872 matches
-
divinității nu poate fi decât absolutul. 1625. O divinitate fără patimă este un ulcior fără apa. 1626. Doar cel ce nu pătimește nu trăiește. 1627. A ne depărta de înțelesul patimilor înseamnă a ne depărta de noi înșine alegând cale pribegiei pe meleaguri străine sufletelor noastre. 1628. Patima este pridvorul dorului. 1629. Care patimă nu-și are frumusețea sau nefericirea ei? 1630. Patima este sensul vieții. 1631. Patima este răscolirea de sine a trecutului care se așterne deseori peste viitor învelindu
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
ce pune pe masa copiilor. Ori avusese o afacere și fiscul lui Năstase se concentra doar pe cei ce nu cotizau la PSD, amendându-i și înglotându-i în datorii, fâcându-i să-și piardă casa, de data aceasta. A luat drumul pribegiei cu o geantă de voiaj, cu bruma de spaniolă, învățată pe apucate din telenovelele sud-americane și cu speranța în suflet că, în doi-trei ani, se va putea reîntoarce să-și continue viața de unde o lăsase. Realitatea de la fața locului a
ROMÂNCĂ ÎN SPANIA de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381633_a_382962]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > VINO ACASĂ, MĂI ROMÂNE! Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1891 din 05 martie 2016 Toate Articolele Autorului VINO ACASĂ, MĂI ROMÂNE! Vino acasă, măi Române, Aici în vatra străbună! Ai plecat în pribegie Ca să scapi de sărăcie. Ai lăsat copii, părinți, Plângând cu lacrimi fierbinți. Te-ai dus să te umilești Sperând că te-mbogățești. Ești isteț și priceput, Iei totul de la-nceput. Prin munc-ai devenit brand, Ei te vor de second hand
VINO ACASĂ, MĂI ROMÂNE! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384212_a_385541]
-
să piară, Nici neamul ca să ne moară! Nu mai băjeni prin lume, Vino-acasă, măi Române! Cât ar fi pâinea de rea, Tot mai bună-n țara ta. Te-așteaptă copiii, părinții, Căci pentru noi, ei sunt sfinții. Lasă-n pustii pribegia Și salvează România! Ionel GRECU 5.03.2016 Referință Bibliografică: VINO ACASĂ, MĂI ROMÂNE! Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1891, Anul VI, 05 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ionel Grecu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VINO ACASĂ, MĂI ROMÂNE! de IONEL GRECU în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384212_a_385541]
-
agoniseala, lăsându-și casele în grija Celui de Sus, încărcând tot ce aveau mai de preț în căruțe și cu acestea pline cu ce puteau lua cu ei, însoțiți și de alți mocani din zona respectivă, au purces pe calea pribegiei, trecând munții, în Moldova domnitorului Mihail Șuțu. Bunicul său, ca să-și făurească foalele forjei, a trebuit să cumpere o piele argăsită de bou, din care să-și confecționeze singur burduful, fără de care nu se putea apuca de fierărie. Era iscusit
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
De asemenea, s-a detașat de boierii pro-austrieci și a sancționat aspru pe Bălăceni confiscându-le averile și expunând capul marelui agă într-un proțap lângă casele lui din București. (E drept că, pe ascuns, îi susținea familia aflată în pribegie prin subvenții importante). A obținut în plus să fie susținut pe lângă sultan și demnitarii otomani și de misiunile diplomatice engleze, olandeze și franceze de la Constantinopol. Această politică a fost un succes care a fost benefic pentru țară și domnitor. Punctul
Constantin Brâncoveanu diplomatul (2) [Corola-blog/BlogPost/94167_a_95459]
-
doilea au fost denunțurile făcute de către Cantacuzini (ca acel raport trimes lui Ștefan Racoczi) care-l prezentau pe Brâncoveanu drept om al austriecilor care a înșelat și pe turci și pe ruși și care și-a asigurat o viață în pribegie depunând sume mari de bani la Veneția. Al treilea (foarte grav) a fost defecțiunea marelui spătar Toma Cantacuzino care, cu ostașii săi, a părăsit tabăra turcească a marelui vizir Mehmet Baltagi și s-a alăturat trupelor rusești ale generalului Karl
Constantin Brâncoveanu diplomatul (2) [Corola-blog/BlogPost/94167_a_95459]
-
însemna, din păcate, și frâu liber pornirilor trupești, este neîndoielnic faptul că Neagoe Basarab a avut o viață de familie fără pată. Viața l a încercat din greu, și a primit totul creștinește, fără cârtire. Mama i a murit pe timpul pribegiei la Constantinopol. Din trei băieți și două fete a îngropat doi fii, unul mic, altul în care își pusese nădejdea de părinte. Moartea lui Neagoe, la 39 de ani, în septembrie 1521, ar părea o mare nedreptate față de acest creștin
NEAGOE BASARAB – UN OM POLITIC CU HAR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378169_a_379498]
-
în sonurile clasice și medievale ale acesteia, silit să o uite definitiv și iremediabil, de o boală ce și-a cerut drepturile și și-a impus consecințele, în ultimele zile de viață, prin limba română pe care multe decenii de pribegie a căutat să o evite. Limba este un blestem al destinului nostru carpatic, ca și spiritul mioritic ca și conștiința cosmică a creștinismului nostru ortodox. E bine să ne gândim, poate cu mai multă severitate, la acest adevăr indubitabil și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
teroarea roșie le-a dezmembrat comunitatea monahală: o parte dintre monahii au fost arestate, iar cea mai mare parte a fost exclusă din monahism. Motivul fiind același: credința și iubirea de Dumnezeu și de Neam! După eliberare în perioada de pribegie i-au apărut alte volume de poezii: Icoane pentru paraclis, Din pribegie, Grădina Doamnei și Alte poezii. În paralel cu poezia a tradus opere ale Sfinților Părinți: Origen cel Mare, Grigorie de Nyssa, Isaac Sirul, Simion Noul Teolog. După Evenimentele
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
fost arestate, iar cea mai mare parte a fost exclusă din monahism. Motivul fiind același: credința și iubirea de Dumnezeu și de Neam! După eliberare în perioada de pribegie i-au apărut alte volume de poezii: Icoane pentru paraclis, Din pribegie, Grădina Doamnei și Alte poezii. În paralel cu poezia a tradus opere ale Sfinților Părinți: Origen cel Mare, Grigorie de Nyssa, Isaac Sirul, Simion Noul Teolog. După Evenimentele din decembrie 1989, maicile care au supraviețuit prigoanei atee, între care și
Cinstirea Fecioarei MariaI în slova marilor poeţi creştini [Corola-blog/BlogPost/93237_a_94529]
-
de Iugoslavia lui Tito împreună cu Istria și Fiume. Mai întîi fasciștii îi oprimaseră pe originarii slavi din regiunile respective, după care a urmat revanșa iugoslavă, la fel de crudă și inumană. Muncitorii italieni au fost nevoiți pînă la urmă să ia calea pribegiei, să trăiască ani de zile în lagăre de refugiați, să se vadă tot timpul stigmatizați în bloc ca fasciști, așa cum refugiații din Germania și alte țări erau cîndva molestați și stigmatizați ca venetici. Scriitorul arab palestinian Anton Shamass alege în
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
-i face cunoscuți pe scriitorii români din exil: Cornel Ungureanu, Florin Manolescu, Mircea Anghelescu și, în special, Nicolae Florescu, autor al volumelor întoarcerea proscrișilor (1998), Noi cei din pădure (2000), Menirea pribegilor (2003), toate privindu-i pe scriitorii aflați în pribegie, editați într-o bogată serie, din care criticul alege și se oprește la o personalitate extrem de importantă și anume, N. I. Herescu, militant neobosit pentru cauza românească. Din opera lui, spre exemplificare, Liviu Grăsoiu reproduce următorul citat în articolul Dreptul la
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
a o sluji pe soția lui Axius, Fecioara Maria adorată într-o icoană, Xvonne decapitată în ziua întâlnirii, Ileana venită dintr-o Rusie a războiului și a Revoluției bolșevice, soția unui fost aghiotant al țarului, amândoi siliți să ia calea pribegiei. În fiecare din cele șapte întâlniri, femeia este hărăzită altuia prin logodnă sau căsătorie. Dintr-o asemenea perspectivă, cea mai subtilă interpretare a propus Liviu Malița (într-un studiu apărut în "Tribuna", reluat în Dicționarul esențial al scriitorilor români, Albatros
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
emoția și sub impresia covârșitoare a muzicii lui Bach, plânge. Eu cred că niciodată n-am cântat cromatica mai frumos ca în această zi. În aceeași după amiază am plecat cu soțul meu și prietena mea Maria Str. luând drumul pribegiei și trecând pe străzile Capitalei citeam la fiecare pas afișele noastre, care anunțau “Arta Fugei” de Bach, însă care devenise, cu o ironie a soartei, “fuga noastră”dinaintea inamicului. Treceam prin drumuri necunoscute, ocolind șoseaua către Ploești, unde se zăreau
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Cu doruri și regrete, cu iubiri neîmpărtășite și crizanteme în glastră, festivalul a ilustrat plenar versurile poetului local Ioan Tătar: “Pe-același drum de altă dată/ Te-am așteptat mereu să vii/ Romanța mea de mult plecată/ Revii acum din pribegii...”. A fost o “pribegie” de 3 ani, cât a durat întreruperea festivalului, care să sperăm că de-acum ne va chema pe-același drum, la Zlatna, în fiecare toamnă...
Refrenele toamnei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84224_a_85549]
-
cu iubiri neîmpărtășite și crizanteme în glastră, festivalul a ilustrat plenar versurile poetului local Ioan Tătar: “Pe-același drum de altă dată/ Te-am așteptat mereu să vii/ Romanța mea de mult plecată/ Revii acum din pribegii...”. A fost o “pribegie” de 3 ani, cât a durat întreruperea festivalului, care să sperăm că de-acum ne va chema pe-același drum, la Zlatna, în fiecare toamnă...
Refrenele toamnei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84224_a_85549]
-
pe copilul zvăpăiat, atașat de mâna ei, pe intelectualul ce privește abisal prin fumul de pipă și pe studenții epocii postmoderne. Dovada: febra musculară a autorului după interminabilele ședințe de autografe de la lansări și târguri de carte. În Aminitri din pribegie, Neagu Djuvara amintește, în trecere, de teza sa de doctorat, susținută la Sorbona, Civilisations et lois historiques. Essay d'étude comparé des civilisations, la originea căreia stau ideile despre civilizație ale lui Arnold J. Toynbee. În cronica dedicată acelui volum
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
-l, pe celălalt Eliade, Pompiliu. Tot despre scris și rescris e vorba, în definitiv, în cele patru Amintiri și povești mai deocheate, de curând ieșite din tipar. Factura intens memorialistică a acestora trimite imediat la ceva mai vechile Amintiri din pribegie. Se pune întrebarea câte din anecdotele spumoase de acolo păstrează Djuvara în cele puțin mai mult de o sută de pagini de aici. Recuperează Amintirile de azi numai viața, așa cum a fost, sau și cartea de dinainte, așa cum a fost
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
scrise fiind, un reper intern pentru scrisul autorului? Mai cu seamă două episoade merită actualizate. Prin prisma lor, gusturile deocheate ale lui Djuvara se dovedesc cumva recidivante. Mă refer la două încercări precedente, consemnate retrospectiv cu umor în Amintiri din pribegie, de a ataca, după toate regulile casei, proza de ficțiune. Cea dintâi, datând din perioada abulică a acomodării cu lumea africană, era, i-am spune astăzi, un fantasy ușor licențios: "Dovadă a dezorientării și deprimării în care mă aflasem în
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
fuseseră publicate în Plai cu Boi.) Unele din ele reiau, cu un plus de calofilie, întâmplări deja povestite. (Cum e cazul primei narațiuni, La Mamaia-sat în 1922, despre destinul nefericit al unei prietene din copilărie, Mia Prodan.) Dacă însă în pribegie, memoria îi joacă nu o dată renghiul autorului, în narațiunea ulterioară ea funcționează fără reproș. Se prea poate să fie vorba de un update, de o îmbunătățire progresivă. (La Neagu Djuvara, longevitatea, ca formă de optimism dezlănțuit în fața paginii scrise și
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
întîlnit îi dau prilejul unor portrete memorabile, ca cele ale lui Tudor Arghezi, Radu Gyr, Justinian Marina, Iustin Moisescu sau Valerian Trifa. Mai mult, chiar și cuvioasele măicuțe sau timizii stareți care l-au adăpostit pe autor în lunile de pribegie, al căror nume memoria cititorului nu e înclinat să le rețină, chiar și ei dau, prin prezența lor ștearsă, decorul uman pe seama căruia se ridică profilul portretelor amintite. Apoi, sunt numeroase episoadele care ți se întipăresc în memorie grație concreteței
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
rînd, dovedind că vocația sa era cea lirică (ca și a lui Kochanowski), a infuzat textului o doză substanțială de autobiografic; nimic mai potrivit cu plîngerile Psalmistului decît plîngerile, vibrante și directe, ale omului obligat, din rațiuni diferite, să plece în pribegie. În mod ciudat, am spune premonitoriu, Dosoftei a avut de timpuriu psihologia exilatului, a celui care a simțit că va duce cîndva dorul patriei ca pe o traumă existențială. De Moldova, viitorul Mitropolit fusese nevoit să se despartă încă de
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
Iustin. Se gîndi că bătrînul duhovnic ar fi mîndru de el. Starețul de la Mănăstirea Petru Vodă făcuse mulți ani de pușcărie politică și știa să deslușească semnele timpului. Semnele sunt peste tot, spunea părintele Iustin Pârvu, sărăcia, foametea, plecarea tinerilor, pribegia lor prin lume după o bucată de pîine, intelectualii noștri care se dedau la cele mai umilitoare ascultări și munci pentru un ban (...). Am ajuns cerșetori ai Europei și ai lumii întregi. Brațul cel mai ieftin de muncă este al
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
care puteau duce la exilarea în Siberia, întemnițare, tortură sau arderea pe rug. În aceste condiții, în repetate rânduri, numeroși staroveri s-au răsculat, însă fără sorți de izbândă, s-au retras în locuri mai izolate ori au luat calea pribegiei și s-au răspândit în întreaga lume ĂUcraina, Polonia, Țările Baltice, Austria, Turcia, Țările Române, Bulgaria, Finlanda, ajungând cu timpul până în Brazilia, Argentina, SUA, Canada și Australia). Multe centre spirituale au fost distruse, iar cărțile și obiectele de cult au
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]