328 matches
-
caute, pentr-o influință deplină, ca să se emancipeze de dialect; un singur sunet care neaduce-aminte aspru de provincia din care-a răsărit poate să-l aducă în momentul cel mai grav ca să piardă tot efectul. Cu desăvârșire se prezintă însă pretențiunea asta a emancipărei de dialect la artistul reprezintator. Daca oratorul politic or religios mai poate influința încă prin fondul pe care-l pertratează și-l provoacă din pieptul său, daca poate să nulifice lipsele pronunției și genantul dialectului prin însușiri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ni ofere lucruri până și necrezute. Îndelunga răbdarea a celei mai mari părți din auditori, născută însă din lipsă de tact fin, îl obicinuiesc firește pe actor din ce în ce mai mult ca să nu simtă defel așa de adânc [nevoia] de-a satisface pretențiunei unei emancipări necondiționate de dialect. Cât merg obicinuitele critici teatrale până-n fundamente și când se silesc să țină de rău defectele pronunției? Urechea rudă a mulțimei abia e atinsă de-o asemenea discordanță. De-acolo fenomenul cumcă vezi până și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de școală de un dialect, germanul se vede deodată înlănțuit și-nțesut în defectele unei asemeni pronunții și prin asta firește că pierde simțul cel fin pentru valoarea unei pronunții pe deplin curate și libere de dialect. Cum să facă dar pretențiuni așa de stricte față cu alții când acei alții au de-a-i trece cu vederea atât de multe în astă privință. Următoarele vorbe a lui Arndt, dictate de focul cel mai curat (în scrierea lui: Despre ura poporului și despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne-nsemnate spuse de pe scenă. Cu-atît mai îngrijită și mai conștiințioasă trebuie să fie din cauza asta proscholiul unui actor în privința emancipărei de dialect. Daca se vor face, după cum se speră, școli adevărat naționale de cultură pentru artiștii reprezintatori, trebuie ca pretențiunea emancipărei de dialect să fie una din cele fundamentale pentru dezvoltarea artistică. Căci până și talentul reprezintător cel mai eminent are alaturi cu el în greșelele de dialect un inamic ne-mpăcat care-l poate lipsi de efectele cele mai mari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a pretinde înainte de toate o ureche cultivată, ca să facă simțirea viitorului reprezintător atât de iritabilă față cu orce greșeli contra pronunției încît să nu se poată ca să-i scape neci cea mai mică disonanță. Atuncea nu va rămânea numai o pretențiune abstractă, un pium desiderium, aceea ca actorul pe scenă să fie modelul unei pronunții naționale, de la el să se-audă limba clară, curată, aurul cel lămurit de toată zgura. Scena, care pune în circulațiunea cea mai repede a sufletelor tezaurele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în semn simbolic (caracter -). Cât de puțin cunoaște limba germană pentru sine o ținoare sunetală materială, ci face acest coprins să atârne de la însămnătate, totuși în esențial lungimea și scurtimea vocalelor e otărîtă pentru pronunțare. De-aceea e una din pretențiunile cele mai esențiale ale oratorului de-a da drept acestor lungimi în pronunție și de-a le distinge de scurtimi. A doua combinare într-adevăr a vocalelor, care nu se-ntemeiază pe repetarea numai a aceluiași sunet, este împreunarea a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea ordonă această persistență (Verweilen) și purtare a tonului fără cari nu pot fi neciodată împlin[it]e în (deplină) priveliște totală pretențiunile mai nalte a unei renașteri a viziunei. Ca esemplu aducem aminte de povestirea visului lui Wallenstein și a ducelui de Clarence în Richard al III-lea. De portament însă trebuie să distingem cu preciziune o degenerare a sa: așa-numita
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
creștere neobosită a ondolurilor tonului, astfel încît vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în ce [mai] mari. Din cauza sus-menționatelor însușiri s-ar putea ca această parte să constituie cea mai grea și cea mai naltă pretențiune făcută artei, pentru că puterea crescândă a intuițiunilor nimicește plane până și cele mai obicinuite întretăieri și pauze gramaticale si ne reprezintă întregul ca un spectacol mare, ce influințează asupra-ne cu lovituri din ce în ce mai tari. Aicea actorul caută să prindă numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
între ele un raport intern corect, care raport se impune simțământului artistic. Perioada după natură ar trebui să fie așadar mai mult decât un simplu conglomerat de construcțiuni care nu are să {EminescuOpXIV 317} facă altceva decât să ia în considerațiune pretențiunile minții logice abstracte și să le îndestuleze. Această unitate produsă numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-o lași în fine să se încheie ca o unitate pentru auz. Dacă proza prezintă încă și o hotărâtă evidență plastică (ca cea a lui Gothe d. es. ), atunci pe lângă o deplină frumusețe a declamărei se mai adaogă și pretențiunea de-a lăsa să pătrundă prin accentele simbolice importanța espresiunii. Cultivarea unei nobile declamațiuni de proză trebuie să fie un studiu esențial al viitorului actor. Cine esersă arta vorbirei pe culmea poeziei, de la acela se poate pretinde măiestrie și-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual[ului], sânt în realitate foarte rare. Ceea ce însă în realitate {EminescuOpXIV 342} nu e decât un fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne prezinte altceva decât efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-o facem cătră artistul dramatic ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne prezinte altceva decât efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-o facem cătră artistul dramatic ca el, întrupînd caracterele, să le formuleze astfel încît aparența lor sensibilă să fie adecuată cu ființa lor spirituală, așa încît în fizionomie să se impuie pentru fantazia noastră o legătură cu personalitatea însași
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arată în viața reală, aceasta contradicțiune a arătărei sensibile a omului și ființa sa spirituală, arătare care corespunde așa de rar cu caracterul, aceste lipse a pământești naturi omenești, arta le anulează pe toate și împacă astfel antitezele. De-aceea pretențiunea ce o facem artistului ca el să ne-arate și în ținuta corpului sau o copie adecuată cu lumea spiritului și sufletului său. Asta e cu deosebire important la caractere de-acelea cari, deja înaintea arătarei lor pe scenă, sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de simțire. O reprezentare în care să nu se-arate deja în tonul fundamental antiteza caracterului Cordeliei, cu iubirea și adevărul ei cel mai ofensator, abstrăgând cu totul de la sensul cuvintelor ei, o asemenea reprezentare ar rămânea în urma așteptărilor și pretențiunilor noastre. Nu în zădar poetul îi dă Cordeliei acea blândă eufonie a tonului care să fie o imagine frumoasă a sufletului ei. ESECUTAREA CARACTERULUI Masca, costumul, ținuta și tonul fundamental pun înainte-ne o icoană (precisă) solidă a caracterului. Însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individualități întregi, în toate direcțiunile și manifestațiunile de viață date ei de cătră poet; astfel încît prin asta să vie o viață deplină în arătarea sensibilă, care să influințeze asupră-ne cu puterea adevărului natural, împlinindu-ne însă totodată și pretențiunile naturei noastre ideale. În partea cea generală am dezvoltat deja din noțiune relațiunea întreită a actorului față cu caracterele și am dedus din ea problema de-ntotdeuna a artistului. Presupunând cele zise deja, ne întoarcem acuma la ideea esecutărei ca atare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște originea și legitimitatea lor, am putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte însă de a se fi întîmplat aceasta afirmările acestei din urmă sânt hazardate orbește. asigura, afirma, susținea; Și pretențiune astfel ar și fi întemeiată o îndoială prese tot față cu orice filozofie dogmatică, care merge de sine în drumul ei, fără ca mai întîi să fi încercat o critică a rațiunei; însă pentru aceasta totuși nu i se poate deroga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că ideile și legile estetice lucrează, atât în artist cât și în privitor, într-un mod neconștiu. Aceasta este și motivul unic, dar de ajuns pentru părerea veche, cum că asupra gustului nu se-ncape dispută. În părerea vulgară asupra pretențiunilor ce sânt a se face la viața și purtarea unui om cult domnește aceeași, nu vrem să zicem (greșală) aberațiune, ci lipsă de cunoștință. Cu drept cuvânt purtarea unui om cult e privită de individuală, ca o espresiune a interiorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei mai mulți, căci simțirea a apucat a fi marele eleimosinor al psicologiei, care acopere orce sărăcie de cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu apare conștiinței decât ca pronunțarea individualității și ca pretențiune față cu individualitatea: (lucruri d-astea 234r s-au obicinuit a se numi cu deosebire simțire, în loc de [a] trece înapoi la elementele individualității și la amestecul acestora). De aceea nu posedă literatura noastră până azi alte opuri asupra vieții de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a arătat clar cum că orce șic și amăsurare în purtare, de la purtarea cea mai exterioară până la formațiunea cea mai intimă a sufletului, se-ntemeiază pe legi estetice, își are originea în judecăți estetice neconștie; și numai fiindcă sânt neconștie pretențiunile culturei par a fi curat individuale, pe când, în adevăr, individele toate, deși în diferitele graduri, își samănă în judecățile lor asupra acelor pretențiuni și sânt duse de legi estetice eterne. Reducerea acestor judecăți singlare {EminescuOpXIV 926} și a regulelor generale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-ntemeiază pe legi estetice, își are originea în judecăți estetice neconștie; și numai fiindcă sânt neconștie pretențiunile culturei par a fi curat individuale, pe când, în adevăr, individele toate, deși în diferitele graduri, își samănă în judecățile lor asupra acelor pretențiuni și sânt duse de legi estetice eterne. Reducerea acestor judecăți singlare {EminescuOpXIV 926} și a regulelor generale a unei vieți convenabile și peste tot frumoase la legile generale ale frumuseței n-a încercat-o încă nimeni până acuma. Știința estetică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin motive aparente, pretutindene puterea de-a convinge e luată din chiar natura cestiunii. Memoriul cu care scrierea se-ncepe e atât de clar și de deplin încît nu lasă nici o îndoială asupra cestiunii în genere, nici asupra amănuntelor ei. Pretențiunea monarhiei vecine de-a avea o poziție preponderantă pe Dunărea de Jos datează încă de la 1856; începutul ei e formulat în protocolul Conferinței ținute la Viena la 2 fevruarie acel an, când se statorniceau preliminăriile păcii între Rusia pe de-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acel an, când se statorniceau preliminăriile păcii între Rusia pe de-o parte, Turcia și aliații ei pe de alta. Estrase scurte din discursurile ținute atunci de contele Buol-Schauenstein dovedesc că scopul Austrei era atunci același ca și astăzi. Aceste pretențiuni, respinse atunci, s-au ivit din nou în. Congresul de la Berlin, unde asemenea reprezentații puterilor au știut să le zădărnicească din nou, căci, după cum d. Kogălniceanu constată prin compararea deosebitelor texte ce privesc cestiunea, starea ei legală, stabilită de Congresul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
că străinătatea presupune cumcă guvernul din București e pe sub mână în înțelegere cu Austria. 61 {EminescuOpXIII 62} Sub cuvintele cele mai dulci, zice d. Kogălniceanu, mi se arăta un dureros scepticism în privința otărîrii guvernului nostru de-a apăra Dunărea în contra pretențiunilor cabinetului din Viena. Suntem încredințați, i se zicea, că ceea ce d-voastră ne spuneți despre îngrijirea ce se manifestă, în România, de-a vedea Dunărea pusă în sfera unei influențe esclusive, este o dreaptă preocupațiune a țării și corespunde ideilor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să plătească obligațiile în circulație; dezistă de la orice pretenție și... pentru toate acestea? Primește 300 000 lei. Așadar: Statul, păgubit cu 1 780 000 lei - asigurat însă pentru această sumă într-o garanție de 930 000 lei -, renunță la orice pretențiuni și se mulțumește cu 300 000 lei. Dar la ce să se mai rezilieze oare un contract espirat deja, reziliat prin falimentul antreprenorului? Cari sunt motivele cari au îndemnat pe Ministerul Lucrărilor Publice de-a face pe placul a d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
1 400 000 moșia Călugărenii și n-ar valora decât 800 000, oare competința Camerii este să examineze asemenea afaceri? Ce precedent s-ar crea în Parlament când acesta s-ar substitui justiției și ar judeca și rezolva prin majoritate pretențiunile și contestațiunile dintre stat și particulari? D. ministru a mai adaos că garanția în moșia Călugărenii nu ar fi valabilă și pentru cuvântul că acea moșie deși ar fi fost evaluată 800 000 însă, când s-a luat inscripțiune, nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]