218 matches
-
decenii ale secolului al V-lea: paralelele textuale dovedesc că Ciprian Galul s-a folosit de operele poetului păgîn Claudianus, care a scris între 395 și 405, și că a fost imitat de Claudius Marius Victor. Ar putea fi acel prezbiter căruia Ieronim îi dedică, între 415 și 418, exegeza Psalmului 89. Oricum, pare că opera a ajuns pînă la noi mutilată și că ar cuprinde toate cărțile istorice din Vechiul Testament. Heptateuhul lui Ciprian Galul este, în maniera lui Iuvencus, o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-o carte (Adversus Pintam liber unus), adresată unui episcop arian care încercase să combată lucrarea Către Trasamundus a lui Fulgențiu. Există o contrafacere a acestei scrieri, compusă mai tîrziu. Nu e sigură autenticitatea Expunerii foarte scurte despre Sfîntul Duh, prezbiterului Abragila (De Spiritu Sanctu ad Abragylam presbyterum commonitorium parvissimum). Chiar dacă nu este amintit nici de Pseudo-Ferrando și nici de Isidor de Sevilia, îi este atribuit lui Fulgențiu un Psalm contra vandalilor arieni (Psalmus contra Vandalos Arrianos). A fost scris probabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a menține bunele raporturi ci Biserica din Roma, Chiril a acceptat totuși, începînd cu anul 417, să reabiliteze treptat figura lui Ioan Hrisostomul. în activitatea sa însă, faza care avea să producă cele mai însemnate consecințe a început o dată cu numirea prezbiterului antiohian Nestorie ca arhiepiscop de Constantinopol la 10 aprilie 428. Faptul că un reprezentant al unei autorități bisericești care era la mare concurență cu Alexandria devenise episcop al capitalei l-a alarmat evident pe Chiril, care a profitat de greșelile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a murit la puțin timp după aceea, nu fără a fi lansat un apel către Leon, și i-a depus și pe principalii reprezentanți ai teologiei antiohiene, Teodoret al Cyrului și Iba din Edesa, ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. însă tocmai el l-a trădat pe Dioscor, dîndu-și seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu Leon și cu sora mai mare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
compusă întocmai după prelegerile (apo phônes) lui Teodor, avă mult iubit de Dumnezeu și preaînțelept filozof”; se consideră că trimiterea se referă la Teodor din Raithu și că scrierea e redactată după 560. în ce privește omiliile atribuite în manuscrise lui „Leontie, prezbiter de Constantinopol”, și publicate în PG împreună cu operele lui Leonțiu din Bizanț, acestea trebuie trecute în seama altui autor (cf. pp. 000-000). Merită însă amintită și opinia celor ce continuă să atribuie unui singur autor scrierile din corpusul lui Leonțiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sale i-a făcut pe unii să se gîndească la Alexandria din Siria în locul metropolei din Egipt, însă argumentul e discutabil. Din scrisorile trimise lui Rufin rezultă că e improbabil să se fi născut mult după 360. Faptul că era prezbiter și stareț la Pelusium este confirmat în Synodicon contra Tragediei lui Irineu, care conține cîteva scrisori ale lui în versiune latină. Lipsa unei ediții critice a epistolarului lui Isidor face dificilă utilizarea acestuia. La început, pare să fi existat o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de fapt despre Egipt; un spațiu însemnat este dedicat și Palestinei, însă mult mai redus este cel acordat Occidentului și Galatiei. în general, ordinea prezentării urmărește firul vieții lui Palladius, începînd cu sosirea sa la Alexandria și cu întîlnirea cu prezbiterul Isidor, care se ocupă de camerele pentru oaspeți din biserica de acolo (cap. 1); acesta îl lasă în grija unui ascet teban, Dorotei (cap. 2); după cîteva capitole consacrate unor personaje din Alexandria, autorul trece la anahoreții de pe muntele Nitria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al V-lea: într-un elogiu al monahului Albian, originar din Ancira, se spune că acesta s-a dus „la asceții care-și au sălaș pe muntele de lîngă noi, lîngă oraș, și sînt conduși de fericitul Leonțiu, pe atunci prezbiter, ajuns mai apoi episcop” (un Leonțiu, episcop de Ancira, este atestat în 404; se știe, de asemenea, că Ancira era un centru monastic); într-o scrisoare (I, 257) este menționat Apolinarie din Laodiceea, mort în 390, ca fiind contemporan cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-i plăti pe zilieri și de a-i evita pe soții adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobînzile percepute la împrumuturi, pentru a limita cămătăria. Un al doilea apendice la Viața siriacă conține scrisoarea prezbiterului Cosma către Simion, în care expeditorul îi mulțumește acestuia pentru preceptele sale și îl asigură că acestea sînt respectate în Panir, în satul său: vinerea și duminica sînt respectate, greutățile și balanțele nu sînt măsluite, nimeni nu refuză să plătească
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bardesan, mărturiile despre Pavel din Samosata, judecata lui Efrem. Concomitent (adică pe la jumătatea secolului al V-lea), se instaurează la Constantinopol o practică de tip liturgic care pare să aibă la bază inițiativa unor persoane, de altfel destul de puțin cunoscute - prezbiteri proveniți chiar din Constantinopol și alți exponenți ai populației creștine. Semnificativ este însă faptul că era de origine siriacă tocmai cel mai vestit dintre ei, iar un anume Auxențiu, care fusese o vreme gardă de corp la curtea imperială, apoi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
oficial al conflictelor și luptelor religioase din perioada precedentă. Istoria bisericească a lui Socrate ne arată că autorul nutrea simpatii pentru secta intransigentă a așa-zișilor „novațieni”; el și-ar fi procurat informații privitoare la rigorismul lor direct de la un prezbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe novațieni; și atitudinea sa ostilă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Side, un mic oraș din Pamfilia, în Asia Mică. A fost uns diacon de Ioan Hrisostomul, care a fost prieten cu el și în perioada petrecută la Constantinopol; Filip se stabilise aici poate chiar înaintea venirii lui Ioan. A fost prezbiter de Constantinopol și a candidat pentru scaunul episcopal din capitală, însă i-au fost preferați, în 426, Sisinios, în 428, Nestorie și, în 431, Maximian. El n-a scris o „istorie a Bisericii”, ci o Istorie a creștinismului și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din Cyzic Nu știm aproape nimic despre acest scriitor, care ne poartă către ultima parte a secolului al V-lea și care iese din tiparele „istoriei Bisericii” adoptate de Eusebiu din Cezareea și de continuatorii săi. Gelasie era fiul unui prezbiter din Cyzic, un oraș de pe coasta Propontidei; a trăit în Bitinia și și-a scris opera la puțină vreme după rebeliunea generalului Basiliscus împotriva împăratului Zenon, adică după 475-477. Altceva nu se știe despre el. Nici opera lui, de altfel
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-o cu tot mai mare interes și, la sfîrșit, pentru că nu putea s-o memoreze în întregime, s-a hotărît să facă extrase consistente, pe care le-a îmbogățit folosind și alte izvoare, cum sînt informațiile furnizate de un anume prezbiter Ioan, precum și ceea ce spuneau Eusebiu, Rufin și mulți alți scriitori. Dalmațiu ar fi fost la început călugăr și în această calitate și-ar fi cîștigat o oarecare faimă, apoi, în 426, fusese ales episcop de Cyzic și participase la conciliul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Eusebiu, Rufin și mulți alți scriitori. Dalmațiu ar fi fost la început călugăr și în această calitate și-ar fi cîștigat o oarecare faimă, apoi, în 426, fusese ales episcop de Cyzic și participase la conciliul de la Efes din 431; prezbiterul Ioan este însă complet necunoscut. Rufin ar trebui să fie identic cu autorul Istoriei bisericești, însă, ciudat, e pomenit de Gelasie ca „prezbiter de Roma” și, ca și cum n-ar fi de ajuns, ni se mai spune că ar fi participat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
faimă, apoi, în 426, fusese ales episcop de Cyzic și participase la conciliul de la Efes din 431; prezbiterul Ioan este însă complet necunoscut. Rufin ar trebui să fie identic cu autorul Istoriei bisericești, însă, ciudat, e pomenit de Gelasie ca „prezbiter de Roma” și, ca și cum n-ar fi de ajuns, ni se mai spune că ar fi participat la conciliul de la Niceea, lucru absolut imposibil; în cuprinsul scrierii, Rufin e amintit de mai multe ori prin formula „Rufin, adică Gelasie”, ceea ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Lovaniense. Et. et Docum. 41, Louvain, 1981. 10. Vasile din Cilicia și Ioan Diacrinomenul Nu ne vom opri prea mult asupra acestor istorici obscuri, de la care nu ne-a rămas aproape nimic. Vasile, originar din Cilicia, a fost un timp prezbiter la Antiohia, apoi episcop de Irenopolis, în Cilicia. Despre el nu știm decît ceea ce ne spune Fotie în Biblioteca (cod. 42), pentru că toate operele sale s-au pierdut. Ar fi scris o Istorie a Bisericii, compusă din trei cărți, care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
im Breisgau, 1924, IV, pp. 254-255. 2. Victor din Antiohia Așa cum ne indică orașul din care provenea, și acest exeget pare să aparțină curentului reprezentat de Diodor și de adepții săi. Nu avem informații despre el, în afară de faptul că unui prezbiter cu acest nume, care era originar din Antiohia și a trăit în jurul anului 500, i-a fost atribuit un Comentariu la Evanghelia după Marcu: un Victor e citat frecvent în Catenariile ce cuprind comentarii la Vechiul și Noul Testament. Textul Comentariului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
22 (1918), pp. 8-46; S. Leanza, Uno scoliaste del V secolo: Esichio di Gerusalemme, ASEs 8/2 (1991), pp. 519-533; L. Perrone, La Chiesa di Palestina e le controversie cristologiche..., cit., pp. 60-78. 4. Ammonius din Alexandria Ammonius a fost prezbiter al Bisericii din Alexandria cam pe la mijlocul secolului al V-lea. Aceasta pare să fie corecta sa plasare cronologică, cu toate că s-a propus și a doua jumătate a secolului al IV-lea și chiar a secolului al III-lea; ca atare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autorul Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți de înțelepciune, vor fi iubitori de argint. Și vor fi mulți prezbiteri nevrednici și păstori care își vor asupri oile lor, iar acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mulți prezbiteri nevrednici și păstori care își vor asupri oile lor, iar acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor fi cuprinși de patru duhuri rele: „duhul rătăcirii, al desfrânării, al slavei deșarte și al iubirii de argint” (3, 28). Biserica se va îndepărta de la tradiția profetică autentică, cea a Vechiului Testament, înscriindu‑se pe o traiectorie de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu să se fi inspirat din operele lui Meliton, Despre diavol și Despre Apocalipsa lui Ioan. În mod sigur, el a folosit „doctrinele” prezbiterilor din Asia Mică (Orbe, Teología..., p. 7). . Cf. Apoc. 13,2; 2Tes. 2,3.9. . <≅:≅Η trimite la 2Tes. 2,3.9; iniquus, impius și sine lege sunt termeni aproape sinonimi. . 2γΦ:≅Η apare în 2Pt. 2,7; 3,17
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bizantini antologați. Sunt „convocați” acum și autori din vremurile mai noi. Ei nu depășesc, însă, veacul al XII-lea. Între ei, Ioan Damaschinul, Andrei din Creta, Iulian Taviotul, Isichia, Antipatros din Vostrona, Theodor Studitul, Theodor Daphnopathos, patriarhul Gherman, Simeon Metraphrastul, prezbiterul Leontie, Nicethas din Paphlagonia și alții. Își fac apariția „viețile” de mai mare întindere, de obicei texte ce glorificau figuri martirizate în vremea împăraților iconoclaști. Acum se traduc hagiografiile consacrate lui Ioan Gură de Aur și lui Ștefan Noul Mărturisitor
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
și în temeiul redacțiilor târzii, care trebuie să fi pornit de la o alcătuire veche), Mucenicia sfântului și slăvitului mucenic Ioan cel Nou care a fost chinuit la Cetatea Albă, scrisă la începutul secolului al XV-lea de Grigorie, „monah și prezbiter în marea biserică a Moldovlahiei”, este o remarcabilă realitate. Acest text, ce-și va adăuga mai târziu și un epilog, va intra într-un fertil și stimulator dialog cu artele figurative dând naștere unei veritabile tradiții. Împodobind, în 1541, din
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
în subordine un detașament consistent de alamani; conștienți că nu puteau fugi la nesfârșit, nu cereau altceva decât să poată înfrunta din nou dușmanii comuni. Sosiră apoi helveții și galoromanii, cu fiecare zi tot mai numeroși. Bisericile îi găzduiau, iar prezbiterii făceau colecte ca să-i hrănească pe cei ce erau cu totul lipsiți de mijloace de subzistență; chiar și printre ei, bărbații apți de luptă erau cei mai mulți înrolați în milițiile care, din văile alpine și de la câmpie, veneau în număr mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]