177 matches
-
pe cei șaisprezece membri. Porta Decumana: este situată în partea din spate a taberei militare romane. Pretorieni: corp de soldați însărcinați cu paza împăratului, instituit în anul 27 î.Hr. de Augustus și desființat de Constantin în anul 312 d.Hr. Pretorienii erau recrutați exclusiv din rândul romano-italicilor și erau încartiruiți la Roma, în Castro Pretorio. Deși aveau o importanță deosebită, în calitate de apărători ai împăratului, la Roma aveau putere autonomă, ca forță militară. Faptele povestite în roman arată că pretorienii se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
d.Hr. Pretorienii erau recrutați exclusiv din rândul romano-italicilor și erau încartiruiți la Roma, în Castro Pretorio. Deși aveau o importanță deosebită, în calitate de apărători ai împăratului, la Roma aveau putere autonomă, ca forță militară. Faptele povestite în roman arată că pretorienii se vor implica în numirea și înlăturarea împăraților. Primus pilus: comandantul tuturor centurionilor unei legiuni. Face parte din linia a treia, a veteranilor, numiți în toate epocile triari, și este singurul subofițer din armata romană care are dreptul să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Europos, în Siria, și la Fayum, în Egipt. Secutor: adversarul rețiarului; se apăra cu scutul și pumnalul. Sesterți: un soldat câștiga 900 de sesterți pe an, iar un procurator - între 60.000 și 300.000. După șaisprezece ani de serviciu, pretorienii erau lăsați la vatră și primeau 20.000 de sesterți pe an. Un sclav costa în jur de 1.000 de sesterți. Cu 1.000 de sesterți se putea cumpăra un iugăr de pământ pentru cultivarea viței-de-vie (1 iugăr = 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
știință?” „Îți dai seama cât de mare trebuie să fi fost epoca din secolele al doilea și al treilea după Hristos? Nu În ceea ce privește fasturile imperiului, aflat pe sfârșite, ci prin ceea ce Înflorea În acest timp În bazinul mediteranean . La Roma pretorienii tăiau beregata Împăraților lor, iar În Mediterana Înflorea epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un principe trebuie să le imite. Cunoscând nehotărârea lui Iulianus, care era împărat, Sever își convinse armata pe care o comandă în Slavonia că ar fi bine să meargă la Roma ca să răzbune soarta lui Pertinax, care fusese ucis de pretorieni. Sub această aparență, fără să arate că aspiră la imperiu, își îndreptă armata spre Roma, ajungând în Italia înainte chiar de a se fi știut ceva de plecarea lui. O dată sosit la Roma, Senatul îl alese împărat, de frică, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
azvârle cu pietricele în mare. Fantoma lui Ceaușescu a devenit "obiectiv militar". Dacă aș fi un "barbar" autentic, n-ar trebui să văd în acest "domeniu rezervat" un fel de "Romă"? Mutatis mutandis, evident. Zidurile aureliene au devenit gard metalic. Pretorienii au devenit jandarmi. Iar eu stau, după ce am ieșit din apă, ante portas. Fructul oprit, chiar dacă e putred, atrage. Cineva se plânge pe terasă că nu mai poate scrie în absența cenzurii. Teama de cenzură îl stimula. Îl făcea să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Însoțit de legiunea sa de umanoizi înviați și perfecționați în brutalitate, doctorul Julius Argos se alătură, sfidând distanțele, armatei lui Sectan. Sectan și Argos construiesc armele cu care Rezistența urmează a fi înfrântă. Monștrii de oțel vor fi pilotați de pretorienii lui Argos, iar științei de pe Terango i se adaugă geniul lui Argos însuși. Punct culminant al acestei lupte ce trece dincolo de granițele Pământului, confruntarea dintre Sectan și inamicii săi este și prilejul de a celebra, ca și în Blake et
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
faptul nu trebuie să devină motiv pentru negarea masacrului legiunii tebane. Din istoria din Romei aflăm că dacă execuțiile în masă nu au fost frecvente, nu au fost nici neobișnuite. Astfel, Cassius Dio (155-229) evocă masacrul celor 7.000 de pretorieni de pe vremea împăratului Galba (68-69), despre care Tacitus (55-117) spunea că toți l-ar fi considerat demn să fie împărat, dacă nu ar fi ajuns vreodată. Deși cei mai mulți istorici preferă tăcerea lui Eusebiu (265-340) drept opinie contra masacrului petrecut, cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fără veste momentul unui profound, sobru, purificator examen de conștiință pentru noi toți, acel examen pe care scriitorul Ion Druță ni-l propunea nu demult, ca unică șansă de redresare. A elimina de pe scenă un tiran, împreună cu garda lui de pretorieni abuzivi și sângeroși nu e destul. Sistemul însuși trebuie supus unei riguroase analize, fiindcă tirania de până ieri n-a fost opera unor extratereștri, ci o monstruoasă excrescență a sistemului. În numele celor care au murit înfruntând tirania și vizând o
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
reglarea "tirului psihotronic" al flotilei de Avizori(oare pentru a respecta prezența celuilalt sex), Supervizorii puteau primi informații (presupus fiabile) despre dimensiunile și configurațiile Ego-urilor și egotropismelor aferente, despre faliile subconștientului evidențiate de jocurile de limbaj, despre disensiunile previzibile. Cum "pretorienii" mai "palmau"hhh manuscriptele celor supuși "avizării", anal(ist)ul de serviciu avea "du pain sur la planche". Firimiturile reveneau "avizuțelor" (de ambele genuri) cu vagi cunoștințe de psihocritică, la modă în deceniile 7-8 în Hexagon, care aplicau schemele respective
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mai devreme comițând acel "meurtre symbolique" asupra căruia va insista în Însem(i)nările Magistrului (nota din 18 martie, vezi p. 80). Arhivele epocii nu nu spun nimic și am fi rămas în beznă dacă paginile de jurnal restituite de "pretorieni" ar fi avut soarta unei nevinovate scrisori de adolescentqqqq. 4. Scrisoarea sfâșiată, tentația lui San Antonio și re-împielițările lui Kaas van Eulukas Analizate de Dr. A. Koulakoff înainte de a se apuca de citirea "referatelor de serviciu" ale unui psiho-naut de
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de „șefi serviciu clasa I” și anume: Daulja Alexandru și Levițchi Vasile, ultimul având domiciliul provizoriu pe str. Geți, nr.36, orașul Mizil. Cei doi proaspăt angajați aveau în buzunare și câte un proces verbal emis de către șefii Ținutului (Al. Pretorian - secretar general; C. Zaharia șeful serviciului personal; Dumitru C. Nanu - secretar general al Municipiului Galați și Elena Huidiș - secretară), prin care li se atesta dreptul de a munci la primăria Huși, conform gradelor funcționărești pe care le aveau. Din acest
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
era șeful „secției economice a C.Al.C.”, pe numele lui de Finoghenov, dar și al unui alt țucălar, lt.col. Verevchin, ce va fi fost servitorul și văcsuitorul cizmelor primului, șeful „grupului furniturilor din C.Al.C.”, generalul român S. Pretorian, adjunctul diplomatului de carieră Savel Rădulescu, ce fusese numit președintele Comisiei Române pentru Aplicarea Armistițiului, primise toate asigurările din partea celor de mai sus că „eroii” din armata roșie sovietică nu vor pleca dintr-o unitatea de cazare (rechiziționată sau nu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
frumos, amabil, faimos și iubit, însă privit de prea mulți cu suspiciune și cu vechi ranchiune. Și, mai ales, nu avea funcții și nu avea cu ce să-și umple zilele. În sfârșit, era înconjurat de o sinistră escortă de pretorieni, oamenii împăratului, care țineau Roma în mână. Cremutius Cordo încheie: — Gândurile lui Tiberius sunt ca un șarpe în iarbă. Tu te plimbi și nu știi... Șarpele din iarba înaltă — Senatorii discută, iar Tiberius pare că nu aude pe nimeni, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși în stradă, îi înconjură, îi urmă pe drumul spre grandiosul mausoleu construit de Augustus. Gajus, prea tânăr pentru o asemenea zi, zărea pe margine armurile pretorienilor și, în spatele lor, mii de chipuri care, recunoscându-l pe el, fiul mai mic, îl strigau plângând. Îmbulzindu-se până când ajungeau să nu mai poată respira, îi strigau Agrippinei că, în haita aceea de ucigași, ea singură reprezenta onoarea patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de popularitate avea să fie fatală. În Domus Tiberiana de pe Palatinus se auzea zgomotul mulțimii indignate, gata să se răzvrătească. „Nu știu cât de sigură e fidelitatea pretorienilor“, gândea sumbru Tiberius. Astfel, din familia Caesaris, curtea imperială, nu-și făcu nimeni apariția. Tiberius și mama sa trimiseră niște ambasadori îndoielnici să spună că amândoi erau sfâșiați de durere. — S-au închis acolo fiindcă le e frică de Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său era nevinovat și a vrut să plece pe insulă cu el. Lumea spunea că nu se fac asemenea sacrificii pentru cei care și-au trădat familia. Poporul a ieșit în stradă, urlând: „Julia liberă!“ Augustus i-a trimis pe pretorieni să împrăștie mulțimea. În cele din urmă, a fost nevoit s-o ia pe mama din singurătatea disperată a insulei și s-o trimită pe continent, la Rhegium. Însă ea n-a putut niciodată să ne scrie, n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât de împărat. Acuzatul a fost achitat. Tiberius, mânios și tăcut, îl învinuia pe Elius Sejanus, cel care-l salvase în peștera din Sperlonga, pentru desfășurarea haotică a procesului, dar acesta îi dădu repede un sfat ca să potolească neliniștea Romei. — Pretorienii nu țin bine sub control orașul, pentru că sunt răspândiți în diferitele regiones. E ușor să-i învingi. Trebuie să adunăm cele nouă cohortes într-o singură cazarmă invincibilă. Astfel concentrate sub o singură comandă, cohortele aveau să dobândească forța operativă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau să-l ducă în fața tribunalului senatorial. Pe drum însă, desfășurarea de forțe era de netrecut. Neputincios, Gajus văzu doar mișcarea pretorienilor și două ziduri de oameni speriați și muți; preț de o clipă îl zări pe acuzat, singurul care avea capul descoperit, fără însemnele gradului, dar care se distingea prin statură și mergea cu fruntea sus, mândru. Cortegiul înainta încet; privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întâmplă nimic. Gajus se întoarse acasă cu privirea în pământ. Se gândi la imensa putere pe care o avusese tatăl său: să dezlănțui cu un gest opt legiuni. Și totul se risipise; nu putea nici măcar să treacă dincolo de cordonul de pretorieni. Ce greșeală ireparabilă fusese supunerea față de Tiberius! Cum trebuie să fi râs în taină uzurpatorul și mama lui! Pumnii îi erau strânși, unghiile intrau în carne. Zaleucos îl urma tăcut - nu mai găsea în mintea lui, citate din istorici sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
El îi făgădui și rămase singur cu preceptorul grec, înspăimântatul Zaleucos. Era o dimineață geroasă, vântul se abătea asupra orașului dinspre Apeninii înzăpeziți. Zaleucos se duse până la intrarea de lângă râu a vilei, se întoarse și spuse că era păzită de pretorieni. La Roma, oamenii șopteau că în fața senatorilor se prezentaseră mulți martori împotriva Agrippinei și a lui Nero; potrivit acuzațiilor, amândoi încălcaseră teribila Lex de majestate. Amândoi au fost găsiți vinovați; complicitatea transforma vina în conspirație. Senatorii, în unanimitate, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
felul cum se apăraseră acuzații și dacă le fusese îngăduit s-o facă, lui Gajus nu i-a spus nimeni nimic. Iar el n-a putut să întrebe. Tutela Mașterei A venit repede să-l ia un ofițer însoțit de pretorieni; îndată ce îi văzu în fundul atriului, se gândi că avea să moară. O clipă, i se păru ușor. Le ieși în întâmpinare tăcut, lăsând în urmă, una după alta, încăperile goale. Servitorii, liberții care îl slujiseră pe tatăl său îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în zilele războiului din sânul familiei; de acolo, nesimțitor la rugăminți, hotărâse surghiunirea fiicei sale Julia și condamnarea ultimului nepot, în vârstă de șaisprezece ani. Acolo, după mulți ani, primise sfaturi și Tiberius, implicat în scandalul otrăvirii lui Germanicus. Acum pretorienii pășeau disciplinat de o parte și de alta a ofițerului și a lui Gajus; puteau fi o escortă de onoare sau puteau însemna captivitatea. De la primul pas pe care-l făcu în atriu, lui Gajus, mirosul acelei case îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a săvârșit crimele, tot mai palidă și mai ofilită. Fiindcă la bătrânețe fiecare are chipul pe care și l-a făurit în timpul vieții...“ Ofițerul ridică mâna dreaptă și Gajus fu ușurat, de parcă ar fi fost eliberat, când îi văzu pe pretorieni oprindu-se. Ei doi intrară singuri într-o sală. Pereții erau acoperiți cu fresce luminoase: flori, păsări, iederă, ghirlande colorate de fructe, lămâi. Părea că se află într-o grădină nesfârșită. În casa femeii aceleia era ceva uimitor. Dar Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]