311 matches
-
contrare. Și așa cum, după o carte a lui Cioran, te trezești înviorat și cu poftă de viață, surprinzîndu-te contrariat de cîtă bună dispoziție poți ascunde în cutele ființei, tot așa Schopenhauer te înrîurește în sens benefic, încărcîn-du-te cu o seninătate prevenitoare. E ca și cum ai primi un prisos de motivație din partea unui gînditor care nu prididește să-ți explice că motivațiile vieții nu fac doi bani. O infuzie de toxine sarcastice care îți sporesc imunitatea sufletească. Te întărești în fața răului înghițind hapuri
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
încadrare tipologică a scrisului Angelei Marinescu. Parcă înadins (ca să dea apă la moară acelora dintre comentatori care au supralicitat erotismul cărților ei din urmă, asociindu-l cu cel al câtorva autoare din ultimul val), volumul conține două texte intitulate lasciv prevenitor XXX. Ba chiar, plusând, și un al treilea XXXX. Surprinzător, dar nimic în ele nu ascunde vreo aluzie sexuală. Nici măcar o gleznă dezgolită, darămite alte zone, cu desăvârșire inaccesibile cititorilor pudici. Sigur, mai ales ultimul poem menționat nu se sfiește
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
poezii ocazionale, abundente dedicații pe albume, fabule (specie bazată la fabulistul nostru mai ales pe dialog), Satiră. Duhului meu, mica bijuterie-autoportret - toate atestă spiritul persistent al veacului Luminilor transpus în plin romantism. Dacă societatea românească s-a purtat atent și prevenitor cu Alexandrescu, acesta s-a simțit la rîndul său dator să o servească în mod specific, adică să celebreze principalele evenimente politico-sociale petrecute în Principate; și, mai ales, să devină campionul unei arte a politeții, al unei arte utile și
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
sîcîială chiar contează. Ce altceva era catharsis-ul vechilor amfiteatre, decît eliberarea de patimi, văzîndu-le în toată intensa, învăpăiata lor deșertăciune, în fața oamenilor și a zeilor? Ce altceva e această mascaradă a corsetelor croite bine, pe măsura hainelor, a discreției prevenitoare, a conversației superficiale, a moștenirilor derizorii, ca a muribundului îngrijorat de legatarul unui gramofon, decît un manual liric de dezvățare de viață? Un acvariu, precum acela zărit de Emanuel în casa radiologului, cu peștii lui leneși, paralizați de îndelungă captivitate
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
mai puțin. O poveste despre iluzoria căutare a paradisului pierdut al familiei, despre prea puțină dragoste față cu toată dragostea, spusă simplu, direct, fără efecte retorice, asta ne oferă filmul celor doi tineri regizori. Grația Feliciei cu mișcările ei când prevenitoare, când nevrotice conturează un personaj memorabil; filmul lui Răzvan și al Melissei au recomandat o actriță de excepție, pe Ozana Oancea.
Felicia, în cele din urmă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6232_a_7557]
-
de a-i înfățișa, pe rînd, într-un exercițiu reciproc de admirație colegială. Urmarea este că volumul are două părți: una în care dialogul nu se leagă fiindcă cei doi au alte premise și a doua în care, sub convenția prevenitoare a comentării operei interlocutorului, fiecare trimite bezele politicoase în direcția unor tomuri pe care le-a răsfoit parțial, în fugă, și numai sub presiunea prilejului. E anevoie să te arăți impresionat de niște cărți pe care, ignorîndu-le toată viața, le
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
încleștare. Întotdeauna cea mare. Suprema. Des amintita în epopei perversuri rostite. În schimb, la vremuri de restriște, românul nu are ce face. Și atunci, dă o fugă. Invocă toți dumnezeii posibili și, după ce otrăvește fântânile și pârjolește holdele, se așază, prevenitor și voios, pe un aliniament mai sigur, pe o poziție dinainte stabilită. În pădure. Acolo, poate să-și dojenească pe-ndelete soarta, ce i-a fost, încă din cele mai vechi timpuri, potrivnică, spre deosebire de codru, fratele său bun cu care a
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
folosind un limbaj mai sesizant și profetic aproape: "Marea Ducesă este ardentă, pasionată, are ochi strălucitori, privirea fascinantă, de sălbăticiune. Fruntea ei este înaltă, și nu mă înșel când spun că are un lung viitor înspăimântător scris pe ea. Este prevenitoare și afabilă. Dar când se apropie de mine, fac un pas îndărăt. Mi se face frică de ea!"... Teama pe care o inspiră acel necunoscut formidabil ce zace în spatele frunții sale vaste de femeie ambițioasă și calculată, prin fascinația stranie
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
niște bădărani și niște răi la suflet." (p. 88) Enumerările acestea nu sînt fastidioase, ci cu predilecție expresive, ca niște întăritori de gust folosiți din abundență. Un fel de torent descriptiv prin aliterație sinonimică. Dincolo de stil sare în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu smerenie temele cerute, nu e tiranic în susținerea unor încăpățînări și nici obositor în repetarea unor marote pe care, deși le are, are subtilitatea de a le
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
aceea, cartea savantului are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu frază rotundă și prevenitoare. E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
zi, Hugo ajunge acasă după miezul nopții. Nu știu cum să-l mai liniștesc. Azi dimineață am încercat să stau de vorbă cu el, dar a tăcut încruntat. A șaptezeci și doua însemnare Iar m-am întâlnit cu Artur. Era drăguț și prevenitor ca înainte. De data asta l-am invitat eu la o cafea. M-a amuzat cu tot felul de nimicuri. L-am rugat să-mi povestească despre Club, clubul pe care-l frecventează și Hugo. M-a privit surprins, întrebându
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
epoca. Restul notațiilor stau în cîteva episoade cotidiene și în amintiri din copilărie, dar laitmotivul care străbate jurnalul e evocarea relației cu Nicolae Steinhardt. Regulă acestui jurnal stă în gînduri bune despre oameni buni, Pîntea scriind sub imperiul unei politeți prevenitoare, care învăluie în considerație fiecare autor pe care il citește. Bunătatea această interpretativa, din care a fost înlăturat orice imbold spre malițiozitate, îi împrmută aerul unui diarist inofensiv, golit de resentimente, care scrie elogios despre oricine. Autorul și-a propus
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
în care am debutat în „Gazetă” și nu are rost să repet ce am mai spus. Am avut norocul să-l întâlnesc acolo pe S. Damian, criticul ultraavizat în ce privea literatura momentului, omul plin de bunăvoință și de tact, prevenitor, generos dar și exigent. Un mic text discret dintr-un număr trecut al României literare mi-a dat de veste că Sami Damian a murit. Erau amintite acolo câteva elemente de biografie, se menționa stabilirea lui Damian în Germania, la
Deja uitatul S. Damian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4390_a_5715]
-
vibrație. Creția scrie frumos fără să te tulbure, fiind genul de scriitor care scrie impecabil fără să te impresioneze. E o sfîrșeală doctă în cuvintele lui, un soi de blîndețe resemnată care împrumută scrisului aerul unei procesiuni elegante. Didactic și prevenitor, autorul n-are ferment de controversă, adică imboldul de a încălca tabuurile, și nu are nici intrigă de sentiment, adică tensiunea aceea inițială din care ies frazele cu virtuți expresive. Paradoxul lui Creția e că scrie estetic, dar nu scrie
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
-și povestească viața, filosoful nu face decît să-și elogieze cărțile, nici o altă motivație neumbrindu-i preocupările. Disproporția dintre violența perorațiilor și cumințenia omului e flagrantă, spiritul care declara că filosofează cu ciocanul fiind în realitate de o afabilă și prevenitoare gingășie. Nicolae Stan analizează fiecare carte a lui Nietzsche, în spiritul unei cunoașteri pertinente și oneste, identificîndu-i conceptele-cheie, laitmotivele și tentele. Dintre exegezele de limbă română, aceasta e cea mai clară lucrare dedicată profetului lui Zarathustra. Și deopotrivă cea mai
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
teama cometei. Dar, ca orice hopa-Mitică, își reia poza, fără să recunoască nimic. E, în lumea lui Caragiale, un mod de viață. Omenirea era deja pățită, din iunie ’61, când trece, periculos de aproape, pe lângă Pământ cometa căreia îi scrie, prevenitor, Alexandrescu. Mai concis și mai reușit, întrucâtva, decât izbutise să flateze așteptatul an 1840. Scurt spus, încrederea în viitor, care străbate veacul, face de nedorit o anulare brutală a acestui timp de la care se speră atât. Omenirea are putința să
Despre cometă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5541_a_6866]
-
sîngele lui, atingeau subit acest har, umplînd de presciență misterioasă universul. Acolo unde sufletul rîurește în efuziuni de dulce umilință creștină, făpturile înaripate își scutură neîncrederea și teama, Sfîntul Francisc le poate ține o predică, adunate cuminte în jurul jubilației sale, prevenitoare și calmă. Episodul, pe care Giotto l-a nemurit în ciclul picturilor din biserica superioară de la Assisi, aparține definitiv memoriei europene. Dar și mai departe, în arca etiopiană a unor fervori veterotestamentare, ce se revendică de la Solomon și regina din
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
lua, fără doar și poate, măsuri de precauție. 1990 nu era un an al libertății convingătoare. Nădăjduia ca mărturia ei să nu piardă în altă învolburare istorică. Lena Constante a fost o expertă a nesiguranțelor. Omul care știe să fie prevenitor și discret, să se mulțumească cu puțin. O deprindere din închisorile totalitare și privilegiul singurătății aprofundate. Însă nesiguranța ține la ea exclusiv de exterioritate. Mărturia ei este o lecție despre victoria spiritului și disprețul trupului, conflict analizat vreme de opt
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
cauze și coerențe, nu scopuri și nici revelații. Și cum rigoarea științifică le împrumută profunzime, autorii de acest soi scriu cărți sobre, ce pot fi luate în serios. Mai mult, deși sînt din altă tabără, au politețea de a fi prevenitori cu adversarii, ba chiar au eleganța de a se considera agnostici, spre a ocoli asprimea radicală a ateismului. În fine, din a treia categorie fac parte ideologii, indiferent că sînt literați, sociologi, filosofi sau gazetari prestînd oficiul literelor la felurite
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
a critica îl faci praf și pe Shakespeare!" Desigur, într-o perioadă mai târzie, când funcționa la Catedra de istoria artei a Institutului ,Nicolae Grigorescu", Frunzetti le-a dovedit studenților săi că știa să se comporte și altfel, arătându-se prevenitor, încurajator și atent, capabil să stimuleze talentul, acolo unde acesta se făcea simțit. Dar alternanța între ipostaze atât de contradictorii nu se datora unor capricii ale firii, deși uneori interveneau și ele, ci acelei agitații interioare, dominată de stări depresive
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
de neverosimil poate de aici venise, din contrastul dintre cuvintele aparent inofensive - la vederea celor două fete tonul devenise pașnic - și temerile mătușii și ale unchiului. Unul dintre civili, probabil șeful, pentru că în timp ce vorbea ceilalți îl ascultau cu o atenție prevenitoare, întorși și ușor aplecați spre el, a întrebat cine erau cele două fete. Când a ajuns la ea, mătușa L. a spus: “Ea e o nepoată a lui Gh. din S., a venit în vacanță”. Cel care părea șeful s-
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
Împleticit și rugător. Îi cerea Încuviințarea, se străduia s-o convingă, era limpede. Nu Înțelegeam de ce: după vorbă, după port, Eva nu părea altceva decât o simplă infirmieră, asistentă șefă, În cel mai fericit caz. De unde până unde atunci atitudinea prevenitoare, grijulie, ca să nu spun direct temătoare a profesorului? - Știți foarte bine că n-aveți voie să faceți eforturi În perioada aceasta, sunteți slăbit... - Da de unde!!? Mă simt excelent, de mult n-am mai fost Într-o formă asemănătoare. Și chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
elucubrații altfel incitante, dar, mai cu seamă, derutante, fiindcă, În măsura În care ascultătorul face abstracție de natura patologică a acestui tip de imaginație sau nu e În cunoștință de ea, totul poate părea, În special neavizaților, verosimil măcar, dacă nu adevărat. Când prevenitorii doctori au sfârșit ce aveau de spus, le-am mulțumit politicos și am plecat fără să arunc nici o privire Înapoi. Un fel de epilog De mai bine de două săptămâni, am terminat de transcris povestea incredibilei aventuri a profesorului Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gol. Călugării răsuflară ușurați și se apucară să-și desfacă bocceluțele. Deodată, se auzi o bătaie scurtă în ușă. Cine e? - întrebă Metodiu. — Eu, Laura - răspunse o voce de femeie. Sunt vecina de alături. — Și cam ce dorești, femeie? - zise prevenitor vajnicul Metodiu. — Mi-am uitat piaptănul în odaie. Până ieri am stat eu aici - zise femeia. Călugării se uitară unul la altul. — Deschide tu! șopti Metodiu către Iovănuț. Dintr-un salt tânărul călugăr fu lângă ușă și răsuci cheia. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bolnavii sunt internați nu pentru boala lor, ci după folosul pe care îl aduc sau, în cel mai rău caz, îl vor aduce revoluției. Maslennikov asculta cu o mină întunecată. O pleoapă umflată îi acoperea aproape complet ochiul. La întrebarea prevenitoare a medicului-șef dacă are rude sau prieteni care l-ar putea îngriji, a răspuns că nu are. După o scurtă tăcere, a adăugat că mama i-a murit și că dădaca lui, care l-a ajutat eroic în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]