129 matches
-
oamenii, sau, mă rog, grosul acestora, să n-aibă locuri de muncă. Pentru că atunci nu numai că ei dau uitării această elementară obligație umană și socială (ajung să se bizuie în exclusivitate pe ajutorul social), dar - în absența celor mai pricăjite forme de subzistență - pun cu nădejde umărul pentru ridicarea dezumanizării la cotele înfricoșătoarei bestializări de tip infracțional. ------------------------- George PETROVAI Sighetu Marmației 14 ianuarie 2017 Referință Bibliografică: George PETROVAI - TRUDA CA UN SCOP ÎN SINE, NIMĂNUI NU FACE BINE ! / George Petrovai
TRUDA CA UN SCOP ÎN SINE, NIMĂNUI NU FACE BINE ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381042_a_382371]
-
jos și scuturandu-se stânjenit de praf, cățelușul a ridicat totuși privirea sus plin de îndrăzneala și a zis: “N-aveți dreptate, domnule dulău. N-oi fi eu tot asa de mare ca și dumneavoastră. Oi fi chiar mic și pricăjit cum spuneți, dar un lucru nu puteți spune totuși despre mine: că sunt ... pisică! Sunt și eu tot la fel de câine că și dumneavoastră.” “Morală este simplă și evidență: Nu putem fi toți sfinți de dimensiuni mari, dar asta nu trebuie
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
urgie, Moare Sfănta Românie. Ard pe jar de foc și pară Viața noastră care’i chioară. Nepăsare’n țară crește Biet românul, iar cerșește. După atătea consultații, Ei vorbesc tot de inflații Leul ce căndva vestit, Azi e mic și pricăjit. Dau cu vorbele într-una Mama lor, parcă e ura. Pietrele lovesc mereu, Plănge Bunul Dumnezeu. Hai să ne unim odată Că e țara destramată Și la poarta de hotar Plănge Cuza cu amar. Prindem măna cea frățească Iar în
HAI SĂ NE UNIM CU TOŢII! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347352_a_348681]
-
încotro: ligheane sparte, găleți în care odinioară a fost var lavabil, geamuri și uși rezultate în urma modernizării apartamentelor, cutii din carton, dar câte nu sunt! Muștele și țânțarii dansează împreună când în interior, când afară, fără nici o deosebire. Un cățel pricăjit stă culcat la umbra unui soc ale cărui flori aruncă o mireasmă gratuită și binevenită. Un motan și-a găsit un culcuș într-o galeată de plastic, tot la umbră, sub un salcâm și toarce acum a lene. Este trecut
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
forță de care face exces tocmai acele minți mai slabe, ce ar evita chiar înfruntarea directă cu unul pe măsură, ce să mai spui de cineva mai puternic ca el din toate punctele de vedere..! Dar, culmea-culmilor că cei mai pricăjiți și mai lași sunt atât de „tari” cu ființele cele mai slabe - femeile. Astfel, singure s-au tras pe sfoară, întocmai prin cea mai mare nevoie a lor, mai ales prin faptul că n-au observat exact aceste aspecte.. În
A FI SAU NU FI DOMINATOR..? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348496_a_349825]
-
speriați pe idioții din spatele lui. P-ăștia, numai cu urletele îi puneți pe fugă. Gata, nu mai avem timp, pregătiți atacul! Toată vorbăria lui Casapu avu un efect, mai mult de înfricoșare decât de îmbărbătare a „luptătorilor” lui. Inclusiv a pricăjitului de Tache, care tremura și se agita ca un titirez, în spatele masivului și puternicului Ilie, vădit incomodat de prezența lui acolo. Însuși inginerul Casapu, cu toate vorbele lui de îmbărbătare și tacticile expuse, odată cu apropierea mulțimii, care vuia ca o
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
osândiți să muncească, și apoi să cumpere grâu tot de la el. Asenath era un stăpân hapsân, nu vedea bine faptul că evreii din ostrovul de alături aveau și ei niște ogoare, e drept, foarte mici, sau că aveau niște animale pricăjite. Vedea cu ochi răi că o parte dintre evrei se descurcau cu ce aveau și cu ce primeau muncind pe digurile faraonului, și nu mai veneau să muncească pământurile sale. Asta îl înfuria, și punea slugile sale să provoace cât
FĂCLII PE NIL (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376211_a_377540]
-
marketului. Și în aceeași stare de spirit își petrecură ziua-ntreagă, seara și noaptea ce urmară. Se dovediră căliți de prima experiență, mai pregătiți ca oricând pentru orice! La opt fix, a doua zi, din același Matiz, coborî același ins pricăjit. La fel de țeapăn de importanta aroganță, ducea de astă dată în mâna stângă un diplomat deloc potrivit necăjitei sale apariții. Ca și-n ziua precedentă, se îndreptă spre ușa magazinului. Domnul Alfa improviză nepăsarea. Pufăia dintr-un trabuc neaprins și nu
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
adesea poalele munților și soarele are putere în orice anotimp. - Pe crestele munților zăpada rămâne uneori un timp mai îndelungat, semnalând prezența iernii. Și acolo zilele se socotesc pe degete dar viețuitoarele nu suferă niciodată de foame. Bieții de voi, pricăjiți și aproape transparenți, ca niște spirite ale pădurii! De-ați avea norocul să ajungeți pe acele meleaguri, ați cunoaște un paradis despre care ați auzit că ar exista doar într-o altă lume. Însă pot să vă asigur că primăvara
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
obstinat, să convingă prin greața (oarecum sartriană), lehamitea lor întărîtată. Și asta unde? Într-o metropolă europeană, ce-i drept cu destin tragic, megalopolis încercînd însă îndîrjit-nemțește să recupereze istorie și să redevină ce-a fost. Deci nu într-o pricăjită urbe de la marginea continentului, în stare, într-adevăr, să-ți inducă maladivă blazare, ci în această așezare de legendă civilizatoare. Chiar dacă una încă dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și o aspirație a Împlinirii fără morgă sau impetuozitate didactică. Că, dincolo de ulițele noroioase, sunt și alte căi „regale” pe care putem umbla. Că În copilul cu bocanci scâlciați Începe să vibreze o inimă cu năzuințe Înalte. Că niște ființe pricăjite și plăpânde au acces la miracolul creației. Ce contrast Între precaritatea existenței noastre limitate (inclusiv din punct de vedere material) și nemărginirea valorilor profunde care ne Învăluia! Mi-aduc aminte cât de fericiți eram Împreună cu profesorul de reușitele acestui cor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tipăririi, datorită lui Trébutien, fie din bogata lor corespondență, ba chiar din discuții deschise, față În față). Deși lui Jesse i se șterpelește cu bună știință munca, deși Barbey nu pomenește despre lucrul acesta decât Într-o notă, a opta, pricăjită, la sfârșitul volumului, nimeni nu pare nemulțumit. Dar iată nota: „Căpitanul Jesse. A publicat două mari volume in octavo despre Brummell. Înainte de a le publica, mi-a pus la dispoziție, cu o perfectă curtenie, informațiile pe care le deținea asupra
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vin de pe coasta de est. Pe la noi, evreii dau semne că sunt pe cale să-și piardă complexul de inferioritate. Sau cel puțin așa crede doctorul meu. Și el este evreu. Mă întrebați de ce nu prezint un personaj drept „un catolic pricăjit sau un episcopalian soios”? Simplu, stimată doamnă, pentru că religia nu are nimic a face aici. ș...ț Desemnez uneori un personaj drept evreu din motive pur intelectuale, deoarece există, cu excepția celor mai exaltate niveluri ale personalității, un anumit mod de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
miez.” - Apoi, doi copii, dacă-i ai, nu-s amândoi la fel, zise altă vecină cu gândul la plodurile ei. Fac și eu ca Doșoaia când vorbea despre feciorii ei : „Bietul Gică și porcul de Mitică”. Nu se știe cum, pricăjit, într-un colț apăruse fierarul Mazarache. Zgribulit, își încălzește palmele la foc, în timp ce în vârful nasului îi atârnă o picătură tulbure. Slab, cu dinții galbeni și-o gâlcă de piele pe obraz, moșneagul ascute topoarele și din când în când
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
serios sau glumea. Să spunem o mie de bărbați În stare să ucidă prin strangulare. Cum, după declarația doamnei Vireveau și a proprietarului barului, este vorba de un personaj Înalt și solid, Îi eliminăm pe cei mici de statură și pricăjiți. Ne rămîn cinci sute. Ea simți o ușurare cînd Îl auzi rîzÎnd. — De cine rîzi? — De poliție. De meseria noastră. Peste puțin timp, Îi voi anunța lui Lecoeur că i-au mai rămas doar cinci sute de suspecți, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Părinte, iartă-le lor! zise părintele Carvallo și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile clocoteau zbuciumate în golf. Nu se vedea nici o barcă. Niște pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit decât fostu-i soț, când se abătuse pentru prima data pe la casa ei și-i ceruse să-i dea ceva de lucru prin ogradă. „Toți parcă ar fi făcuți după același calapod, Își spuse ea. Vin, Își fac mendrele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să cred în optimismul lui, dar boala și tratamentul, dacă nu amândouă, sugeau viața din Portia cu o viteză alarmantă. Creatura ironică, mândră cu care îmi împărțisem viața în ultimii doisprezece ani se transforma sub ochii mei într-o mâță pricăjită și fără haz. Cu fiecare zi era tot mai dezhidratată. Îndrăznesc să spun că unora li se va părea nepotrivit că pun pe picior de egalitate problemele mele cu ale Shebei. Ar putea fi înclinați să nu creadă că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strâns în sertarele biroului mapa, dosarele, cărțile și am plecat. Merserăm cu o mașină din cele puține în oraș la vremea aceea, și oprirăm în dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, în semicerc, pavată cu piatră cubică, în parte ieșită din nisipul în care fusese orânduită - trebuia în curând, desigur, rearanjată de primăria ce din lipsă de fonduri întârzia să-și facă datoria. Avocatul, întocmitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
întâlnea ici vreo piatră ciobită și îndrăgită, dincolo vreo alta rotunjită și plăcută. Unora le dădea nume. Altele erau scena marilor aventuri din visele lui. Strada era microcosmosul lui și acolo își găsea el toate plăcerile și suferințele. Mic și pricăjit, era o parte a drumului, întocmai ca oricare din pietrele acestuia. într-una din rarele lui incursiuni în lumea cuvintelor rostite, îi spusese cu toată sinceritatea Elfridei Gribb, soția lui Ignatius Q. Gribb, gânditorul orașului, — De n-aș fi eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și Își drese glasul. Dumneata crezi că eu aș putea să devin tată? Probabil că mi-a citit perplexitatea pe chip, fiindcă s-a grăbit să adauge: — Nu vreau să spun tată biologic, fiindcă mă veți fi văzînd voi cam pricăjit, Însă, mulțumesc lui Dumnezeu, providența a binevoit să mă Înzestreze cu potența și forța virilă a unui taur de Miura. Mă refer la un alt fel de tată. Un tată cumsecade, știi dumneata. — Un tată cumsecade? — Da. Ca al dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran se trezește înghețat și dezorientat. Deasupra lui zărește niște contururi întunecate, neregulate, care se materializează într-un spate pricăjit. Lângă capul lui, un șir de purtători de ricșă și proprietari de tarabe se așază pe vine deasupra rigolei, scuipă, bârfesc, își curăță măselele și-și golesc intestinele. Întoarce capul, amintindu-și cu oroare unde se află. Cerșetorul mai doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
odihnește împărăteasa Yehonala și Aici odihnește împărăteasa Nuharoo. Aerul rece îmi pătrunde în oase. Plămânii mi se umplu de mirosul pământului din adânc. Yung Lu îl aduce pe arhitectul-șef. Este un bărbat de aproape șaizeci de ani, slab și pricăjit, aproape cât un copil. Ochii lui arată inteligență, iar plecăciunile sale sunt executate într-un stil pe care numai eunucul-șef Shim l-ar fi putut egala. Mă întorc spre Nuharoo să văd dacă ea are ceva de spus. Scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
câte versuri mă asaltează, steaua mea de zăpadă!... Închise ochii și imaginea acelei cântărețe și dănțuitoare îi apăru atât de vie, încât putu să-i simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri, pani, silvani... Toți aproape-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]