei, ciripitul păsărilor, dangătul clopotelor. Fără să aibă, ca Charles Baudelaire, intuiția „corespondențelor”, el semnalează asemănări între ipostazele sau mișcările naturii și emoțiile sale. Starea cea mai caracteristică pentru preromantic e melancolia, iar aceasta poate include
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
ca mai târziu în simbolism), poetul preromantic reține vaierul copacilor, susurul apei, ciripitul păsărilor, dangătul clopotelor. Fără să aibă, ca Charles Baudelaire, intuiția „corespondențelor”, el semnalează asemănări între ipostazele sau mișcările naturii și emoțiile sale. Starea cea mai caracteristică pentru preromantic e melancolia, iar aceasta poate include sentimentul morții, care nu provoacă anxietăți, ci predispune la meditație asupra eternei treceri. De aici, frecvența motivului fortuna labilis. Simțăminte delicate sunt generate de iubire, specificul expresiei preromantice fiind determinat de spiritualizarea și idealizarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
sale. Starea cea mai caracteristică pentru preromantic e melancolia, iar aceasta poate include sentimentul morții, care nu provoacă anxietăți, ci predispune la meditație asupra eternei treceri. De aici, frecvența motivului fortuna labilis. Simțăminte delicate sunt generate de iubire, specificul expresiei preromantice fiind determinat de spiritualizarea și idealizarea acesteia. P. propune un eros serafic, evanescent. Modelul p. își găsește ilustrarea și în producții ale poeților români de prim-plan, în poezii de Heliade-Rădulescu (O noapte pe ruinele Târgoviștii, Zburătorul), în versurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
îndrăgită în secolul al XVIII-lea, mai ales de literatură franceză - renunțarea la voluptățile vinovate și la toate deșertăciunile lumești și regresiunea în mijlocul naturii, într-un mediu pastoral, simplu și neprihănit. Descrierile de natură sunt făcute în maniera sentimentală sau preromantica. Fiind judecător la Fălticeni, G. e trimis în 1833, „cu a slujbii datorie”, pe valea Suhăi, a Sabasei și a Bistriței, până la Broșteni. El își așterne impresiile într-un jurnal de călătorie în versuri, intitulat Călătoria me la munte. Dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287160_a_288489]
-
Coconița Drăgana), iar Domnul Sarsailă autorul e considerată de unii comentatori un pamflet antiromantic. Prin „fundamentele teoretice ale artei sale”, afirmă D. Popovici, Heliade e „legat de clasici”, iar în creația poetică „el se plasează [...] sub influența scriitorilor romantici și preromantici”. Asemenea simbioze există la mai toți ceilalți scriitori ai epocii. Reprezentant de frunte al romantismului, Grigore Alexandrescu e clasic prin temperament; e un contemplativ, pentru care, ca pentru Théophile Gautier, clasicizantul angajat în bătălia romantică, „lumea există”, în sensul că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
lui Leonte Radu. Opera lui P., cu țintă satirică, își are un impuls tocmai în această nemulțumire. Cunoscând limbile greacă, franceză și rusă, comisul e un spirit nutrit și de enciclopedismul și iluminismul veacului al XVIII-lea. Elemente clasiciste și preromantice coexistă în poezia sa. El s-a bucurat de notorietate datorită unei scrieri - apărută în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, în 1839 - căreia i s-a dat titlul Niam vine și niam să trece. În versuri ce tind să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
nului sentimental „1900“; alții s-au indignat, și pe drept cuvânt, de năravul inconformismului său, nepotrivit lumii noastre și conveniențelor ei [...]. Singur Nae Davidescu, poetul ciclic din Cântecul Omului, vastă antrepriză versificatorie În felul [a]celora ale clasicilor Întârziați sau preromanticilor pe care nu-i mai citește nimeni de mult, eseist, nuvelist, romancier și gazetar, de toate și fără ră su net prea simpatic printre cititori - singur, prin urmare, scriitorul multiplu N. Davidescu, după lectura numai a câteva pagini [memorialistice] ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asupra performanțelor din baladele fantastice. În mod curios, este comentat prea puțin Conrad - cel mai valoros poem filosofic românesc până la Memento mori al lui Mihai Eminescu -, plasat totuși, împreună cu memorialistica de călătorie, printre „punctele cardinale în desfășurarea unei întârziate literaturi preromantice” ce au contribuit esențial „la crearea atmosferei poetice în care își făcea ucenicia, influențat de poezia lui Bolintineanu, Mihai Eminescu”. Dacă în studiile de ideologie talentul literar al austerului cercetător era revelat de punerea în scenă a ideilor, aici el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
și publicat de Ioana Em. Petrescu în 1969. Epoca pașoptistă îi reținuse și până atunci atenția , totuși cursul prezintă o materie inedită. Sinteza se ocupă de primul romantism românesc (faza de până la 1848), caracterizat prin împletirea elementelor romantice cu cele preromantice (exegetul nu credea în existența la noi a unui curent preromantic constituit), luministe (ca la Heliade), clasice (precumpănitoare la Gh. Asachi, iar la Grigore Alecsandrescu aflate în echilibru cu cele romantice, clasice și luministe, Anul 1840 fiind textul cel mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
reținuse și până atunci atenția , totuși cursul prezintă o materie inedită. Sinteza se ocupă de primul romantism românesc (faza de până la 1848), caracterizat prin împletirea elementelor romantice cu cele preromantice (exegetul nu credea în existența la noi a unui curent preromantic constituit), luministe (ca la Heliade), clasice (precumpănitoare la Gh. Asachi, iar la Grigore Alecsandrescu aflate în echilibru cu cele romantice, clasice și luministe, Anul 1840 fiind textul cel mai reprezentativ). În miezul lucrării se distinge momentul „Daciei literare”, care suscită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
au fecundat tipologia imaginarului și că actele în care au fost implicați pirații au fost, oricum le-am considera, ilegale. Trebuie mereu avut în vedere că întregul secol al XVIII-lea, la care ne raportăm cu predilecție, a fost unul preromantic, în viziune, deci puternic ficționar. El a pregătit, prin eposurile literare maritime (Defoe, Swift) și prin obsesia utopiei, marile texte de gen ale secolului al XIX-lea (Melville, Morison, Stevenson, Verne, Conrad). Nu doar tema jafului pe mare e implicată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Lăsase prin testament Academiei Române impresionanta sa bibliotecă cuprinzând circa 10.000 volume și numeroase manuscrise și documente istorice. Drept recunoștință, Academia Română l-a ales pe Iosif Naniescu, în 1888, membru onorariu. În biblioteca mitropolitului moldovean se găsesc cărți de autori preromantici și romantici, mai ales francezi, italieni și englezi, dicționare și enciclopedii geografice și istorice. Literatura română este prezentă prin cele mai însemnate cărți ale secolului al XIX-lea și prin unele colecții de reviste, devenite astăzi rare. Pentru toată activitatea
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
care mi le-a ridicat În cale, ca... pe o vină! Eram un fel de „singuratic” În această profesiune de credință existențială, o singurătate ce se adăuga altor singurătăți, cele ale profesiunii, vocației, carierei!... Ale temperamentului „postromantic” sau, mai știi, „preromantic”, cum Îmi place uneori să glumesc. Doar pe jumătate!... Viața noastră, a scriitorilor, a artiștilor, e făcută indubitabil din singurătate, din singurătăți. Dar trebuie o bună doză de imbecilitate, dacă nu de mediocritate abil ascunsă ca să te plângi de acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acolo” și să cred în viitorul și prezentul literelor române. Și nu orice viitor sau prezent, ci unul major, pe măsura viselor înaintașilor noștri, descoperindu-mi probabil încă o dată o inimă sau un temperament de postromantic (sau, mai știi, de preromantic!Ă sau, pur și simplu, de pașoptist etern... Și, probabil, în aceste „veșnice întoarceri” pe solul național și în regatul literelor rezidă pentru mine ceea ce numim, cu un termen generic și destul de vag - fericirea. Și iată unul din paradoxurile esențiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și obiceiurile lor pitorești. Figura stranie a Radovancei, apucăturile sinistre ale tiranului Mavrogheni, istoria lui Stoica și a fiului său se deslușesc din negură de vremi. Dinaintea ruinelor Târgoviștei, povestitorul se tulbură dintr-odată, gesticulând cu o ușoară exaltare, de preromantic, oarecum surprinzătoare într-o operă atât de senină și echilibrată. Peste toate aceste priveliști din trecut se arcuiește, discret, un nimb de poezie. Pe alocuri evocarea alunecă în zona ironiei. G. își mai numește încă eroii potrivit profesiunii sau defectelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Zanne, apoi a fost internat la ospiciul Pantelimon, unde a și murit. Mai puțin talentat decât contemporanii Gr. Alexandrescu și V. Alecsandri, B. poetul este mai caracteristic pentru vremea sa. Încă nedesprinsă total din matca poeziei mai vechi, anacreontică și preromantică, lirica lui oferă imaginea fidelă a începuturilor romantismului românesc și a formelor lui în anii revoluției, când literatura era înțeleasă ca un instrument al luptei politice. Chiar dacă o compunere elegiacă și meditativă l-a impus, chiar dacă în primul său volum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
este chiar atât de neînsemnată, chiar și în cazul selecției severe operate de mine). Alta este însă situația în Occident, unde există destule cărți subsumate literaturii terorii artistice, examinate mai ales în perioada ei de formare și de consolidare (goticul preromantic), și încă mai multe popularului horror. Decupând și exploatând o nișă deloc neglijabilă din publicul larg, sedus de accesibilitatea lecturii, acesta din urmă este un model complet autonom, funcționând independent de proza mainstream și beneficiind de o pletoră de poncifuri
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și dorința irezistibilă de a ne satisface curiozitatea, odată ce aceasta a fost trezită, explică nerăbdarea noastră de a parcurge până la capăt o aventură, deși simțim o durere reală pe parcurs" (Sandner 2004: 32) Ea conchide într-o notă de exaltare preromantică: "Cooperând, pasiunea și fantezia înalță sufletul până la cele mai înalte culmi și durerea terorii se pierde în uimire". (Sandner: 2004: 32). Inspirată, într-o măsură considerabilă, de eseul lui Burke, prozatoarea britanică Ann Radcliffe 9 este, probabil, prima care operează
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]