402 matches
-
Metodiu cu glas căzut - noi n-am vrut să te supărăm, dar... — Vorrrba! - răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-am spus? Suntem doi călugări moldoveni care pribegesc... — Vorrrba! Locul și data nașterii! — Hârlău, 3 octombrie, stil vechi. — Hârlău? - făcu surprinsă huiduma. A cui ești din Hârlău? — Sunt de-a lu’ Pipirig. — De-a lu’ Pipirig? Ăla ce ținea capre-n curte? De-a cui ești de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ciumați. Au fost ani grei, ce au înăsprit firea blândei Laila, dar, în același timp, i-au călit pe cei trei fii ai săi, Gacel, Ajamuk și Suleiman, și pe micuța Aisha, care își petrecu o bună parte din copilărie pribegind călare pe o cămilă. Tuaregii au fost un popor nomad prin excelență, dar, în cazul familiei lui Gacel Sayah, îndrăgita viață nomadă se transformase într-un blestem, fiindcă era cu neputință să rămână mai mult de trei luni într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
senzația că mă sufoc, nici nu vreau să-mi imaginez măcar ce-ar putea fi mai jos, dar spune-mi: ce altceva putem face? — S-o lăsăm baltă. — Și să ne întoarcem în oraș? spuse Gacel cu dispreț. Sau să pribegim din nou ca niște leproși? Nicăieri nu ne vrea nimeni, fetițo. Nimeni nu vrea să mai știe nimic de familia lui Sayah și nu-i putem obliga pe oameni să ne accepte. În schimb, putem obliga deșertul să ne accepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Homo sapiens sapiens, numită astăzi „omul de Cro-Magnon”, se întâlnește cu Homo neandertalis, venit aici cu 250 000 de ani mai devreme și stăpân incontestabil al locurilor. Aceste primate diverse coexistă în Europa mai bine de 10 000 de ani, pribegind neîntrerupt pe teritoriile vaste, pe care nu le părăsesc decât în caz de extremă necesitate. Acum 30 000 de ani, fără să se știe prea bine de ce și într-un timp destul de scurt, dispar toate speciile de primate, inclusiv Homo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
oftează/ Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Oftează și pentru mine/ Că eu m-am pierdut de bine/ Și văz că nu-mi vine bine/ Că nu sunt pe-un loc cu tine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acum e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... își tremură vocea oltenește, hălău-uuu!, și la sfârșit, surâde mai calm. Vezi?, Că nu sunt pe-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
carne și tot-tot -, vreau ca ea să se îndrăgostească de mine. Și-i cântă mai departe, încet, la ureche: Oftează, puică, oftează/ Toată lumea să te crează/ Că nu ești pe-un loc cu mine/ Haide, puică, să fugim/ Amândoi să pribegim/ C-acuma e vremea de fugă/ Până-mi este iarba crudă/ Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... am mai cântat la gagici cântecul ăsta, dar numai ție ți se potrivește, Unde calci/ Urmă nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Deși puternic metaforizat, limbajul lui Olimpiu Vladimirov lasă să se străvadă efortul poetului de a nu trudi în zadar. Și Cristian Hărnău își dezvăluie încrederea în puterea cuvântului pe care-l slujește: "Cuvintele mele desfac muguri și răni / Cuvintele mele pribegesc prin păduri după comori / ... / Comorile mele aprind lumânări" (Cuvintele mele). Poezia Destin, semnată de Eleonora Stamate, se constituie și ea într-un crez artistic, căci poeta își simte încrustate-n palmă cuvintele pe care le "scormonește" stingheră, mirată, dar și
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
sus povestite. Cred că voi mai avea prilejul să povestesc cititorilor acestei reviste și alte glume ale mele rimate fără nici o pretenție și totdeauna improvizate, glume ce se țin bine minte în orașele prin care împrejurările m-au făcut să pribegesc. Sinaia Referință Bibliografică: Patru Epigrame / Confluențe Românești : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Confluențe Românești : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
PATRU EPIGRAME de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361462_a_362791]
-
urât din fire, Ce spune vântul, asta-i treaba lui, Dintr-un cuvânt eu m-am născut-Iubire! Altul mai presus pe lume nu-i! De-i plină Biblioteca mea de cărți Și prieteni am, e-adevărat, puțini, Cei mulți au pribegit pe alte hărți, Copaci cu Dorul după rădăcini... A dat melancolia printre sturzi, Fluierul lor în suflet îmi pătrunde- Te uiți la mine, ochii tăi sunt uzi Și cade rouă-n ierburile crude... Referință Bibliografică: Dacă sunt trist... / Nicolae Nicoară
DACĂ SUNT TRIST... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364014_a_365343]
-
Durerii dorurilor tale i-oi da și al meu glas, Să pot să-mi urlu neputința doar în tine. Azi mă voi renaște din dureri ce mi-ai lăsat, Și-n al tău suflet nicicând nu voi mai reveni, Voi pribegi prin triste poezii, așa îmi este dat, Să plec din viața ta... când alta-ți va veni. Autor Angela Mihai Drepturi rezervate doar autorului Referință Bibliografică: AMINTIRI ARZĂTOARE / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10
AMINTIRI ARZĂTOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362880_a_364209]
-
s-a ascuns stingher după un alt gând. L-ai căutat tăcută printre alte gânduri Dar el lăsase-n urmă doar rânduri, albe rânduri Scrise cu-ntrebări ce răspuns n-aveau Cioturi învechite care te răneau. Ai întrebat vântul care pribegește Dacă sufletul i-e sincer, dacă te iubește Vuind ți-a răspuns în doi peri... așa Răspunsul să-l cauți în inima ta! Referință Bibliografică: NELINIȘTE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016
NELINIȘTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/363526_a_364855]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CUM ȘTIE IARNA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului imagine foto: Mihai Olteanu Cum știe iarna să-mbrace vara cu rochie de mireasă Când în privirea-i pribegită ea pare cea aleasă Din prea alesele-i minuni strigându-și alb înghețul Și verde crud cruzind în noi, topind tot Universul Cum știe iarna să îngroape în crinoline viața Ce pâlpâie sub nori de ape cotrobăind prefața Din cartea
CUM ȘTIE IARNA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362371_a_363700]
-
mormântală pe care nici măcar adierea vântului n-o deranja, îi înfioră pe călăreți. - Nu vă lăsați purtați de vraja de basm pe care o întâlniți aici. Este o capcană. Cei ce vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile sale. Ca din senin se porni o vijelie, iar apele lacului se tulburară. Din adâncul lor se arată un balaur cu multe
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
câtă vreme Vremile când lup eram Și nu câine care geme Au trecut și-n jug și-n ham Că rămân am a mă teme... Nu am țară câtă jale Pentru râu am, pentru ram, Pentru frații ce în cale Pribegind îi întâlneam De la Nistru mai la vale. Nu am țară câtă apă Și pământ și cer aveam, Câtă brazdă-n rod sub sapă, Câte pâini pomeni dădeam Și țărână pentru groapă. Nu am țară câtă zare Peste zări de țări
NU AM ŢARĂ CÂTĂ ŢARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364152_a_365481]
-
IOANA STUPARU Autor: Ioana Stuparu Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Copil al nimănui Copil al nimănui, ai inimă de piatră? Cine sunt cei din care te-ai zămislit odată? Copil al nimănui ce pribegești prin lume, Mai știi tu care-ți este adevăratul nume? Copil al nimănui, la piept cine te strânge? Iar de pățești ceva, pe tine cin' te plânge ? Copil al nimănui, ce e-n sufletul tău ? Durerea ta ți-o știe
COPIL AL NIMĂNUI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363146_a_364475]
-
Ex. lumină împăienjenită de amiazi, „nestemata ascunsă / în genunele întunecate ale necunoașterii”. Conștient de condiția de călător și pribeag a omului în această lume vremelnică, până în Patria Veșnică, poetul spune în poemul „Năzuință”: „Am fost drumeț, am ostenit și am / pribegit prin veac. / Prin spațiu și timp. / Nu m-au oprit nici vânturile, nici întunericul.” În poezia filozofică și reflexivă, autorul uzitează de categoriile fundamentale ale filozofiei, spațiul și timpul, declinându-și crezul artistic: „Am căutat calea spre adevăr / Ascunsă în
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
PANA TIMPULUI...CA SĂ TE SCRIE Îmi ruginesc cuvintele încet pe buze, Îngălbenite-mi curg pe foaie și-nțelesuri, Iar gândurile mele-n val se înnegresc Când viața scrisă, eu, o las în versuri. Îmi ofilește doru-n drumul către tine Atunci când pribegește singur pe cărări, Iar chipu-ți șters, fără de gând când vine, Îl văd împrăștiat în cele patru zări. Văd câmpuri cu miresmele uscate Și văd și cerul roșu curs printre cuvinte, Pădurile cum gem prin frunze doruri, Iar eu când
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
hoți; Treci de pe un rug pe altul. După tine vin și eu. Nu mă vezi că-s îmbrăcată cu veșminte de ateu?! Te zăresc flămând pe creste. Câtă secetă-ai cosit! Mi-am umplut cu tine brațul și-amândoi am pribegit. Am avut grijă să curăț ierburile dinspre nord, Habar n-ai că sunt fantoma ce te-așteaptă-n primul rod. Câteodată plimbi pădurea prin legenda-ntunecată, Lângă ea un roib sălbatic din copite stă să bată. Îl hrănesc cu zori de suflet
IUBITUL CE MĂ APĂRĂ DE FRIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368013_a_369342]
-
pentru tine , dar ele nu cuvântă... Balada mea desprisă din codri și izvoare Scâncetul tău șoptit mă plânge și mă doare Știu că îmi cânți pământul din care-ai răsărit Și că ți-e dor de munții prin care-ai pribegit... Eu te adun din inimi și-n inimi te-nfloresc Pe portativul vieții din plaiul strămoșesc În care toți românii te-ascultă pe-nserat Ca pe o rugăciune, cu ochii spre Înalt... Referință Bibliografică: Baladă-lui Cprian Porumbescu / Violetta Petre : Confluențe Literare
BALADĂ-LUI CPRIAN PORUMBESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367353_a_368682]
-
nege nerealizarea acestui vis îndrăzneț al Omului vizavi de Divinitate, și-n loc să fie o consrtucție nefinalizată, fără partea de sus, Turnul se termină cu o cupolă, poate de Templu, poate în amintirea, cumva, a celui distrus de Nabucodonosor, pribegindu-i pe evrei, și determinându-l pe Verdi să-i redea într-un plâns magnific: „Acordați a profeților harpă,/ Care-ascunsă în sălcii stă mută/ Amintind strălucirea trecută,/ Unei vremi ce demult ne zâmbea./ Cântă harpă a noastră durere,/ Plângi în
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
eram necăjit și m-ai auzit Iar legea Ta din cer m-a călăuzit Nedreptatea am urât dar m-a albit Vai mie pribegia-mi s-a prelungit Trăit-am în corturile lui Chedar Sufletul meu tare mult s-a pribegit Pe cei ce urau pacea chiar îi uram Prin veac se luptau ca mine în zadar În lume făcător de pace eram PSALMUL 120 La munți ridicat-am ochii mei tăcuți De unde va veni ajutorul meu Ajutorul meu de la Domnul
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (4) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367736_a_369065]
-
Toate Articolele Autorului Noapte de mai cu stele reci pe boltă Și flori de măr pe ramuri împietrite Gânduri icnind arar dintr-o retortă În care disperate, durerile-nfrățite De-atâta chin în mine se revoltă. Părinți plângând neputincioși destine Copiii pribegind prin lan de vise Pândind grăuntele de dor de bine Atunci când bat timid la uși închise Și-s nevoiți s-apuce căi străine. O țară-n care-i rege-acum minciuna Bătrâni cerșind - cu lacrimi ruginite - Un colț de pâine... și
REVOLTĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349598_a_350927]
-
om e o paiață: da - capodopera lui Dumnezeu e-n ceață! un gând - măcar un gând întru smerire: ca boare-am dobândi Via Simțire! nu : noi ne punem - singuri - moț și ne trezim - cenuși - la colț! ...din primăvară-n iarnă pribegesc și fericirea uit s-o caut - nu s-o găsesc! ADVERSARUL trag după mine un cadavru,-n salturi nu mă trezesc - nu știu unde-l ascund: nu-s vinovat - ci blestemat de-nalturi... și lepra-ncape-n timpul tot mai scund iar mai
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
Acasă > Strofe > Timp > PRIBEGIND Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1671 din 29 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Mă simt captivă- ntr-o lume străină, Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele
PRIBEGIND de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350372_a_351701]
-
trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare o strânge, Dar nu văd nici raze, Nici stele pe cer, Iar ochiul îmi plânge... Referință Bibliografica: Pribegind / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Eleonora Stoicescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
PRIBEGIND de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350372_a_351701]