442 matches
-
pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama dacă asta era o consecință a noului său vaginocentrism sau era vorba de altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un acvariu de sticlă al directorului, Bull fusese concediat rapid și cordial. — Nu prea cred că o să reluăm secțiunea sportivă, spusese directorul. Își ștergea sprâncenele cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apărau cu chiu cu vai, golul egalizator plutea amenințător și iminent deasupra porții lor. Cauza principală a acestei stări era, desigur, faptul că nu numai Ciuleasa, Nea Bițu, Buruiană și Mihnea avuseseră același vis, ci mai toți jucătorii de pe teren. Presentimentul înfrângerii îi adusese pe jucătorii dinamoviști în pragul disperării. Nimeni nu mai făcea nimic inteligent, mingile erau șutate în bălării sau te miri unde, în timp ce adversarii atacau din ce în ce mai frumos, mai dezlănțuit, încât părea un miracol că nu egalaseră încă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
citesc în succesiunea lucrurilor ce mi se dezvăluie în fiecare zi intențiile universului față de mine, și merg pe dibuite, știind că nu poate exista nici un vocabular care să traducă în cuvinte greutatea aluziilor obscure, prezente în lucruri. Aș vrea ca presentimentele și dubiile mele să ajungă la cine mă va citi, nu ca un obstacol accidental în înțelegerea însemnărilor mele, ci ca însăși substanța lor. Dacă, însă, raționamentele mele vor părea ambigue cui va încerca să le urmărească, plecând de la obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi făcut alți părinți. Fusese conștientă de sentimentele lui, dar fusese prea tânără și prea îndrăgostită de trompetistul bun de gură ca să mai țină cont de părerile tatălui ei. Și, când mariajul se încheiase dezastruos, nu-i mai pomenise de presentimentul lui, cum că exact așa avea să se întâmple, ci fusese preocupat doar de siguranța și de fericirea ei - așa cum, de altfel, fusese dintotdeauna. E norocoasă că a avut așa un tată, reflectă ea; în ziua de azi sunt atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
adică dincolo de Plopii fără soț, în minte-i făcea bip-bip un semnal, nu scăpa de el, bip-bip, bip-bip... o conduce semnalul unde nu vrea și a mers, și-a mers până n-a mai recunoscut drumul, dincolo de fermă. Avea un presentiment că va fi răpită. A urmărit-o și-o mașină cu o instalație secretă și foarte scumpă, în care erau doi indivizi cu ochelari negri. Când a luat-o spre casă, ea i-a fentat pe urmăritori, a schimbat drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase foarte liniștit, ascultînd, cu mușchii Încordați, gata să sară la cel mai mic semn de primejdie. CÎteva clipe mai tîrziu Îl descoperi. Își făcu intrarea În cîmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cea de‑a treia Încăpere), că fiecare sală conținea o singură literă din Enciclopedie. Aceea era a treia. Într‑adevăr, În cea de‑a patra Încăpere toate volumele aveau pe ele Însemnul literei „D“. Dintr‑odată, Împinsă parcă de un presentiment, am Început să alerg. Îmi auzeam pașii cum răsunau În ecouri difuze ce se pierdeau În bezna adâncă. Tulburată și abia trăgându‑mi sufletul, am dat de litera „M“ și, cu bună știință, am căutat să deschid un volum. Înțelesesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
poate mai zăbovise încă o zi acasă, în sânul familiei. În tramvai prinse speranță, imaginându-și ce-ar fi dacă l-ar găsi așteptând-o în fața blocului. Ernest nu apăru nici în ziua următoare. Cu inima strânsă de un oribil presentiment, Luana îl așteptă la cantină. Știa că are ore după-amiază și că va apare să ia masa în jur de opt. Spera însă să nu-l găsească acolo, să fie la Hunedoara, gândindu-se la ea, așteptând cu nerăbdare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
griji adesea își găsește pereche în indiferență, aroganță și superficialitate. Nu privește dimensiunea adâncă a existenței noastre. Ignoră conștiința faptului că a gândi are legătură cu recunoștința. Cine se oprește fie doar pentru o clipă să reflecteze, într-adevăr, are presentimentul că buna reușită, succesul și norocul nu depind doar de munca noastră; că noi am dat mult, însă am primit și mai mult; că, pentru a fi cinstiți, norocul ne-a surâs într-un mod nu chiar pe neașteptate, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ion SÂNTION Presentiment și iată-mă acum ajuns la cea mai înflorită vârstă, când albul florii m-a pătruns și tremură petala tristă. Se apropie un sfârșit de veac, așa cum poți sfârși o carte, mai mult șoptesc și mai mult tac, dar rima
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
câteva luni în viitor, și mă întreb, cu tristețe în suflet, ce va veni când agenți de creație nouă vor merge în satele noastre să ridice noile impozite asupra succesiunii, asupra veniturilor, asupra profiturilor exploatațiilor agricole. Cerul să-mi dezmintă presentimentele, dar văd aici încă un rol de jucat pentru curtezanii popularității. Citiți ultimul Manifest al Montagniarzilor 2, cel pe care l-au emis în privința alegerilor prezidențiale. Este puțin cam lung, dar, la sfârșit, se rezumă în două cuvinte: Statul trebuie
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
că ritualul repetițiilor includea, mai mult chiar decît dragostea de muzică, nevoia imperioasă de a aparține unei colectivități familiare, unde ești cunoscut și înțeles (...) lumea în care îți împărtășești bucuriile și îngrijorările, unde încerci să dai uitării ori să ironizezi presentimentul sfîrșitului". La fel grupul doamnelor americane: "aceeași nevoie imperioasă, vitală, de a aparține unei colectivități plăcute, întemeiată pe o preocupare comună și pasionantă." Romanul Ultimele iubiri se încheie în mod abrupt și inspirat, prin "mormăitul" aprobator al lui Radu interpelat
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
ultimul meci al selecționerului la cârma naționalei. Chiar dacă obiectivul lui Pițurcă este calificarea la Campionatul European din 2016, Rodion Cămătaru, un apropiat al selecționerului, consideră că o înfrângere cu Ungaria ar putea însemna final de mandat pentru acesta. "Am eu presentimentul că învingem Ungaria. Chiar l-am sunat pe Piți zilele trecute și i-am spus că vom câștiga acest meci. Dar nu prea îi ardea. E presiune mare, se află cu securea deasupra capului. Îi va fi foarte greu să
"Pițurcă poate pleca după meciul cu Ungaria". Ce apropiat al selecționerului spune asta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/74781_a_76106]
-
podea, în apropierea unui colț pe care el l-a considerat cel mai sigur. Însă exploziile s-au apropiat. Niciodată n-am mai experimentat explozii atât de aproape," a spus el. "Pământul se zguduia. Ahmed a spus că avea un presentiment sumbru, simțind că moartea era iminentă. "Sunt sigur că niciunul dintre noi nu s-a gândit și nu a intenționat să-l facă, până în momentul acela", a spus el. "Mi-am scris micul testament - în cazul în care s-ar
Mărturia unui american, victimă a atentatului terorist de la Hotelul Inter-Continental din Kabul () [Corola-journal/Journalistic/60214_a_61539]
-
halatul. O făceau micile dădace (dintre care, una era, pe nume, Voica). Momentul, pentru mine, era unul din cale-afară de lasciv, deoarece, frecat ușor pe trup, ca să mă usc (cum ziceau ele), gustam tot felul de „plaisirs furtifs”, dându-mi presentimentul vag culpabil al unor voluptăți fără egal. L. N.: Dar în adolescență, ce rol a avut iubirea? Pașnic, răscolitor, cuminte?... Ș.F.: „Pașnic” (pacific?), nu prea; „cuminte”, nici atât. „Răscolitor”, însă, à la Werther, mai deloc. Stadiul, în care mă aflam
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
la mijloc nu e plăcerea unei lecturi în care mă identific cu personajele episodului, ci presimțirea că, pus să descriu același episod, aș face-o în aceeași formă. Ce deosebește emoția psihică a lecturii (identificarea) de emoția estetică e tocmai presentimentul că, pus în situația de a descrie o experiență, voi tinde s-o povestesc la fel ca autorul. Putința de a te regăsi într-un text ca într-o posibilă expresie a propriei facultăți creatoare este chiar baza subiectivă a
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
iubire a lui. R.P.: Am resimțit atunci un sentiment de gravitate care-mi determina deciziile de viață, de teatru. Mi se părea că totul era posibil... azi mă întreb dacă nu era tulburarea pe care o resimțeam dinaintea emigrării? Un presentiment al „ultimei clipe”? G.B.: Tu pari să asculți și să răspunzi la comandamente de natură exterioară, instituțională, istorică. R.P.: Eu nu pot pune orice în scenă, nu am fost în acest sens niciodată un profesionist ci un „amator” în sensul
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
o revelație de sine? (Birgitta a surâs răspunzând.) Eu mă identific cu binele în același fel cum mă identific cu ce e rău, cu negrul și cu albul. Consider că arta romancierului este de a arăta bogățiile și neliniștile, obsesiile, presentimentele, viața complexă a unei ființe umane, livrându-ne o lume de refulații relevând transparența. Citind romanele tale am fost uimită de personaje, cu viața lor care rămâne de neînțeles, în obscuritate, cu experiențele durerii și eforturile de a comunica, de
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
transpusă într-o țesătură dialectică precum în producția lui Andrei Zanca. Miza transcendentă a acesteia pare a îndreptăți opinia unui Teilhard de Chardin, potrivit căruia „nu există poezie profundă, adevărat lirism, sublimul în cuvînt, în artă, în muzică, fără evocarea, presentimentul sau nostalgia Totalității". Situație cu un spor dramatic cînd ființa își resimte dureros individuația, separarea de Tot, oscilînd între dorința de reintegrare și recunoașterea limitelor condiției sale. La Andrei Zanca o asemenea năzuință spre Întreg se înfățișează ca un nucleu
Aspirația spre Totalitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6529_a_7854]
-
Un nor gros a acoperit luna, iar satul a devenit brusc negru, dispărînd ca un vis în întunericul dimprejur. N-avea importanță, soarele va răsări la ceasul potrivit și le va arăta drumul spre staulul unde boii, acum rumegînd, aveau presentimentul că li se va schimba viața. Subhro traversă șirul des de copaci și se întoarse la locul său din dormitorul comun. Pe drum se gîndea că, dacă șeful ar fi fost treaz, asta i-ar fi dat, în termeni planetari
José Saramago - Călătoria elefantului by Mioara Caragea () [Corola-journal/Journalistic/6458_a_7783]
-
ar fi semnificativă. Dar cred că la un poet dotat cu luciditatea lui Nicolae Prelipceanu, sub smalțul decepției se ascund lucruri mai importante decât facilul lamento emoțional (oricât de demn înregistrat). Voi fi scurt în demonstrație. În La pierderea speranței, presentimentul morții nu se referă niciodată la moartea cu majusculă, ultimă și definitivă. E mai degrabă o formă de afazie parțială. Jucată, desigur, fiindcă ascunde, totdeauna, o dedublare. Prelipceanu își uită vârstele până într-acolo încât ajunge să le considere alterități
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
început cu o enormă provocare. Convins că „simbolul nu suportă prezența activă a omului”, el crede că diminuarea prezenței umane în universul scenic este absolut necesară. De aici necesitatea estompării oricărei aluzii la real și izolarea în lumea inconștientului, a presentimentelor, a coresponden- țelor misterioase. Tentat inițial de poezie, Maeterlinck o consideră forma cea mai potrivită universului simbolist, capabilă de a stabili o „o nouă legătură de la vizibil la invizibil, de la temporal la etern.” (v. Maurice Maeterlinck- Théâtre, Préface ,t.I
Maurice Maeterlinck și „oaspetele necunoscut“ by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/4679_a_6004]
-
experiența mistică a fost pur și simplu excomunicată, poezia poate juca rolul de a ține trează amintirea unui „dincolo” necesar în interiorul facultății noastre de înțelegere - formatate și limitate de o funcționare mult prea telurică - și de a hrăni, tenace, subtil, presentimentul unei posibile depășiri a constrîngerilor mentale actuale. Poezia poate fi poarta întredeschisă spre o altă inteligență (sau o supra-inteligență), unită cu o altă sensibilitate (sau o supra-sensibilitate), întru apariția unui alt tip de supra- sau metaînț elegere (și deci a
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
al vechilor cîntece maramureșene, Ion Zubașcu și-a extins prezența pe un arc cuprinzător, șovăind a se fixa într-un singur domeniu. O neliniște, o frămîntare, un nesațiu de-a se manifesta plenar și fără zăbavă îl caracterizau, indicînd parcă presentimentul unei neîmpliniri. Și, într-un fel, o atare neîmplinire s-a produs. Știu din propriile-i mărturisiri că, din păcate, cea mai mare parte din producția sa poeticească a rămas în manuscris, probabil nefinisată. Dar frisonul neîmplinirii i-a fost
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
cu titlul cărții, (să notăm, în trecere, că autorul manifestă o vizibilă predilecție pentru onomatextele „derivate”: Cina cea de toamnă, Ce mai taci Gary?), sub semnul crepuscularității. Multe poeme se situează în orizontul „vecerniei”, când clopotele bat în dungă potențând presentimentul morții. Toamna este percepută ca anotimp al retrăirilor nostalgice, cu speranța de a regăsi povestea vieții, reinventată din contururi șterse de umbre. „Lichenii crescuți/ pe nordul anilor” indică sensul apropierii de ultima întâlnire cu timpul: „O sferă/ de lacrimă/ se
Alfabetul neantului by Constantin M. Popa () [Corola-journal/Journalistic/4531_a_5856]