108 matches
-
nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile sale de recentele agresiuni și destrămări, alienante și haotice, presimțite încă de profesorul său. Un uomo salvato, așadar.
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
asemeni unui nor fără patrie dacă fumul țigării îmi năruie idolii dacă-mi acopăr ochii cu o tăcere dacă mâinile mi le satur cu gesturi lipsite de flacără Capătul zilei Cu degete înghețate torn ceaiul în cești - e un frig presimțit doar în oasele mele precum o lumină precară o ființă străină pare a-mi duce mai departe neliniștea plăsmuită din fum și zăpezi cu eul proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
care, însoțit de Friedgard Thoma, latră de cîteva ori în fața presupusului său mormînt virtual; îl avem aici, redus la esența sa canină, pe kynicul Cioran, despre care Peter Sloterdijk a scris pagini briante...). O regresie, la urma urmei, de mult presimțită. Contrar unor opinii pioase, acest sfîrșit oribil este totuși - într-adevăr - unul pe măsura lui Cioran și se înscrie perfect în logica internă a destinului său. Dincolo de atrocitatea dezumanizării progresive prin ștergerea completă a identității, el pare a confirma, cu
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
prin una din plăsmuirile interiorității. Interogație ce aduce, evident, cu „Răzbim noi cumva la lumină”. Tot cuvintele magice ce preced sinucideri întârziate prin dialogul prelungit dincolo de ființă. Artă, spune undeva Adrian Ălui Gheorghe, e o mare frică „resimțită sau doar presimțita”. A ajunge la esență firii, prin desprinderea de ființă concretă, prin dereglarea realității, este și una dintre problematizările românului. Prin personajul Gurii Lovin, scriitorul definește ideea din poezie a subpersonalitățior ce limpezesc prin imaginarul lor sinele profund. Iluzionistul de altădată
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
joasă, și ei nu se vedeau decât de la mijloc în sus. Picioarele nu se observau și, mergând, toți păreau că plutesc. Când a văzut-o prima dată pe Adina, lui Duminică i-a pierit orice veselie. Avu zguduirea a ceva presimțit și deveni tăcut și sfios. Începură să-și trimită scrisori foarte triste, râzând. Când vreunuia îi scăpa vreo destăinuire mai neacoperită, celălalt o respingea la fel, râzând. Ei se simțeau protejați de ceva care le îngăduia să mai zăbovească puțin
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
de a se elibera din complicități. Asemenea disecări de principiu se amestecă printre amintiri aproape lirice - Rinocerii, cu Beligan și Dinică, la Teatrul de Comedie, și "figura grav îngîndurată, vizibil marcată de emoție, a profesorului Tudor Vianu." Lentoarea unei tragedii presimțite îi trage pașii înapoi, spre lumea ca teatru, pe care o gîndea, cu puțin înainte de-a părăsi lumea-lume. Imaginea tatălui lui Ionesco, scotocindu-i prin foi, și coșmarul fratelui mai mare, răscolindu-ți prin viață, ca să te scoată intim
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
despre film și carieră. Despre Hollywood și despre "gluma lui Dumnezeu". România. Un Lear necanonic, al lui Penciulescu, filmele lui Veroiu și recitările de poezie, drumurile prin țară, rădăcinile, prietenii. Petre }uțea și neverosimilu-i discurs despre filosofia lui Camus. Curcubeele presimțite. Ovidiu Iuliu Moldovan. O definiție a bibanului (Bibanului), deschizînd o anecdotă. O poreclă, prin extindere, de la frate, care-a apărut la școală cu un biban din prăvălia de pește a lui tată-su. Și o lungă, dulce-amăruie vorbire despre box
Gesturi largi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8407_a_9732]
-
și cuvântul înainte, pe care-l intitulează, farmaceutic, prospect, o mărturisesc. Înalta lui părere despre poezie în genere îl determină să-și ia măsuri de precauție și să ferească cititorii încă de la început de eventuale reacții adverse: „A arunca volumul presimțit toxic”, scrie Mircea Horia Simionescu aici, „poate fi un act salutar pentru pacientul deloc deranjat de acapararea poeziei de astăzi de către film, poveste, retorică, istorie ocazională, pictură, industriile sunetului muzical, senzaționalul jurnalistic, starea civilă, sociologie, articulațiile dichisite ale erotismului, altor
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
Și viața reintră în normal./ Întunericul e în același timp întuneric/ E în același timp lumină./ Dacă închizi ochii totul se transformă după cum îți este inima." Ranna (încă un calambur...) este această frumoasă fără trup, avînd contururi înșelătoare și greutăți presimțite. Ca aerul, ca decepția. Iată, de pildă, o declarație: "Ce frumoasă ești, Ranna!/ Trupul tău curge pe lîngă mine ca o apă,/ Vocea ta e o ventuză/ Care se aprinde în fiecare floare/ Cînd îți atinge mîinile./ Părul tău miroase
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
Supralicitat nepermis, Gherea devine un promotor al esteticii ămetafiziceă precum Maiorescu (surprinzătoare conciliere ideologică!)". Ce să mai zicem? Ar fi un fel de exercițiu pre-ideologic, din cale afară de prudent, cînd încă "linia" proletcultista nu putea fi bine dibuita, ci doar presimțita! Paginile de Jurnal intim, din 1951, suferă, la rîndul lor, de un întristător impact dogmatic (eventual o timorare sau o disimulare!), iar încercările scriitorului de a se conforma cerințelor "literaturii noi" nu-i sînt de nici un folos. Să-i urmărim
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
-l îngroape... Atunci, unde?! Deși... contează? Mai contează? Se-nvârti pe loc, nu zări prin apropiere nici o movilă reavănă, reveni [...] Și abia atunci, copleșit de impresia că urma să i se dezvăluie un semnal tainic, profund și de multă vreme presimțit, respiră de câteva ori sănătos, adânc și, din cale-afară de istovit, în plină lumină a primei sale zile de viață, de viață nouă, nu departe de locul pe care-ar fi trebuit să zacă mort, ațipi." (pp. 240-241) Dacă ambiția
Iluzii pierdute by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6353_a_7678]
-
al turistului ajuns pe o plajă pustie din Grecia, se confundă cu ființa, curată și statornică precum un far călăuzitor, a danei, se amestecă, în cadrele amintirilor, cu chipul cald al mamei, se suprapune peste imaginea unui Dumnezeu iscodit permanent, presimțit sau întrezărit uneori. Ravagiile și transformările lăsate de scurgerea timpului (inclusiv asupra propriului trup) ori spectrul morții (surprinzător la o persoană aflată nel mezzo del camin) reprezintă alte recurențe ideatice ale volumului. Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de gabriel
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
are aerul unui frămîntat care, canonindu-se din prea multe scrupule de elevație spirituală, ajunge să trăiască cu senzația apăsătoare că e un troglodit: un scăpătat cultural ros de amărăciunea irosirii înzestrărilor sale, de unde și desele notații în marginea eșecului presimțit. Straniu e că teroarea pe care i-o dă spectrul ratării nu dă naștere unei răzvrătiri de expresie paroxistică, Ciprian Măceșaru avînd o blîndețe congenitală care îl contraindică pentru răsturnările de destin. Alții, în locul lui, ar fi recurs la soluția
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
de supraviețuire istorică. Păstrînd proporțiile, e ca și cum niște așchii, scăpate de inerția psihologiei colective, s-au desprins de trunchi și s-au opus toporului care vroia să-l taie, în vreme ce restul lemnului nu numai că s-a supus servil tăierii presimțite, dar chiar a pus umărul la prinderea așchiilor rătăcite. Grupul Arnăuțoilor au fost una din cele cîteva sute de așchii mirabile care au răscumpărat la scară istorică pasivitatea trunchiului românesc: astăzi, prin convenție ideologică, le spunem „partizani", pe cînd partizanii
Lupii de la Nucșoara by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6752_a_8077]
-
lumi a fost atât de mare, încât a făcut ca optzecismul poetic să devină de fapt nu o mișcare pură, un curent sau o școală cu principii radicale și solide, ci o fermecătoare sinteză poetică între trecutul modernist și deja presimțitul viitor postmodern. Celălalt model, mult mai nociv, este cel ardelean, de asemenea modernist, care, prin poeți ai anilor ’60 ca Ioan Alexandru sau Gh. Pituț și prin echinoxismul anilor ’70, relua modul solemn și incantatoriu, ca și expresionismul metafizic al
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
punte către cel anterior; un alt capitol, final, Epistemologia psihanalizei, așteaptă încă pentru o ediție ulterioară, care ar îngloba monumental cele două părți. Capacitatea de sinteză și de interpretare ce dă substanță acestei întreprinderi era parcă de mult așteptată, sau presimțită, dar la drept vorbind neobișnuită ca dimensiuni și ambiții pentru experiența editorială a psihanalistului român, esențialmente un bun practician (cu excepția, în ceea ce privește prima coordonată, a istoriei din 1994 a nepsihanalistului G. Brătescu); ea este totodată profund nefamiliară tematic filosofiei românești (exceptându
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
și-ar pierde, poate, mințile: În aceste risipite duplicate de univers se deschide în anume ceasuri o prăpastie de cercuri în cercuri și de vise în vise către nevăzutul unei realități de dincolo de orice vizibil și de orice pătimire; mereu presimțită și mereu inaccesibilă, însă mereu prezentă în eternitatea ei." Rămîne să te-ntrebi pentru ce sînt, oglinzile însele, precum legenda ce le-o face Petru Creția, atît de contradictorii. De ce chiar apele cu-atîtea estuare se liniștesc deodată, într-un cofraj
Ape-ape by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11250_a_12575]
-
se profila la gura peșterii, primul grup de neandertalieni se simțea deja sudat de emoția solidarității în fața primejdiei. Mărturiile unor rituri funebre rămase de la acest robust văr vitreg al nostru sunt prima expresie a emoției poetice, care se transmitea din presimțita neliniște că se apropie momentul trecerii în teritoriul necunoscut al morții. Sclavi cardiaci ai stelelor, cum spunea Pessoa, de atunci încoace nu facem decât să ne deschidem ca să-l primim în noi pe acest mesager venit din partea necunoscută a interiorului
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
încoronați în sicriele autostrăzii săgetătorul îngheață între două semne deraieri suspendate în creierul meu violența sentimentului în amorf sfredel în memoria de carne a abatoarelor infestată cu spirocheta trădării și strungurile din fiola de heroină mă insinuez big-bang în haosul presimțit primordial vomitînd constelații moarte văduvă frumoasă lîngă mine în pat jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii trec cu gîtul tăiat muzică în dezintegrări mergi îngropată pînă la brîu în falduri de stronțiu necopt știutul pe chipul reinventatului înfometatului din
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
venea ¿i din imposibilă desprindere de raportarea conjuncturalå, la momentul și locul în care se aflau. De câte ori o astfel de imagine nu și-a gåsit derularea în filmul ființei umane! Oameni încercând clådirea unui întreg, un grup alcåtuit în funcție de chemårile presimțite, ce-și cer dreptul de împlinire. Poeții, prozatorii și criticii, singura triadå capabilå så caute nemanifestatul și så-l exorcizeze, aruncându-l în vâltoarea confruntårii concrete. Fårå så-și dea seama, fiecare se supunea aceluiași ritual al împårtåșirii. Nu că cel religios
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat. Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de privire își urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație de atingere în intangibil, așa cum există o dorință a ochiului de a renunța să vadă. Nimicul este copleșitor, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
opriră, înlemniți. Deodată însă tresări, se desprinse de copac și, ca un ciulin cosit, se prăbuși cu fața la pământ și rămase nemișcat“. Îmi vine să spun, ca Joyce prin gura lui Molly, „Da“. Nu e nimic trist în această moarte îndelung presimțită, în această plecare îndelung plănuită și chibzuită. E o plecare ce trimite, într-un fel, la una de altă natură, cea a bătrânului scriitor Ăre)-convertit. Iar aici vine Bloom Ăcare Bloom?) necruțător și dă cu tifla: „Da, doar că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
voinței ei. Însă Otilia nu făcea nici un gest care să pară îndrăzneț, nu scotea nici o vorbă nechibzuită. Totuși, pe Felix, familiaritatea ei, oricât de copilărească, cu Pascalopol îl nemulțumi. Lui Felix, apariția Otiliei îi dădu un sentiment inedit, de mult presimțit. Nu avusese până acum nici o intimitate cu vreo femeie. Mamă-sa murise de mult, de când el era în școala primară, și nu avea atuncea destulă complicație sufletească spre a o cunoaște mai de aproape. Ea era o fire bolnăvicioasă și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
complicată, în care pete regulate de roz se contopeau cu bucăți de verde închis, apoi totul se opri. Priveam celebrele sakura-mochi din Tamazawa, cel mai vestit magazin de dulciuri japoneze tradiționale din Sendai. Era abia februarie, însă primăvara trebuia deja presimțită, după ritualul japonez, ademenită, parcă, prin mii de rugăciuni proaspete, răsfirate pe rafturi și în vitrine. Vântul parfumat iradia chiar din frunzele mari de cireș, preparate într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
el, Dionisie, care rămăsese cu privirea abătută spre galeria Îngustă a grotei, așteptînd parcă să-i vină rîndul ținîndu-l În brațe pe Kitmir cel cu ochi brumării. 9. Dinspre fundătură venea o lumină pîlpîitoare, cea din străfundul galeriei, mai degrabă presimțită, iar cea din fața sa, tot mai sfredelitoare, care răzbătea printre dinții tăioși ai fălcii lui Polifem, uriași și cu strungăreață, căci lucrurile stăteau de bună seamă astfel: aceea era vechea intrare În peșteră, Își amintea bine, ca și de povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]