116 matches
-
de toate, vol. omagial, 2008), ne încumetăm să abordăm problematica diplomației României în conținutul ei : ce a înfăptuit și ce a reprezentat diplomația română. Intenția noastră, exprimată în titlul "Pagini din diplomația României", este de a reda, nu triumfal și prezumțios, ci cu modestie și cu decență așa cum procedează oamenii care au simțul măsurii și se respectă fapte care țin de normalul vieții internaționale, contemporană nouă dar cu reverberație și pentru viitor; o prezentare așadar, faptică, făcută de o generație, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
grave care își făcuseră loc în configurația relațiilor internaționale în condițiile "Războiului Rece". Extravaganțele "Războiului Rece" Politica de bloc Accept că tema este mult prea vastă pentru obiectul acestui volum. De asemenea, încercarea de a fi tratată succint poate apărea prezumțioasă. "Războiul Rece" a fost însă, un fenomen care a dominat și deformat o epocă. Iar dacă ți-a marcat și existența, nu poți să nu vorbești despre el. Acesta și este rostul rândurilor care urmează. Una dintre consecințele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
problemele influenței și ale agenților ei, ci și pe cele ale paralelismelor și coincidențelor, impunându-se astfel ca unul dintre cei mai de seamă comparatiști români. Concomitent evoluează și stilul său, de la ceea ce a fost caracterizat cândva ca „un ton prezumțios academic” spre o formă tot mai atrăgătoare, sobră și de mare claritate. M. s-a impus ca un adevărat fondator de școală și, cu siguranță, dacă nu ar fi fost doborât înainte de a fi împlinit cincizeci de ani, și-ar
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
dorințele omului care va urma... Ștefan Borbély: Asta e și sugestia mea. De pildă, se poate Începe textul acesta, foarte serios, cu următoarea bombă formularistică: „Acesta este un concept transpostmodern!”. Punct. După care va Începe exegeza revoltată: „Nu este! E prezumțios ce spuneți! Greșiți!” etc. E perfect Începutul... Textul ar putea fi lansat, ostentativ, În acest fel: aici se termină postmodernismul, de aici Începe anarhetipul. E o provocare strategică premeditată: mulți se vor simți obligați să ridice mănușa... Mihaela Ursa: Chiar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
organic „triptic de proze fantastice” (Mateiu I. Caragiale, 1995). În personajele din Craii de Curtea-Veche eseistul vede „fantasmele unui suflet grav rănit”, aflat „în exil”. Ulterior, autorul se întoarce la Eminescu, proiectând o vastă lucrare, în patru volume, proclamată cam prezumțios „cel mai amplu efort interpretativ de la G. Călinescu încoace” și intenționând să dea „un nou Eminescu”. Din ambițiosul proiect au apărut doar primele două volume, cuprinzând eșafodajul teoretic și o parte din descrierea operei. Instrumentarul terminologic cu care operează G.
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
de soluții dincolo de acesta, în social. Poate că - asemenea eroului din Febre (1961) - el găsește justficată „convingerea că, atunci când oamenii sunt de bună calitate, nu există drame irezolvabile. Totul e o chestiune de voință și demnitate.” Într-o aspirație vag prezumțioasă (dacă nu e și conjuncturală) va căuta în haosul realității istorice ideile, simbolurile, miturile în stare să dea lumii dacă nu armonie, cel puțin coerență, dacă nu veșnicie, măcar un sens - „să sugereze saltul omului într-un ev, să se
LOVINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287852_a_289181]
-
fericire, singura înălțare”. Piesa, s-ar spune Peer Gynt a literaturii noastre, rămâne, în ciuda unor scăderi (parțiala nebulozitate a eșafodajului de idei), o amplă meditație de respirație modernă. Cu timbrul ei poematic, cu pigmentația simbolică a construcției alegorice și ambițioasele (prezumțioasele) punți aruncate spre sferele abstracte, Sam se apropie de „opera sintetică” a cărei fantomă îl vizitează pe Z. în asiduitățile lui de dramaturg. Dar piesa, acceptată inițial de Teatrul Național bucureștean, e declarată subversivă, devine un „caz” în epocă și
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
minister) sau parvenitul versatil, oportunist, precum „neobositul Monsieur Mitică”, cel care susține că „România a realizat cu exces democrația”, de unde s-ar trage toate relele. În alte variante acesta e „mitocănașul parizianizat”, „încarnare a mediocrității meridionale” (Băiat deștept), superficial și prezumțios, diletant, snob, cu dispreț față de inteligența cultivată, clientul doctrinelor dictatoriale, care consideră arta o chestiune pur personală, sentimentală, neînțelegându-i specificitatea (Literatura ca păcat), adoră „ideile răposate”, „siropurile trezite”, „ruinele literare”, clasicismul școlar, cultivă imitația, strâmbă din nas în fața valorilor
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
își comunică drama cu detașare. O joacă, o teatralizează, posedând la perfecție arta de a mima autodetașarea ironică. La el „preamărirea durerii” nu e niciodată „literatură” la vreun mod afișat. Dacă vorbește despre sine autoironic, tonul e atât de ostentativ prezumțios, în derâdere, încât nu încape nici o îndoială că este expresia deznădejdii. Autorul Nopții geniului - după cum relatează cei care l-au cunoscut - își trata poemele ca și cum nu erau decât notații pentru el însuși. La cenacluri refuza să le citească, i le
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
memorialistic, Din volbura vremii. Însăilări (1939), și romanul Cântec în amurg (1942). Prezent cu niște amintiri în „Convorbiri literare” și cu însemnări de călătorie în „Jurnalul de dimineață”, după 1944 scriitorul nu mai lasă nici o urmă. Desemnat printr-o formulă prezumțioasă ce întregește titlul uneia dintre cărțile sale drept „religia aristocrației intelectuale”, crezul politico-literar al lui N. este în esență conservator, antimodernist și antidemocratic. Execrând, ca Lucrețiu, „aurul” care corupe totul, autorul propovăduiește o întoarcere la valorile cardinale (frumos, elegant și
NAUM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
acela de a hrăni polemici contemporane sau de a excita câteva curiozități intelectuale 1. Scopul Părinților era zidirea comunității ecleziale și, în lumea modernă chiar, aceasta trebuie să rămână o prioritate. Chiar dacă ar fi îndeplinite 2, criteriile de obiectivitate științifică prezumțios fixate de traducător ne par insuficiente. Să ne gândim doar la faptul că dintre marii interpreți ai Scripturilor sau Părinți ai Bisericii - de la Grigorie Teologul, Vasile cel Mare, Grigorie al Nyssei, Chiril al Alexandriei, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul sau Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile de literatură: de cele mai multe ori, lectorul este mai lămurit asupra unei opere Înainte de a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă judecăți de valoare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
speranțele sau din deziluziile mele n-aveam delicateța sau n-aveam tăria sa i le ascund. Nu eram nici copil, nici om întreg, și transformarea aceasta aducea cu sine o stare nesigură, entuziasm, planuri, petreceri și apoi șovăială, neîncredere, disperare. Prezumțios peste măsură, fiecare insucces mă istovea. Era pe timpul când începea să mă tulbure înțelesul morții, la care nu mă gândisem până atunci decât cu ușurință, și mă deprindeam cu greu cu această idee. Irina suferea toate toanele mele. O pedepseam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și militari afoni în materie și, de aceea, neavizați ori opaci asupra consecințelor), a venit rândul juriștilor, care, încercând să ascundă ori să atenueze efectele bâlbâielilor imprudente și generatoare de dezavantaje, au căutat să argumenteze (uneori, cu sofisticări și afirmații prezumțioase, care nu schimbă, totuși, lucrurile) existența dreptului Federației Ruse de a continua să rămână în Comisia Dunării. Simplificând discuția, aș pleca de la constatarea faptului că U.R.S.S. nu mai există, odată ce a avut loc destrămarea, prăbușirea statului (imperiului) sovietic (fenomenul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
texte dramatice. În 1834, debutează ca autor dramatic Matei Millo „o vocație incipientă de moralist clasic”<footnote Ibidem. footnote>. Comediile sale - Un poet romantic, Postelnicul Sandu Curcă, Gâciturile, Asupra istericalilor - cuprind savuroase tablouri de moravuri satirizând conservatorismul, exagerările tinerilor franțuziți, prezumțiosul cu succese imaginare, conflictul dintre bărbați și femei („cel dintâi ecou comic al conflictului dintre bărbați și femei”<footnote Ibidem, p. 65. footnote>), avarul (fiind și prima întruchipare a „provințialului”). Caracterurile lui Mumuleanu cuprind momente de comedie de moravuri. Lingușitorii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
e vorba de un Pol Nul. Știi, pentru cei din generația mea, care s-au hrănit cu deziluzii și la prânz, și la cină, asta poate fi o mângâiere”. „Dintre generații, a mea s-a hrănit cu mai multe deziluzii”. „Prezumțios. Nu, pentru voi asta a fost doar vreme de un sezon, ați cântat Carmagnola, iar apoi v-ați trezit tot În Vendeea. O să treacă repede. Pentru noi a fost altfel. Întâi fascismul, chiar dacă l-am trăit când eram copii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avut cu cine să beau zilele trecute un vin sec, mai toți necunoscînd modul de întrebuințare a acestui gen de produs), vinul a început să revină la bunele maniere. La fel și mîncarea. România se întoarce la civilizație. Poate părea prezumțioasă, pentru unii, alăturarea aceasta cu „civilizația”. Nimic mai greșit ! Tot „procesul civilizării”, prin care a trecut Europa Occidentală cel puțin de la Erasmus încoace și despre care ne vorbește pe larg Norbert Elias, a fost lungul drum al corpului către spirit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sa. Preotul este Cristos necesar Care prin cruce îl salvează pe omul pierdut, Cu inefabilul har și cu Vicarul său. Preotul are acea știință care e lumină De sfințenie; știința care dobândește pe Cristos În prețiosul timp, și nu-i prezumțios. Preotul stă divizat Între Cer și pământ; și în timp ce îngrijește lumea, invocă Sfinții în avânturi spre Paradis. Preotul înalță inocența Botezului și îi păstrează pe cei puri; Dar unde este pată, geme în penitență. Preotul este cu totul o rugăciune
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în 1936 de A. Turing și A. Church, care au demonstrat, independent unul de altul, indecidabilitatea logicii predicatelor de gradul I. Ea vine după o primă demonstrație a completitudinii calculului predicatelor și s-a constituit într-un răspuns dat tentativei prezumțioase a lui David Hilbert (1862-1943) de a formaliza axiomatic, de pe poziții finitiste, întreaga matematică în termeni de consistență internă. Înainte de a-și fi generalizat teorema, Gödel deconstruiește prin tehnica aritmetizării un sistem logic compact, elaborat inițial de B. Russell (1872-1970
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
prezența lui Ioanide era cu totul paternă și inofensivă. Lui Pomponescu îi displăcu faptul că, plecat pe ușă, arhitectul plana încă în atmosferă, absorbea gândurile femeilor. Ioanide i se păru cinic, fanfaron, lipsit de moralitate. Îl socotea infatuat, reclamagiu și prezumțios sub aere de modestie, era din ce în ce încredințat că așa-zisa lui dezinteresare e numai o formă perversă de parvenitism. Articolul apărut în revista străină și comentat strident în Universul dovedea că Ioanide avea gașca lui. (Adevărul era
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doctrine ale protecționismului și comunismului sunt respinse cu o vervă inimitabilă, Bastiat se străduia să dea maselor, emancipate de abia o zi, luminile care le erau indispensabile pentru a practica bine self-government-ul; el le arăta stâncile redutabile pe care ignoranța prezumțioasă putea să le facă să eșueze și le semnala calea de urmat pentru a le evita. Spre sfârșitul lui 1849, publicarea și succesul pamfletelor i-au furnizat lui Bastiat ocazia de a se angaja într-una dintre cele mai utile
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Sub cer proliferează însă urâtul "insecte și reptile", "ape lâncede", "zgârciuri pe nisip". Compasul, "inginer de armonii", e neputincios: "Ci-n mijlocul declinului lumesc / eu stau și-aștept..." Reacții de alt gen (în Pseudokyneghetikos) se înscriu într-un cod energizant prezumțios: Când fiarele cutează să te-nfrunte, / să nu te-ntrebi de unde vin, ce vor: / lovește-le cu-o lacrimă în frunte, / Apoi purcede-n sus..." Ca la André Malraux din Antimemorii, actul demiurgic e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Nichita se preta la astfel de "experimente", recurgând la prefabricate, copilărindu-se ori pășind (parodic) rapid, pe făgașele altora. Căutătorul neîmpăcat, plonjând de pe un versant pe altul, contrar, punând între paranteze nonșalanța și boema, era o personalitate puternică, ridicându-se prezumțios Împotriva mării, declarându-se Împotriva cuvintelor dar neascunzându-și Foamea de cuvinte. Îl vedem angajat în lupte varii: Lupta inimii cu sângele, Lupta ochiului cu privirea, Lupta cu vulturul, Lupta cu cinci elemente terestre, evocând Lupta lui Iacob cu îngerul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
la un examen ce s-ar putea întemeia pe mai multe surse și pe o înțelegere mai bună a ansamblului. Actualizarea lor ni s-a părut însă utilă, ca depoziție personală în "dosarul" epocii și (dacă ideea nu e cumva prezumțioasă) ca un fragment de ego-istorie. Orice istoric și-ar dori însă, la o adică, să poată verifica asemenea judecăți cu instrumentele profesiei. Și fără acestea se va vedea însă că din fugarele analize propuse în acel interstițiu agitat se degajă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Sábato ajunge la o sentențiozitate ritmata, contagioasă, care se desfășoară într-un fel de versete intense, expresii ale credinței sale în puterea vieții: "am scris pentru a nu muri", "din matematici m-a atras transparență", "numai ateii de periferie afirmă prezumțios că, după viața această, nu mai este nimic", "știință nu îl salvează pe om", "visul e o suburbie a morții"70, sau, poate, cel mai dramatic dintre aceste verdicte este că rațiunea nu e de nici un folos în viață, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]