1,599 matches
-
n-o mai întoarcem. Vă promit însă că oprim paralizia, să nu se mai ridice. Și-așa a fost, numai că acum Gherasim îi cerea să-l vindece pe Spilka cu o dulce impotență, de care rusul n-avea nevoie, presimțind că la așternut nu l-ar ajuta nicio frânghie. Ce să-i zică ovreiul? Decât că boala lui Spilka o să-i treacă oricum. Trebuie numai răbdare, că bunul Dumnezeu știe ce face. Poate, pentru început, puțină bromură nu strică. Când
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
retrăia întâmplări de demult. Încăperea salonului ei cu bibliotecă vibra de emoția versurilor blagiene pe care uneori le recita, alteori le citea cu o familiaritate caldă, ce rechema vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o amprentă de neșters. Camera Elenei, vegheată din tablou cu grafica Luciei Piso de privirea tainică a poetului, care îi încredințase nu numai cuvântul, ci și tăcerile sale
Lansări de carte prin Transilvania [Corola-blog/BlogPost/93827_a_95119]
-
proza literară nu poate face asta. Visul poate face asta, și poezia. Jurnalul e însă mai valabil decît romanul. Paris, 10 August 1939. întors de la țară, revin într-un Paris plin de așteptare și febră. Presentimentul războiului. Agonia. Europei? Elitele presimt moartea. Mă-ntorc în București, curînd. Va fi, cred, nevoie să fiu acolo. Problemele mele personale îmi par a fi, deodată, de-o intolerabilă meschinărie. Știam, știam întotdeauna că realitatea esențială este aceea a ultimului prezent, aceea a sfîrșitului, a
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
vreme, treptele creșterii sale sînt făcute din negații. încă de la începutul pubertății, fata se revoltă pentru că " Nu vreau să mă fac femeie ca voi!", află apoi că nu se recunoaște nici în numele ei, nici în propriul corp, după cum, mai tîrziu, presimte că iubitul ei trebuia "să nu semene cu nici unul din prietenii" colegelor de cameră. în acest tipar negativ al vieții, Letiția resimte cu acuitate senzația de gol, fie că e vorba de "golul tăcut al acestei clipe", de "golul crescut
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
educația. La 1 septembrie 1939, nemții invadează Polonia. Părinții ezită, sub impresia evenimentelor, în privința școlii pe care s-o aleagă. Iar odrasla trage de timp cu îndîrjire, neacceptînd să-și piardă statutul de om liber. Este ca și cum copilul ar fi presimțit că formele oficiale de instruire îl vor plictisi prin lentoare și formalism, chiar înainte de a-l irita de-a binelea prin minciuna promovată la rangul de cod. De la 1 ianuarie 1940, încă nesupus obligațiilor școlare, Cazimir începe să țină un
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
ori. “Cumnați, unchi, mătuși, soțiile și soții acestora”, la care se adaugă “rude ale acestora”, trasează o infinitate de cercuri concentrice, pînă la marginea universului sensibil. Unde e punctul uriașei pînze în care pîndește păianjenul asasin, cine ar putea să presimtă? O capcană perfidă este aceea de a-i pretinde individului să se “autocaracterizeze” după fiecare etapă. Dacă va spune despre el însuși numai lucruri bune, e neîndoielnic suspect. Dacă va spune și lucruri rele, îl avem la mînă și piere
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
Memoriilor, Mircea Eliade revenea asupra acelor ani cu convingerea că se aflase pe un drum cu sens unic, că nu ar fi putut refuza șansa exilului: „Pentru moment, nu eram amenințați să murim de foame. Dar nu-mi făceam iluzii. Presimțeam că, mai curând sau mai târziu, voi fi «scos din circulație», așa cum îmi uraseră mai demult criticii mei. Chiar dacă aș fi scăpat de domiciliu forțat, știam că nu voi redobândi o catedră universitară. știam de asemenea că nu voi mai
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
ființe încrezătoare în justificarea absolută a tot ce i se întâmplă. Mai presus de toate, mă zguduie năvala simțurilor peste noua prezență; precum Adam, cel din Anatolida lui Ion Heliade Rădulescu, mânzul este asediat de văz, auz, miros, pipăit: ,, Dar presimțea lumina cum dă în el năvală,/ Și arborii pădurii din depărtare, hăt,/ Îi frământau auzul trăsnind pe verticală:// Răuri veneau în goană cu străluciri de stea/ Și vânturi cu miresme de ierburi necosite,/ Și dintre toate-acestea mai iute se-afirma
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
nemișcat, înghețul își făcuse treaba. în locul acela strada descria o curbă largă, chiar îmi spuneam că, iată, acum cînd nimic nu mă mai poate surprinde, sînt silit să-mi înghesui privirea în colțul străzii, ar fi încăput multe întîmplări acolo, presimțeam însă că nimic nu-mi va întrerupe convalescența, coridorul acela cu pereți groși, lung și neaerisit, care unește - sau desparte ? - strigătul de ecou. și numai vălătuci de zăpadă viscolită se îndreptau către mine, treceau mai departe, frigul se încolăcea tot
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
narator, care devine purtătorul de cuvânt al întregului univers masculin: femeia trezește în Crai un dublu sentiment de atracție și repulsie, căci pe de o parte el se simte atras morbid de frumusețea ei orientală, dar pe de cealaltă parte presimte deja acea otravă pe care această femeie o ascunde și care i-ar putea fi fatală. În realitate este evident că antiteza atracție/repulsie izvorăște dintr-o dinamică dialectică mai adâncă: este vorba despre Eros/Thanatos, tânăra femeie întruchipând Erosul
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
bărbierim ne privim fața ne privim conștiința pornim la lucru agățați de remorcile de rumeguș ale tramvaielor înghețând ca țurțurii pe locomotive putrezind ca mugurii în zgomotele difuzorului cântece însuflețitoare cotele apelor dunării în creștere și descreștere peste disperarea noastră presimți că vei dispărea și îmi repeți aceleași cuvinte bolnavii trebuie să fie cuminți ordonați să își aducă medicamente de acasă lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
Nici nu mă simțiți. Alunec razant cu paharul vostru conceptual, vin ca o devoluție în șpilhozen, vin aproape ca o federalizare învelită în ciocolată Lindt. Vin, cum ziceam, moale. Ca un umlaut, ca un miahkii znak. Totuși, vin. Mă puteți presimți. Bănui. Mă puteți amușina, dacă de văzut nu aveți chef. Nu? Mă trag din voi și oricît de epuizați ați fi de miracolul tragerii lui "î" din "i" sau a lui "â" din vertebra improbabilei lupoaice, eu vin. Și iată
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
de natură creatoare se caracterizează prin efortul de a se desprinde de realitatea imediată și de tirania logicii raționale, pentru a dobândi libertatea revelatoare a irealului, a iraționalului sau, dacă vreți, a acelei prezențe abstracte și ascunse pe care o presimțim, dar care rămâne inaccesibilă cunoașterii logice, raționale. Rațiunea poetică are instrumentul său de o precizie desăvârșită pentru a produce o breșă în real. Acest instrument este metafora sau, cu un cuvânt generic, figura poetică cu toate posibilitățile sale, ireductibilă, indestructibilă
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
ape de taină ca moartea îngenunchind în fața altarului Sfîrșit de poem Poemele de lung metraj - cum un viespar scăpat în pădure ca niște animale chinuite Poem cu două cămăși și două finaluri Adei Ne dăm seama de fapt mai mult presimțim că în curînd se va aprinde nisipul și noi încă n-avem țesute și pregătite cămășile pentru fugă cum Mumele noastre duioasele noastre gherghine mult prea îndepărtate sunt acum de tinerețile lor cînd mîinile lor neîntrecute erau ne-am grăbit
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
plicurile mi se-ntorc Nedesfăcute înapoi, Ca un răspuns la rugăciunea: " Nu mă citi, nu mă deschide". Ce vreau să-Ți spun nu e-n cuvânt Și n-am căderea să destăinui Minunăția ce se-aprinde În inimă când Te presimt. Îți scriu și zgomotele pier, Aud o muzică-n suflare Și când respir, mă decantez. Între noi doi îndepărtarea Se face nimb al apropierii, Când vii spre mine, îmi dispar. Nu mă citi... aceste semne Sunt ca bucatele rămase După
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14595_a_15920]
-
Când am văzut capul de știre, mi-am dat seama că-mi subestimasem prietenii. Rădeam deopotrivă de naivitatea mea (în definitiv, sunt singurii oameni pe care-i știu care ar fi capabili de o asemene regie) și de distracția care presimțeam că avea să urmeze. Știrea cu cei trei copii de bani gata se apropia de sfârșit. Deodată, pe un ecran negru au apărut cuvintele: Destinul a hotărât că noul Prâslea este Dragoș Bucurenci. Apoi, pe un montaj cu imagini din
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
tandri. Consul se crede libertul. Cum scrie-n cartea sa, expertul, în dragoste, care o păți apoi, el dezghețând bucăți de vin din amintirea Urbei, dintr-un sloi. Printre tufișuri, rozmarin și spin, imperială e grădina, Domus augustana, Ce gol, presimți, ce rol, interpretează ei în Palatin pe lângă reședința Flavilor îmbrățișați sub pinii parasol? Cine-și secretă lin rășina, rana, ei care stau lipiți domol, de trunchiuri vechi cu trunchiul? Cu zumzete afunde de lac și stup arhaic în urechi? Sau
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
romanului s-a plictisit de droguri, ca atare consideră că ajunge atât din partea lui. E timpul să revină, fresh ca-n prima zi, la birou. Ceea ce, chipurile, nu împiedică transformarea operei sale într-un adevărat manifest al noii generații, după cum presimte febril prefațatorul cărții. Ceea ce se scapă din vedere aici este că, atât în cazul acestui roman, cât și în celălalt exemplu de operă-cult pe care l-am menționat, declarația aceasta de identitate nonconformistă, rebelă, a unei generații este imediat deturnată
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
te știam. Apoi o să te caut zâmbind, știind că în curând o să apari încântat de uimirea și de căutarea mea. Când o să-mi simt trupul arzând, o să-ți strig că o să te găsesc curând, așa invizibil cum ești, pentru că îți presimt ochii în preajma focului meu. O să pipăi aerul cu părul meu despletit, ca să regăsesc forma trupului tău, o să scormonesc printre bătăile inimii mele, ca să descopăr ecourile pierdute ale cuvintelor rostite de tine cândva, o să devin fluidă și o să curg prin însuși
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
și religioase, răspândirea miresmei de sfințenie după moartea lui și confirmarea acesteia prin cultul spontan pe care i-l acordă poporul credincios<footnote Sf. Voievod Ștefan cel Mare, Craiova, Editura Mitropoliei Oltenia, 1992, p. 35. footnote>). De altfel, el a presimțit această stare, într-o scrisoare-testament dictată la 28 oct. 2006 de pe patul Spitalului Militar din București, către starețul Justin Pârvu și obștea Mănăstirii Petru Vodă: „Am vorbit mai sus despre acel duh de pietate populară care poate greși, care poate
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
Călinescu nu pare să intuiască valorile reale ale generației ^40. Nici aprecierile din Cronicile optimistului nu sînt corecte. G. Călinescu se entuziasmează facil de Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Ion Brad și alții ejusdem farinae. în două cazuri nu se înșeală: presimțind în Florin Mugur și Marin Sorescu doi poeți valoroși. După lectura a doar 21 de poezii ale lui Sorescu, poet fără volum încă, G. Călinescu scrie în 1964 aceste rînduri pe care criticii generației noastre le vor relua în ecou
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
Jockey, în care caz n-ar mai fi păstrat discreția. De câte dificultăți se lega primirea într-un club privat aflasem încă de pe băncile primului an de liceu - clasa cincea de astăzi - când, sătul de exercițiile de matematică, cu care presimțeam că aveam, într-un viitor previzibil, să mă aflu în raporturi precare, citeam ultima fasciculă apărută din serialul intitulat Excentric-Club. Un întreprid tânăr, atletic și inteligent, chiar dotat cu calități neobișnuite, ceruse să fie primit în clubul cu pricina, unde
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
are nevoie de probe științifice, provenind din surse de specialitate spre a se pronunța trebuie să facem un efort în plus spre a înțelege pe ce lume trăim. Și cum se știe că dl Băsescu nu numai simte, dar și presimte pulsul societății românești, avem motive de îngrijorare. Nu pentru că am fi în urma Europei ce ne va primi, ci pentru că suntem în urma noastră înșine.
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului. Aici poetul trăiește sub presiunea sensului. Marian Barbu a presimțit-o și poate din cauza asta, mult mai ascunsă și insidioasa, a amânat ieșirea în „arena”. A încercat să i se sustragă, să iasă de sub presiunea ontica, dar, la celălalt capăt al traseului străbătut, clipeau ochii amăgitori ai metaforizării. Și luciditatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]