72 matches
-
de noi lucrări”. În formele ilustrate de literatură (Jacques din Les Thibault sau Gleb Ciumalov din Cimentul), devotamentul față de o cauză colectivă nu cred că mai există undeva în lume. Printre scriitori, entuziasmul față de anumite „tranformări revoluționare” a produs „decese” pretimpurii. Mulți dintre cei ce s au angajat cu bună-credință, fără rezerve, de partea „noului”, a „progresului” au eșuat în propagandiști. Azi, cînd eroarea a devenit evidentă, supraviețuiesc penibil. Nu există nici o receptivitate față de justificările lor. Experiența postbelică de la noi confirmă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Apoi m-am trezit așezată în compartiment, în acel tren, stând pe locul meu ca un palton fără om într-însul - de parcă iarăși mă lăsasem înșelată de un nou tertip al băgătorilor-de-frică. Trenul zumzăia încetișor, era februarie, o după-amiază târzie pretimpuriu întunecată, pete de zăpadă își trimiteau de-a lungul șinelor lumina lor albă furișă, trenul era tren de-adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în mersul lui, și nici că mă va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
, G. N. (pseudonim al lui Gheorghe Niculescu; 1895-6.IX.1917), poet. O fire de boem a fost G., tânăr poet sortit unei dispariții pretimpurii. În scurta lui viață a scris destul de mult, se pare că a și tradus (din Petrarca, Heine, Musset), însă nu a apucat să publice decât trei plachete - Cântece, Sonete, Versuri -, toate în același an, 1915. După trei zile de la apariția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
teologică Minunea din Drumul Damascului și de gândul unde va fi înmormântat, la Cernica sau la Agapia. O Addenda conține jurnalul epistolar inedit către viitoarea sa soție, din 1901, cu lirismul vârstei foarte tinere, alături de eros, manifestându-se ca prezentă pretimpuria lui dispoziție mistico-religioasă. Ca și în volumele anterioare, și de astă dată, avem un text integral față de ediția cenzurată din 1980, însoțit de un copios capitol de note, excelent informat, pe care-l datorăm binecunoscutlui și apreciatului istoric literar Teodor
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
cu ale poetului ce l-a slăvit în Epigonii și a fost obsedat de imaginea bardului transilvan: își aruncă manuscrisele în foc, socotește ceasuri în șir, combinând cifre pe hârtie și se consideră foarte bogat. Poetul, care a avut un pretimpuriu sentiment al morții, exprimat frecvent în corespondența sa, se stinge din viață la 11/23 octombrie 186311. Poetul care a pătimit din cauza dihoniilor confesionale în timpul vieții nu este scutit nici după moarte. Motoul poeziei Răsunet (1841) („De va muri, unde
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
spre o a doua, reușită. (Să mai adaug că, întîmplător sau nu în privința prenumelui adolescentului agonic din Accidentul, între tentativele sale de sinucidere, Trakl era preocupat nu numai de poemul Grodek, ci și de creațiile lui Günther, poetul baroc mort pretimpuriu.) Explicația este, deci, simplă: Sebastian, care avea în minte versurile din O seară de iarnă, cuprins cum e de „o adevărată «angoiss㻓 a morții premature pe front, își amintește, normal, și de Grodek, după cum e la fel de posibil ca, de fapt
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
de ultimul vers al poemului Grodek, în care răsare, comprimată, obsesia înrudită a lui Trakl pentru cel nenăscut. De aici și numele familial, Grodeck, pe care i-l dă lui Gunther, adolescent agonic, predispus la modul cel mai traklian morții pretimpurii și, deci, reîntoarcerii la starea de nenăscut. Gunther și „tribul Grodeck” fac parte din spițe umane diferite, opuse: „făptură albastră”, cel sortit să moară de timpuriu aparține seminției pure a „nenăscuților”, în vreme ce tribul Grodeck reprezintă „seminția degenerată”, despiritualizată, împietrită. Într-
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
mai târziu se înscriu și ele tot pe coordonatele cunoscute, la o cotă valorică menită să consacre și să consolideze un prestigiu neîndoielnic. Se observă cu ușurință că, în intervalul celor șase ani câți s-au scurs de la debut până la pretimpuria-i dispariție, Sorin Stoica a preferat să rămână prizonierul propriei maniere (din instinct, din inteligență, din cine știe ce pricină, nu mai contează) și să ducă departe, până la limită, o experiență dintre cele mai dramatice (i-aș zice onto-scripturală, dacă nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
trăise în închipuirea mea... unde-i poezia?" Russu-Șirianu îl întîlnește în 1882. Și-l imaginase ca pe un "Făt-Frumos din basme". Cunoaște în schimb "un bărbat cu înfățișare neobișnuită, cu privirea ostenită, tristă și dreaptă, pâlpâind sub pleoape grele, vădit pretimpuriu îmbătrînit, cu umerii triști, puțin adus de spate, cu gura amară, stufită de o mustață neîngrijită, cu chipul palid brăzdat și barba uitată". Veronicăi îi spunea Nicuța, iar ea, lui - Titi. Colegii îi ziceau Emin sau Eminache. Aproape cert, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un acord de destin între poet și lucrurile vecine, care se suprapun somnului său, deci timpului său. Rostogolirea în somnul "fabulos" asigură o dimensiune fantastică întâmplării. "La Emil Botta, ieșirea din fenomenal înseninează în primul rând o aventură aprilină (adică pretimpurie) într-o realitate întunecată (adică antisolară), amintind de cea plutonic eminesciană. Aventură în tragic. În paralogicul somnului fabulos..."27. De fapt, mai toate evenimentele curg spre un "fantastic interior"28, atât de caracteristic Școlarului Durerii. Uneori, prin "fotografierea" surprinzătoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
articolul său fusese cenzurat. Cenzurat? Cum, imposibil, de cine? Să i se dea numărul ștampilei cenzorului. I s-a dat. Era numărul lui. Își cenzurase ca un tâmpit propriul articol. Am izbucnit în râs, dar Caraion, cu o cută amară, pretimpurie în colțul gurii, n-a schițat măcar un surâs. - Colonelul Atanasiu, a continuat el, m-a întîmpinat zbierând într-un necontrolat acces de furie, unde mă trezeam? Cum am îndrăznit să atac Axa, cum mi-am permis să sugerez că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trandafiri și cu indescifrabile amintiri monarhice, se mai potoli din vesela frământare. Un nimb de tihnă și de plăcere naviga pe deasupra mesenilor, ce priveau cu îngăduință la târgovățul cu buci mari, de ins care trăiește ușor, un păpălău care întrerupea, pretimpuriu, horele stoarse dintr-un megafon cârpit în pânză groasă kaki, meșterind la un geamantan din tablă zincată , cu o mulțime de bumbi și de beculețe, lucind în penumbră, ca niște verzi ochi de pisică. Se vede că beculețele verzi îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de închipuit petrecere mai posomorâtă, dezlănțuindu-se în crescendo, tocmai în toiul unor muzici, mereu mai stridente. Lansară focuri de artificii, care înroșiră orizontul Bărăganului. Bătură toba și semănară detunături de petarde, să se audă în satele înecate de zăpada pretimpurie a lunii lui Brumar că magnatul de la Sans-Souci își omenea invitații, îndopându-i pe toți, fără alegere, precum în scrierile utopice și trandafirii ale lui Ilici. Bubuiturile tobei le aminti și petrecăreților și pripășiților din satele de refugiați propagate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
scaieți, năvăli în viermuiala ziafetului, între vâlvătăile focului aprins pentru pârlirea porcinelor măcelărite. Era o pisică despre care Vladimir nu mai află niciodată dacă fusese turbată, dacă fusese ruptă de foame, dacă fusese înnebunită de detunăturile petardelor sau o apucaseră pretimpuriu convulsiile intrării în călduri a felinelor: miorlăia dușmănos, zgâria cu gheare de oțel, încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
experiență de organizator și de responsabil pentru megaexcursii și pentru alte mari deplasări pe trasee majore, își dăduse seama imediat că orășenilor acestora, trăitori de metropolă, pe care era evident că-i paște Alzheimerul, degenerescența musculară ori, cel puțin, anchiloza pretimpurie, li se agitase, deja, în subconștient, dorința furibundă, irepresibilă de a ieși din autocar și de a cutreiera apostolește, cu pași târșiți de bătrânei, pe apropiatele coclauri. Rosti cu voce melodioasă, pe cât posibil mai americănește, în corola de microfoane Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și petroliști, corporații internaționale și pro-globalizatori stupefiați au tocmit filiala bosniacă a Camorrei să-i facă felul. Decalarea sa temporală l-a ferit de gloanțele lunetiștilor și mitraliorilor, căci încercarea relativ nereușită a unei mașini a timpului îi indusese reflexe pretimpurii, matrixiene (oricum, era vizibil că vorbește cu vreo câteva secunde bune înainte de a gândi). Mașina, reclamată ca furată, însă nedeclarat vândută americanilor, se pare că a salvat omenirea de la întâia sa invenție potențial genocidică en ensemble. Nu mai mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre abatoare”. Poetul cultivă o nesfârșită nostalgie salvatoare: „De nu clădeam în vis, pretimpuriu,/O lume, și de n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea cea de mai târziu,/N-aș fi știut, pe când trăiam, că sunt.” Meditația perseverentă, deseori în variațiuni pe aceeași temă, alteori încifrată, uneori chiar confuză, coboară rar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
1907, de frămîntările de dinaintea războiului balcanic, apoi ale celui mondial. O lume din ce în ce mai egoistă, mai venală, mai cinică. Jovialității, entuziasmului, generozității i-au urmat, de fiecare dată, decepția, întristarea. Dezamăgit, îmbătrînit sufletește, Caragiale moare departe de țară, în „exil”. Asaltat pretimpuriu de aceleași stări, Bacovia trăiește în „exilul interior”, căci „exil” e cînd te lovești de incomprehensiunea celorlalți și ești, o lungă vreme, marginalizat. în opera lui Caragiale și în cea a lui Bacovia sînt mai multe aspecte comune. Primul e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mînile romanilor, dar nu pe mîinile lui Satan, banalizatorul). Trebuie să înțelegem în acest context că imanența justiției nu exclude cruzimea imanentă a existenței temporale, unde totul este limitat de durată, iar limitarea depinde de accidente. Un copil poate muri pretimpuriu; el iese deci din sfera responsabilității. De asemenea, încă din tinerețea unui popor, instituțiile culturale pot fi distruse de un invadator. Dar cultura nu rezidă în instituții și s-a întîmplat foarte frecvent de-a lungul istoriei ca popoare temporar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cuvintelor, utilizarea unor procedee clasice, crearea de noi sensuri prin folosirea mijloacelor de expresie fac din Nicolae Labiș un reprezentant de seamă al „lirismului unei formații”. Cu moartea sa atât de prematură, poetul se adaugă unui șir de nume al pretimpuriilor dispăruți din cultura noastră. Fiorul miorotic, cel care se întrupează așa de zeiește în poezia sa, a rămas pentru a cutremura. Oriunde și oricând, creatorii care mor afirmă odată mai mult dreptul lor la viață. O asemenea afirmare tragică sunt
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
relatarea unor episoade semnificative din copilăria și tinerețea lui Bizu, cu un rol decisiv în conturarea personalității sale psihice. 1.4. Trecutul, un depozit de fapte mărunte Cele mai importante evenimente din biografia eroului lovinescian sunt legate, firesc, de revelațiile pretimpurii ale sexualității și de obsesia thanatică, iubirea și moartea fiind experiențele fundamentale asupra cărora se opresc, insistent, reflecțiile naratorului. Bizu se simte exclus din sânul comunității mai întâi prin originea sa dubioasă, de presupusă odraslă princiară ("beizadea") și de "străin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
contradicție. O critică asemănătoare i se aduce Antigoniei lui Sofocle, care se opune interdicției regelui de a-l îngropa pe fratele ei, arătînd în această împrejurare forță și curaj, iar mai tîrziu, cînd trebuie să îndure moartea, își deplînge pieirea pretimpurie. Nu este însă nici o contradicție în faptul că acum, după ce a îndeplinit ceea ce considera de datoria sa și a dovedit o îndîrjire plină de cutezanță, apare ca o tînără fată greacă, așa cum este de fapt. Nu este nici o contradicție în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]