669 matches
-
ortografice și de punctuație. O mare atenție trebuie acordată folosirii corecte a virgulei, prezența ei putând schimba sensul enunțului. Rețineți că, se folosește în următoarele situații: în cadrul unei enumerații: ,,O frunză ruginie, un nor greu ca plumbul, unghiuri de cocori pribegi vestesc apariția toamnei”; în locul unui verb: ,,Eu plâng cu lacrimi amare și el, nimic”; pentru a despărți o apoziție explicativă de substantivul determinat: ,,Cartea, prieten nedespărțit la bine și la greu, ...”; pentru a despărți construcții gerunziale și participiale așezate la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de orice adiere, apa lacului sta neclintită de veacuri”; pentru a despărți complemente circumstanțiale așezate între subiect și predicat: ,,Râul cel auriu, în șes, curgea pe sub perdelele de sălcii”; pentru a despărți cuvinte și construcții incidente: ,,Ascultă-mi, mamă, cântecul pribeag!” Nu se despart niciodată prin virgulă: subiectul de predicat: ,,Norii grei își poartă plumbul întristând cerul”; părțile de propoziție de același fel aflat în raport de coordonare copulativă: Cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt: vânturi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind sfielnic, coboară lin în spatele dealurilor, făcând un fascinant loc de umbre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fericirea Și-ai luat lumea întreagă după tine Și ea-ți va lumina drumul în peregrinări. Și așa e bine, doar așa se poate, Să zbori, să râzi, să plângi și să admiri Trecând un înțelept pe lângă toate, Invulnerabil, neîntrerupt, pribeag și neîmplinit. Nu suntem nicăieri, nu luăm nimic cu noi. Nu luăm nici în noi nimică, de ce am lua, Când suntem ideali?/ Colț de umbră, Aud din depărtări ritmul melodiei mele, Însă nu găsesc ecoul, nu ating profundul.... Poate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de fapt, mai mult a ei și a Vânătorului de lupi albi. Nimic nu mai mergea cum trebuie în așezare: nici meșteșugurile, nici negoțul, nici creșterea vitelor, care se tot îmbolnăveau; livezile doar mai aduceau câștig. Multă lume a plecat pribeagă; unele familii au ajuns în America. Și Tim a pornit într-acolo. Donna Iulia - așa-i zisese fotograful în ziua nunții și, de atunci, așa i-au spus și târgoveții - a rămas acasă. Nu a ținut să plece și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sunt plecate. Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. În râu nu sunt nici sticle goale, nici ambalaje, Batiste de mătase, cutii de carton, nici chiștoace Sau alte urme-ale nopților de vară. Nimfele sunt plecate. Și-ai lor prieteni, pribegii moștenitori ai directorilor din City; Plecați, nu au lăsat nicio-adresă Lângă apele Lemanului am șezut și-am plâns... Dulce Tamisă, curgi lin, până ce-mi termin cântul. Dulce Tamisă, curgi lin, căci nu vorbesc nici tare și nici mult Dar în spatele
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
din 1912, ultima din 1939. Una a rămas postumă. Superioare celor inspirate din Antichitate (între care un Ovidiu la Tomis, nu mai rău decât al lui Alecsandri) sunt dramele cu subiect medieval ș...ț Fără nici un interes sunt Un domn pribeag, despre un fiu al lui Petru Șchiopu exilat la Innsbruck, Cantemir bătrânul, în care există scena povestită de Dimitrie Cantemir a intrării regelui polonez Sobieski în Iași, cu versurile ironice crezute de Iorga populare, și Constantin Brâncoveanu, conținând un anacronism
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
am orgasm, de Gwendoline", „Șaizeci de celebrități vă povestesc cele mai sordide secrete de alcov". Uitasem de fata de afară, numai că în momentul plecării am văzut-o din față. Privirea ei dură și sfidătoare sugera că nu era o pribeagă neajutorată. Asta m-a făcut să mă opresc, amețit și fără suflu. A trecut o clipă, apoi m-a observat și-a zis: - La cine crezi că te holbezi așa? - La o fătucă frumoasă, am murmurat eu. - N-aș putea
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
luminate de-albastre polenuri/ semnul marilor treceri e încă viu.// Cine astupă cu fruntea izvoarele/ cu sufletul lui le astupă - /că trupul nu îndeamnă niciodată picioarele,/ numai dorul cel veșnic de ducă.// Prin sat umbra lui albă cutreieră uliți - / Lebădă pribeagă și fără de somn.../ Până departe plouă cu lună în valea în care/ mit și poet alăturea dorm...”. Atașat liricii tradiționale, căutând să redea, printr-o mitologie a obârșiilor, a rădăcinilor mitice ale lucrurilor, conturul unui peisaj subiectiv, Eugeniu Nistor este
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
deveni substantiv comun sau invers. Să zicem, numele de persoană Vera e confundat tot cu vera, care însă se traduce prin „credință”, numai că în poemul „Campaniile mele” L. C. zice bizar: „Dar numele de Vera cu Siberii (...) Din Vera dincolo, pribeag”, care, în adevăr, ar trebui să fie românizat, pe cinste, ca: „Dar numele credinței, de care-s pline Siberiile (...) Plescăitul neființei dincolo de marginile Credinței”. Și te întrebi: oare chiar se poate gafa în atare hal?!... Cu părere de rău, se
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
123 Umbra nopții, ca durerea - fără voce, mută. Umbra dimineții, precum pacea - doar tăcută. 124 Trufia-și scrijelește Încruntarea-n stâncă. Iubirea se lasă în flori Și învinsă cântă. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 125 Pensula supusă pictează Doar un adevăr ciuntit, Să-ncapă pe-ngustul șevalet Ce trebuie slujit. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 125 Pensula supusă pictează Doar un adevăr ciuntit, Să-ncapă pe-ngustul șevalet Ce trebuie slujit. 126 Muntele visează-n cer Nor ușor să fie, Liber și pribeag Întru veșnicie. 127 Cerneala vărsată Ca să o ascundă bine Au scris cuvântul zi Cu nopțile pline. 166 De ce-i atâta cer deasupra? Ca loc destul să fie Pentru pământ să-și facă Din vise-mpărăție. 167 Luna în creștere zâmbește
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
o luptă străbătută de dogoarea unor convingeri. Dacă lupta a fost pierdută, nu înseamnă că a fost nedreaptă cauza. Aș vrea ca evenimentele (viitoare, n.n.) să-mi dovedească netemeinicia temerilor mele și fericit aș fi, chiar cu prețul unei existențe pribege pentru tot restul vieții, să nu fi avut dreptate și o colaborare cu Rusia sovietică să fi fost posibilă, România păstrându-și întreaga suveranitate". Agentul "Spiridon" adaugă: "Redactorii, reporterii și întregul personal al Curentului au rămas profund mâhniți de această
Din "lupta cu Baal" by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/15356_a_16681]
-
să-ți fiu a ușii tale cheie, Ci Inorog păzind la Poesie, Alătură-te mie, din pustie, Din cremene, din iască dau scânteie! Azi, inima ce-n mine încă bate Tăcerea din icoană o străbate Să îmi lumine calea mea pribeagă... De-aceea cad și mă ridic întruna Sorbind cu sete soarele și luna: Vrei viața sau vrei moartea mea întreagă? SONETUL XVIII Din mâna ta voi bea otrava toată încredințat că mi-a sosit finalul, îmi smulg privirea și ridic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
izvoare de parfumuri dinspre rădăcinile munților se iveau pe sub stânci. Și o imagine magnifică s-a iscat, precum un arbore uriaș cu crengile răsfirate Într-un peisaj măreț; și valuri, valuri de oameni se foșneau de-a lungul ramurilor sale pribege. Nici Creatorului nu-i venea să creadă... Apoi a dat arborelui suflet de om, Înălțându-l În legendă. Dumnezeu iarăși a zis: Cu acest arbore de apă, omule, poți discuta trup lângă trup, suflet lângă suflet și spirit lângă spirit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
Poeme > Emotie > GÂNDURI PE-O FRUNZĂ DE NU-MĂ-UITA Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Aș vrea să plâng dar lacrimile mele s-au rătăcit pe căi însingurate luându-mi sufletul pribeag, cu ele, uscat și însetat de puritate. Aș vrea să strig dar nimeni nu m-aude toți au plecat pe căi înstrăinate luându-mi oasele anemice și ude și carnea putredă pe jumătate. Aș vrea să cad prăpastii de lumină
GÂNDURI PE-O FRUNZĂ DE NU-MĂ-UITA de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384748_a_386077]
-
ușori tu ai intrat,În sufletu-mi golit de sentimenteși din trecut, nimic n-am mai păstat,Nici lacrime, nici toamne, nici regrete.... XXV. TU PESCĂRUȘ!, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. Tu pescăruș pribeag ce-aduci mireasma mării, În fiecare dimineață fereastra mi-o deschizi, Fruntea fierbinte mi-o răcorești cu roua zării, Iar cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi. Dar eu rămân pe insula pierdută, În marea zbuciumată a dorinței Și caut
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
nou. Tu pescăruș pribeag!În dimineașa asta n-ai venit, Lacrimile și tristețea, de mine te-au îndepărtat, Vino și descătușează-mi sufletul rănit! Tu mi-ai adus marea și eu nu te-am mângâiat. Citește mai mult Tu pescăruș pribeag ce-aduci mireasma mării,În fiecare dimineață fereastra mi-o deschizi,Fruntea fierbinte mi-o răcorești cu roua zării,Iar cartea amintirilor, cu aripa ta o închizi.Dar eu rămân pe insula pierdută,În marea zbuciumată a dorințeiși caut micuța
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
el să cobor, Să îl umplu cu mine Pentru-a nu-ți mai fi gol! Să te umplu cu patimi Din dorința-mi ascunsă, Să-ți rămân taină vie, De nimeni pătrunsă! Să te-nvăț să iubești Colț de Lună pribeag Ce mereu rătăcește, Nimănui fiindu-i drag! Să te-nvăț și să știi Că nu depărtarea E piedica noastră, Nici cerul, nici zarea! E tăcerea ce-alungă, E răceala ce vine, Din suflete reci, Nepătrunse de mine. Sunt un Colț
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
Și prin visele mele. Colț de Lună, ești lacrima Ce Pământul o cere. Din perlele-ți plânse Să îmi fac mângâiere, Să ard ca o lavă Sub astrala-ți plăcere. Să-mi inunzi rădăcina Cu fioruri cerești, Colț de Lună pribeag, Cu dorințe lumești. Să-ți îngrop suferința Prin plăcerile mele, Taine grele ascunse Să ne-ngroape-ntre ele. Să te-așez în verdeață Răsărită din stele, Să rămâi pământeană Prin dorințele mele. Să te-ascud în imensu-mi, Colț de Lună albastru
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
stele, Să rămâi pământeană Prin dorințele mele. Să te-ascud în imensu-mi, Colț de Lună albastru, Să mă curgi prin plăceri Provocate de-un astru. Doruri grele topească Dragostea-mi interzisă, Colț de Lună, rămâi Patima-mi nepermisa. Colț de lună pribeag, Cufundat în tăcere, Plec, dar fără de-ntors. Iubire nu-mi cere! Hai, s-adunăm firmituri Din dorințe pierdute În satinul batistei Din vise cernute. Drepturi rezervate doar autorului Referință Bibliografică: UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT-
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
drag al neamului E-acuma un cadavru de-aruncat Și plânge Marea Neagră-n asfințit Și Dunărea își tulbură din ape Că-n Țara Românească au murit Atâtea amintiri. Ne sunt aproape Doar lacrima și cântecul de jale Și nopțile părinților pribegi Printre atâtea griji și strachini goale Dar, patria nu poți să o renegi Referință Bibliografică: Țara mea / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile
ŢARA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361246_a_362575]
-
Nu vrea să se culce, Tot mereu se-ascunde, Și cum mi se duce, Nici nu-mi spune unde, Grăitor în fapte Și ce-i dacă știu? E târziu în noapte, Dinspre ziuă-l scriu... Și atunci când vine Dorul meu pribeag Zările sunt pline De-acest cântec drag... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Cântec flămând... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂNTEC FLĂMÂND... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342731_a_344060]
-
României, de la începuturi și până la sfârșitul mileniului doi”, asupra uneia dintre cele mai vechi și mai puțin consemnate tradiții din Banat: istoria unei distinse bresle în slujba bunăstării. Istoria medicinei veterinare de pe aceste meleaguri, pierdută în negura vremurilor, adesea copil pribeag, prea puțin ocrotit de cei care aveau menirea s-o facă, și-a găsit în fine condeierii, care cu osârdia firii iscoditoare ne-au dăruit faptele înșiruite cu rigoarea prea rar încredințată până deunăzi albului imaculat al hârtiei. Au făcut
Agenda2005-38-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284217_a_285546]