12,645 matches
-
spectaculozitate, acest ziar a cîștigat în credibilitate și în, n-am alt cuvînt, utilitate, prin suplimentele sale de tot felul. X Dintre așa-numitele tabloide, indiferent de format, două sînt ziarele care contează - NAȚIONAL și LIBERTATEA. Amîndouă și-au cîștigat prestigiu și cititori pornind de la cronica faptului divers. În prezent, aceste două tabloide au un greu cuvînt și în ceea ce privește lumea politică. Spre lauda lor, să spunem că aceste două ziare au început în București, alături de Evenimentul zilei, operațiunea vinderii ziarelor la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14421_a_15746]
-
multe interviuri și a fost distins cu cele mai înalte onoruri de stat (a fost decorat cu Steaua României). De aceea, chiar și cei care nu sînt pătimași ai muzicii de operă, au auzit, cu siguranță, cîte ceva despre excepționalul prestigiu profesional de care se bucură Ioan Holender în capitala europeană a muzicii (Viena) și nu numai. Mai puține se cunosc însă despre drumul parcurs de Ioan Holender pînă la unanima recunoaștere profesională de astăzi. Cartea autobiografică a lui Ioan Holender
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
I se datorează lui Teodor Vârgolici, neobosit investigator literar, redactarea acestei instructive istorii a Societății Scriitorilor Români (apărută la Editura Gramar) o instituție a cărei existență acoperă patru decenii din prima jumătate a veacului XX (1908-1948). S-a bucurat de prestigiu această instituție în lumea culturală românească, un prestigiu care a devenit însă, cu trecerea timpului, oarecum abstract. Într-adevăr, o bună faimă a însoțit, până în zilele noastre, amintirea S.S.R., dar puțini mai știau despre ea lucruri concrete: cum s-a
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
literar, redactarea acestei instructive istorii a Societății Scriitorilor Români (apărută la Editura Gramar) o instituție a cărei existență acoperă patru decenii din prima jumătate a veacului XX (1908-1948). S-a bucurat de prestigiu această instituție în lumea culturală românească, un prestigiu care a devenit însă, cu trecerea timpului, oarecum abstract. Într-adevăr, o bună faimă a însoțit, până în zilele noastre, amintirea S.S.R., dar puțini mai știau despre ea lucruri concrete: cum s-a constituit și în ce condiții, care i-au
O istorie a S.S.R. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14496_a_15821]
-
de-al doilea roman, Tinerețe ciudată, nu va avea o soartă mai bună în epocă. Apărut și el într-un moment nefavorabil, în plin război, la sfârșitul anului 1943, într-un tiraj redus și la o editură fără prea mare prestigiu, nu va stârni în primele luni interesul prea multor critici, pentru ca apoi, în timpul bombardamentelor din primăvara lui 1944, să se "epuizeze, așa dintr-o dată, pentru totdeauna..."1, când a fost distrus localul editurii "Moderne", unde erau depozitate toate exemplarele existente
O restituire by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/14520_a_15845]
-
iar constuctivistul Hans Richter despre "un individualist - și mai degrabă, într-un anume sens, un cinic"... Fapt este că Tzara ajunge foarte repede protagonistul "insurecției de la Zürich", va conduce revista "Dada" iar spectaculoasele Manifeste îi vor asigura foarte repede un prestigiu cvasi legendar. De pe acum, el intră în legătură cu figuri de frunte ale modernității literare și artistice, de la Marinetti, Apollinaire, F. Picabia la Max Jacob, apoi André Breton și confrații săi parizieni, ce urmau să alcătuiască gruparea suprarealistă - Aragon, Soupault, Eluard, Ribemont-Dessaignes
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
s-au impus într-un registru neutru (tinerime, preoțime), dar devine foarte evidentă la creațiile noi, mai ales la cele din limbajul colocvial. Dintre derivatele cu sufixul -ime cunoscute de toată lumea, unele lipsesc din DEX (1996): șefime, ștăbime, hoțime, avocățime. Prestigiul literaturii rămîne însă mare, așa că nu e de mirare că găsim, în schimb, motănime - datorat folosirii glumețe de către Eminescu (în Cugetările sărmanului Dionis). Prestigiul operei eminesciene nu a făcut totuși - din fericire - să fie înregistrat un compus satiric ad-hoc ca
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
derivatele cu sufixul -ime cunoscute de toată lumea, unele lipsesc din DEX (1996): șefime, ștăbime, hoțime, avocățime. Prestigiul literaturii rămîne însă mare, așa că nu e de mirare că găsim, în schimb, motănime - datorat folosirii glumețe de către Eminescu (în Cugetările sărmanului Dionis). Prestigiul operei eminesciene nu a făcut totuși - din fericire - să fie înregistrat un compus satiric ad-hoc ca greco-bulgărime (din Scrisoarea III). De altfel, derivatele etnice sînt tratate de dicționare cu o anume, firească, prudență; cred că nu numai întîmplarea atestărilor a
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
se satisface [...] cu străluciri de a doua mînă", refuzîn-du-le astfel participarea la valorile extreme. în texte se perindă, în încercarea de a risipi confuziile, intelectualul (titulatură dăruită cu multă generozitate la vremea scrierii articolului, 1941, și cu mult diminuată ca prestigiu astăzi), poetul (incluzînd atît creatorul, cît și "precupețul de poezie"), scepticul (scepticul român, pierdut în mare parte pe traseul istoriei), diletantul și amatorul (diletant fiind cel care, într-o epocă a specializării, încearcă să întregească tabloul unei epoci și să
Stabilitatea axiomelor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14620_a_15945]
-
ficționale (Minerva, 1992), Mirajul lingvistic (Univers, 1993), și Arta îndepărtării (Nemira, 1999). Cunoscut în ultimii ani și publicului din țara sa natală, Toma Pavel a început să influențeze benefic gîndirea literară românească, mai ales pe cea a tinerelor generații. Prin prestigiul intelectual solid de care se bucură în rîndul specialiștilor din lumea academică internațională, precum și al unui public tot mai larg, Toma Pavel este astăzi poate cea mai notorie figură de umanist român afirmat în străinătate. Rep. Domnule Toma Pavel, tocmai
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
Iuliu Maniu, texte selectate de Victor Frunză pentru primul volum al ediției Scrieri, consemnează drama fără eroi a unei societăți care vegetează în mediocritate și experimentează tragic "poltroneria democrației". Ele includ și drama morală a lui Iuliu Maniu, om cu prestigiu personal, însingurat și lipsit de "cunoașterea naturii bolșevismului" - distructiv - cu multiplele sale mreje de iluzii, fatal întinse bunei credințe, secondate de totala "alterare a prudenței", prea sigur pe tactica personală a "ostenirii adversarului prin nesfârșite negocieri". Rostogolirile vertiginoase spre catastrofă
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
-i așa, "nași, conași și papanași", adică indivizi care concep mersul lumii în termenii tribalității de care nu vrem să ne despărțim. Locuim într-un sat mare, guvernat de legi laxe, de care ne folosim după bunul plac. Ierarhii, valori, prestigii se prăbușesc sub asaltul insinuărilor și lingușelilor menite nu să te înalțe, ci să te coboare. Dincolo de orice abordare cu, să zicem, "nea Cornele" (fie că e vorba de politicianul Vadim sau de antrenorul Dinu) se află un "Las-o
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
curând, de acea veche și neinspirată delimitare a artelor în "majore" și "minore" care mai stăruie încă în "moștenirea genetică" a unor funcționari muzeali. În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru arta fotografică. De un regim similar "se bucură" și formele artistice mai noi
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
petrece acolo îl costă și pe el. Nu vreau să aduc în discuție calificative. Nu știu dacă este "cel mai", nici nu mă pricep să spun asta. Și nici nu este important. Traian Zecheru este ALTFEL. Absolvent al liceului de prestigiu "Gh. Lazăr", a fost elev la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică între anii 1946 și 1948, student la regie între 1950 și 1952 - coleg de clasă cu Lucian Pintilie, Radu Penciulescu, Sanda Manu, Valeriu Moisescu - și la artă dramatică
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
obiect de patrimoniu. Dar o ediție critică este analogă unei expuneri muzeografice. Și trebuie - fiindcă tot se vorbește de schimbarea mentalităților - îndepărtată opinia, îmi vine să spun șovină, potrivit căreia munca editorului nu este una de "creație", demnă de un prestigiu pe măsură. Sigur că, în speță, despre natura creativității ei e de discutat, dar nu mai trebuie demonstrat că orice ediție care-și merită numele reprezintă un patent intelectual. Meseria de editor nu va dispărea decât în formula vetustă a
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
duc editurile la faliment, iar pe rarii specialiști în ediții la abandon. De la nefinanțarea marilor fonduri publice de carte și periodice la neremunerarea decentă a muncii, carența pecuniară trece, ca explicație a stingerii acestei profesii, mult înaintea carenței stimei și prestigiului, a onorurilor de tot felul care de obicei îi evita sau îi uita pe editori. În limbaj cinic, dacă cel puțin și-ar putea dubla paupera pensie lunară, unii dintre veteranii acum retrași ar uita de oboseală și deprimare reluându
Dispar editorii? by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Journalistic/14131_a_15456]
-
dezastruoase în perceperea ritmului unei poezii citite fără voce). Așadar, nu ne-ar fi de mare folos să întrebăm diverse persoane în ce măsură pronunță hiat ori diftong (sau am obține doar informații despre gradul de cunoaștere teoretică al normei și despre prestigiul acesteia). Observațiile de mai sus își găsesc un sprijin în volumul lui Sextil Pușcariu, Limba română, II, Rostirea (scris în 1946, apărut în 1959, retipărit în 1994): Pe lîngă rostirea cu diftongi și cea cu vocalele în hiat, există, într-
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
popor în proiecte prostești. Atît îl ducea mintea. Dar într-o perioadă de criză, în care mulți români n-au după ce bea apa, e chiar așa de urgent să fie debarasat subsolul Palatului Parlamentului de moloz? E imperios necesar pentru prestigiul României să mai risipim bani buni pe un turnuleț al patriotismului formal? Cheltuielile de întreținere ale acestui uriaș imobil nu sînt suficient de mari? Reparațiile sale curente nu costă destul? Mai e ceva: în scurtă vreme, acest monstru care a
Tricolorul și gunoaiele Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14155_a_15480]
-
reputația, nu numaidecît valoarea acestuia: cu alte cuvinte, nu atît Eminescu și opera lui poetică au fost ținta unora dintre primii critici, dar Maiorescu, adică acela care-l socotea pe poet reprezentativ pentru o "direcție nouă" în cultura noastră, și prestigiul timpuriu pe care i-l crease. Dl Dobrescu are dreptate și cînd încearcă să atenueze imaginea proastă de care "detractorii", la rîndul lor, au avut parte în ochii istoricilor literari. El lămurește convingător contextele și conjuncturile. Și încheie cu sugestia
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
eminescian îi deborda gustul. Cu Alexandru Grama, care nici măcar nu-și semnează "studiul critic" din 1891, lucrurile stau într-adevăr altfel. Și el, cititor cultivat, cu numeroase referințe la literatura europeană, Grama pleacă de la premisa că Maiorescu îi impusese un prestigiu pe care Eminescu nu-l meritia și nu face altceva, pe mai bine de 150 de pagini (cam jumătate din antologia dlui Dobrescu), decît să încerce să demoleze acest prestigiu, cu argumente îndeosebi moral-religioase (ce ar zice părinții care ar
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
europeană, Grama pleacă de la premisa că Maiorescu îi impusese un prestigiu pe care Eminescu nu-l meritia și nu face altceva, pe mai bine de 150 de pagini (cam jumătate din antologia dlui Dobrescu), decît să încerce să demoleze acest prestigiu, cu argumente îndeosebi moral-religioase (ce ar zice părinții care ar citi în poeziile lui Eminescu despre fete chemate în crîng ca să li se ridice vălul?), foarte elocvente, de altfel, cînd e în discuție reputația autorului și nu valoarea operei. (Observațiile
Critici și detractori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14158_a_15483]
-
obișnuiți din alți ani. Programul, aproape în întregime definitivat, concentrează în câteva zile (12-24 septembrie 2003, cu 8 zile mai puțin decât în trecut) și separat de Concurs (7-14 septembrie) o multitudine de manifestări. Printre oaspeți se numără ansambluri de prestigiu (11 simfonice, 5 camerale) ca London Symphon Wiener Symphoniker, Filarmonicile din Praga, Helsinki, Dresda, Santa Cecilia din Roma, Kremerata Musica, Soliștii din Moscova conduse de dirijori importanți, asemeni lui Zubin Mehta, Colin Davis, Vladimir Fedoseev, Riccardo Chailly etc. Soliști de
Perspectivele unui festival by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14205_a_15530]
-
ce face! Dar să-l lăsăm în pace pe omul de pe stradă, care în fond e o victimă: victima școlii proaste pe care a urmat-o și a celor ce vede și aude zilnic la televizor. Și sunt oameni cu prestigiu social, nu-i așa, aceia pe care îi aude vorbind, oameni mari, tot unul și unul: parlamentari (colegi, adică, ai domnului Pruteanu), miniștri, generali, colonei, mari analiști și ce se mai întâmplă să fie. Cum vorbesc cei mai mulți? Cu dezacorduri îngrozitoare
Cine aprinde beculețul? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14203_a_15528]
-
Solomon Marcus Se scrie și se publică din ce în ce mai mult. Se și citește pe măsură? O mare parte, chiar cea mai mare parte din ceea ce se publică rămâne fără nici un cititor. Aceasta este bănuiala unor oameni de știință de mare prestigiu, dar, desigur, într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură de ștafetă permite detectarea unor simptome ale fenomenului la care ne referim. Lăsăm cititorului să aprecieze în ce măsură considerațiile
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
decît să-i comparăm regimul cu ceea ce se petrecea în țările vecine nouă, dictaturi autentice, precum Ungaria, Polonia, Iugoslavia, pentru a nu mai vorbi de Uniunea Sovietică. Deceniul 1930-1940 a însemnat, pentru țara noastră, o evidentă dezvoltare economică, un real prestigiu internațional, o modernizare a infrastructurii. El a schimbat fața României și a făcut din București "micul Paris". Dar a însemnat mai înainte de toate un apogeu al culturii: să întocmim o listă a operelor capitale pentru literatura română apărute între 1930
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]