1,380 matches
-
obiecte statice înfățișate în succesiune rapidă par că se mișcă prin transcenderea pragului la care fiecare poate fi perceput separat( același fenomen care stă la baza iluziei ce a produs filmele artistice). Efectul fenomenului phi era aparent inexplicabil pornind de la presupoziția mai veche că senzațiile experienței perceptuale sînt într-un raport de unu la unu cu stimuli fizici. Mișcarea percepută e o experiență în emergență, ce nu e prezentă în stimuli luați separat ci depinde chiar de caracteristicile relaționale ale acestora
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
alt pas. Criticii acestui argument susțin că există judecăți evidente prin ele însele, care n-au nevoie să fie dovedite și care folosesc la demonstrarea altor judecăți. La un moment dat putem respinge un element care până atunci fusese o presupoziție considerată adevărată, dar acest lucru nu este un motiv pentru pierderea încrederii cognitive, cunoașterea se poate îmbunătăți nu trebuie să ajungem la defetism. Scepticii spun că orice argument s-ar folosi în sprijinul unui enunț, întotdeauna este posibil de găsit
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
fenomenele conexe. Aceste fenomene includ cauzele, efectele și lucrurile corelate cu experiențele transpersonale și de dezvoltare, precum și disciplinele și practicile inspirate de ele". Ei au criticat, de asemenea, mai multe definiții ale psihologiei transpersonale care duceau la ipoteze implicite, sau presupoziții care, poate, nu definesc neaparat domeniul ca un întreg. Hartelius, Caplan și Rardin au efectuat o analiză retrospectivă a definițiilor psihologiei transpersonale. Au găsit trei teme dominante care definesc domeniul: "psihologia" "de" "dincolo de ego", "psihologia" "integratoare /holistică", și p"sychologia
Psihologia transpersonală () [Corola-website/Science/337330_a_338659]
-
care ei le consideră a fi specifice analizei economice. Astfel, ceea ce diferențiază economia și analiza aconomică de orice altă perspectivă este obișnuința de a gândi în termeni de alternative și decizii. Iar conceptele specifice acestei gândiri sunt următoarele: Una dintre presupozițiile de bază ale comportamentului rațional uman este aceea că orice om va prefera mai multă calitate decât mai puțină, in aproape orice situație. Cu toate acestea, putem observa ca oamenii se mulțumesc deseori cu mai puțin decât cel mai bun
Gordon Tullock () [Corola-website/Science/305580_a_306909]
-
acces la concepte în lipsa unor cuvinte sau expresii care să le denumească, aceasta este o problemă încă dezbătută în cadrul psihologiei, filozofiei minții și filozofiei limbajului (ultimele două aflate în strânsă legătură), însă poziția lui Orwell este evidentă: el pornește de la presupoziția care infirmă ipoteza posibilității de a gândi în lipsa cuvintelor corespunzătoare: „Nu vezi frumusețea desființării cuvintelor? Tu nu știai că Nouvorba este singura limbă din lume al cărei vocabular scade în fiecare an?! Nu înțelegi că singurul scop al Nouvorbei este
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
ani, aș spune chiar indecent de bune, într-un moment în care Rusia făcea pași înapoi pe drumul democratizării, nu există riscul ca Germania să promoveze în UE interesele Rusiei? Mihai-Răzvan Ungureanu: N-aș putea să plec de la o asemenea presupoziție. Eu cred că Federația Rusă poate găsi în Germania nu doar un partener credibil, dar, speculând chiar relația foarte bună dintre Berlin și Moscova, și un bun exponent al intereselor Uniunii Europene. Germania se află într-o poziție delicată, fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
în diplomație. Dar cred că eu am dat... am găsit o explicație - dumneavoastră, ca ministru, ce explicație ați găsit? Mihai-Răzvan Ungureanu: Păi explicațiile nu le mai dau eu în momentul în care dumneavoastră... Liviu Mihaiu: Nu, eu am făcut o presupoziție. Adică am făcut o presupoziție. Cum a venit... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu este... haideți să vă spun în felul următor: în primul rând, și cred că aceasta ar trebui să fie, e normal să fie și linia unui ministru de Externe
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
eu am dat... am găsit o explicație - dumneavoastră, ca ministru, ce explicație ați găsit? Mihai-Răzvan Ungureanu: Păi explicațiile nu le mai dau eu în momentul în care dumneavoastră... Liviu Mihaiu: Nu, eu am făcut o presupoziție. Adică am făcut o presupoziție. Cum a venit... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu este... haideți să vă spun în felul următor: în primul rând, și cred că aceasta ar trebui să fie, e normal să fie și linia unui ministru de Externe care e responsabil până într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
el introduce amenințarea, care face (plasat între aceste două realități, adeziune și represiune) imposibilă gândirea ta liberă și opoziția față de abuzuri." Rămăsei stupefiat pomenindu-mă că îi dădeam dreptate, deși simțeam în forul meu interior că nu avea. "Exces de presupoziții, spusei în cele din urmă și amintindu-mi de discuția lui cu Matilda adăugai: ostrețe! Nu pot să presupun că adeziunea maselor e totală, asta ar fi imposibil, și nu pot să presupun că ești singurul care n-ai fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
infantile și totale, se topise din pronunția ei pentru mine? Dar nu, surpriza veni... "Ci, ci, o auzii spunând, la mulți ani, ta-taaa!" "De ce nu-i răspunzi fetiței?", zise Matilda observîndu-mă cu un ochi cercetător care sticlea de supoziții și presupoziții alergîndu-i foarte sprintene și viclene prin minte (desigur, n-o mai iubeam pe Silvia, acum când iubeam pe altcineva, a știut ea totdeauna că...). Dacă i-ași răspunde, zisei, tu de ce ai mai avea să te miri?" Nu mă miră
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-și formuleze rezervele față de poetica modernă care se grăbește „să reducă prea repede șmimesis-ul, n.n.ț la simpla disjuncție în numele unei pretinse interdicții pe care semiotica o lansează împotriva a tot ceea ce este considerat extralingvistic”104. De aici și până la presupoziția ontologică a referinței (cu evidențierea conexiunilor dintre povestire și modul nostru propriu de a trăi în lume sau de a trăi lumea) nu mai este decât un pas, anticipat, de altfel, de câteva observații mai vechi, pe care Ricoeur le
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
definitorie pentru impunerea noii perspective asupra lumii ar fi o mișcare de diseminare analitică a percepției în lucruri și evenimente, prin care „poezia se întâlnește, în sensul previziunilor lui Wordsworth și Whitman, cu pozitivitatea spiritului științific”. Nuanțate și foarte incitante, presupozițiile de tipul acesta - care, la urma urmelor, nu fac decât să afirme, indirect, posibilitatea instaurării unui discurs unic, acela al realului și al cunoașterii lui - nu iau în calcul un pericol esențial, pe care îl sesizase foarte bine Jean Starobinski
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
faptul că indivizii revendică dreptul și responsabilitatea de a determina ei Înșiși dacă rolurile pe care le-au moștenit merită să fie respectate” (Kymlicka, 1996, p. 266). Ne putem Întreba dacă nu cumva, În viziunea comunitariană asupra identității, există o presupoziție culturalistă care constă În esențializarea culturii, În transformarea ei Într-un sistem Închis, Într-o tradiție atât de copleșitoare Încât individul ar ajunge să nu mai fie decât un simplu precipitat cultural. Jean Leca a arătat cu claritate care este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
maximă leninistă, am putea spune că rasismul, alungat pe ușa din față (cea a legislației anti-discriminatorii și a denunțării mediatice), se Întoarce pe fereastră, pe furiș, adesea sub o formă de nerecunoscut. Recunoașterea unui eșec al antirasismului constituie așadar o presupoziție comună „teoriei” „rasismului instituțional” și celei a „rasismului simbolic”, ale căror problematici, instrumente de analiză și, mai ales, perspective ideologico-politice diferă foarte mult ă tot așa cum revoluția diferă de educație ca metodă de acțiune preconizată pentru rezolvarea problemei rasismului. Oricum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
că aceasta le lipsește cu desăvârșire. Mai trebuie, de asemenea, să arătăm că acestor două dimensiuni (paleorasistă și neorasistă) li se adaugă, În mediile intelectuale, precum și În numeroase studii savante (care transformă pe nesimțite În postulate metodologice o serie de presupoziții ideologic antirasiste), o altă componentă, care ține de zona de ambiguitate ce face posibilă reunirea pozițiilor rasiste și antirasiste și În care se pot recunoaște fără dificultăți tezele atât de dragi teoreticienilor „rasismului instituțional”, mai precis: albii ă sau „societatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
decât În interiorul propriei noastre culturi? Descrierea unei culturi diferite de a noastră este, În consecință, de neimaginat. Dacă orice folosire a unui termen este etnocentristă, interpretul nu are cum să afle În mod rațional dacă s-a eliberat de propriile presupoziții. Realitatea se reduce la o serie de propozițiicare depind, În cea mai mare parte, de condițiile În care au fost formulate și de particularitățile istorico-culturale ale celui care le enunță. Importanța tradiției și, implicit, respectarea acesteia ca sursă de Înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ce seamănă cu niște reguli pragmatice și transcendentale ale comunicării ideale” (Apel, 1981, p. 925). Desprinderea din acest joc al limbajului ar Însemna pierderea simțului identității. Cu toate acestea, nu este sigur că trebuie să legăm idealul de comunicare de presupoziția unor norme etice universale. Nu neglijăm oare astfel dimensiunea polemică a actelor de interlocuțiune? Nu ne aflăm, Împreună cu Habermas și Apel, În prezența unui formalism raționalist legat de primatul rațiunii teoretice? Așa cum subliniază Taguieff, „un spațiu populat de o pluralitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
al subiectului, chiar disprețul pentru tot ce nu este „al nostru” (Taguieff, 1997, pp. 112-116). Pe de o parte, așadar, respingerea, ostilitatea, aversiunea; pe de alta, ținerea la distanță, Închiderea culturală sau inferiorizarea „celorlalți”. În ambele cazuri, Întâlnim, ca o presupoziție cognitivă, o categorisire binară fără gradație de proximitate (Ben Brika et alii, 1997, p. 3). Or, În domeniul atitudinilor și comportamentelor socialmente observabile, percepția strict dihotomică (Noi versus Ei) apare ca un caz particular, ca o formă rigidă sau extremă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În patru puncte” (Lévi-Strauss, 1988, p. 208). De fapt, definiția schițată, conformă cu abordarea majoritară În științele sociale (Banton, 1967, p. 8), cuprinde o componentă teoretică și una practică, după cum ne vom da seama enumerând cele patru „puncte”, teze sau presupoziții: „Unu: există o corelație Între patrimoniul genetic, pe de o parte, și aptitudinile intelectuale și dispozițiile morale, pe de altă parte. Doi: acest patrimoniu, de care depind aceste aptitudini și dispoziții, este comun tuturor membrilor anumitor grupuri umane. Trei: aceste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
realităților raportate pentru comunitățile de vânători și culegători. Ea mizează uriaș pe ideea unei diferențieri fundamentale și ocazional belicoase între bărbat și femeie. Omul etern își are, nu-i așa, propriile „probleme de familie”, nu mai puțin eterne! Or, această presupoziție tinde să ignore, în fapt, numeroase evidențe etnografice și chiar arheologice contrarii. Ea restrânge nefiresc, printre altele, impactul social al femeilor și copiilor, inclusiv în domeniul economic, ignorând cu atât mai mult măsura uriașă în care existența și acțiunea lor
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
că în lume va triumfa binele. Dacă Guénon este mai puțin tehnic în explicații, Husserl continuă stilul filosofiei idealiste germane clasice, cu mulți termeni filosofici derivați din latina și greaca veche. El trimite ades la ego, cogito, eidos, noos și presupoziții despre preeminența percepției conștiinței, printr-o epoché a "cogitatumului", adică a ceea ce se percepe. În (10b) se arată că Husserl și-a promovat cu eforturi "fenomenologia transcendentală", depășind unele erori și confuzii privind importanța conștiinței în existența dominată tot mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Or, spuneau iluminiștii, pentru a începe să gândești trebuie anihilate atât precipitarea, cât și măsurile preventive. Prejudecata trebuie înlăturată, susținea iluminismul, fiindcă ea este o judecată nefondată, falsă, deoarece renunță la o ambivalență de genul că, atunci când judecăm, plecăm de la presupoziții și de la o filosofie critică, o filosofie a judecății, care face din obiectivitatea de tip științific însăși măsura cunoașterii. Filosofia romantică a adus unele completări cunoașterii bazată pe tradiții, dar a comis și erori, cum au fost: glorificarea mythos-ului în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
această scriere publicată în anul 1981 și retipărită mereu de cunoscuta editură londoneză Routledge and Kegan Paul, Kuhn era așezat alături de liberalul P. Feyerabend (1924-1994) pentru faptul de a fi susținut modele non-raționale ale științei. Bunăoară, pentru că au fost folosite presupoziții ce nu pot fi susținute numai cu mijloacele rațiunii. Dintre aceste presupoziții amintim pe cea a incomensurabilității teoriilor. Enunțul acesta cu iz de paradox poate fi înfruntat dacă se demonstrează că, în compararea teoriilor, noțiunile de "adevăr" și de "referință
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
londoneză Routledge and Kegan Paul, Kuhn era așezat alături de liberalul P. Feyerabend (1924-1994) pentru faptul de a fi susținut modele non-raționale ale științei. Bunăoară, pentru că au fost folosite presupoziții ce nu pot fi susținute numai cu mijloacele rațiunii. Dintre aceste presupoziții amintim pe cea a incomensurabilității teoriilor. Enunțul acesta cu iz de paradox poate fi înfruntat dacă se demonstrează că, în compararea teoriilor, noțiunile de "adevăr" și de "referință" sunt mai importante decât noțiunea de "semnificație". De asemenea, dacă se acceptă
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
una la cealaltă. Să încercăm acum să identificăm conceptele centrale cu care au operat, insistând în principal asupra convergențelor care au generat distincția lor discursivă. Transgresăm astfel diferențele dintre autori și insistăm doar asupra acelor concepte referențiale care au generat presupozițiile specifice ale unei abordări pe care o considerăm ca iluministă prin origini și în multe privințe continuatoare peste timp, indiferent de intențiile declarate ale autorilor. Astfel, abordării iluministe îi este specific, în termenii lui M. Foucoult, un „discurs” care, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]