175 matches
-
ritual al ei, nu ai dreptul să-ți fie frică oricum. Și, în plus, frica precedă grozăvia și, adesea, rămâne în urma ei. Zgomotele acestea nu o precedau, erau grozăvia însăși. De altfel, așa a început totul. Eram mulți, îngrămădiți pe priciuri, într-o celulă de la subsol. Deodată unul dintre deținuți a sărit în picioare și a răcnit spre ceilalți : «Bandiților, trădătorilor !». De fapt, nu către toți, o parte erau deja înțeleși între ei. Îți imaginezi, până atunci fuseserăm camarazi, ne împărțeam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mînă, urcă În goană scările, ajunse În hol, și trecu printre doi bătrîni opriți ca niște năluci În mijlocul unei conversații pe care o uitaseră. De ambele părți ale coridorului erau o serie de camere mici, În fiecare aflîndu-se cîte patru priciuri de lemn. După prima iarnă În lagăr, cînd mulți dintre copiii din barăcile neizolate muriseră, familiile cu copii au fost mutate În sălile de reședințe ale fostului colegiu. Deși neîncălzite, camerele cu pereții lor de ciment rămîneau la o temperatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Doar Jim refuzase și nu Îi făcuse niciodată servicii domnului Vincent. CÎnd Jim năvăli În cameră, doamna Vincent ședea pe salteaua ei de paie, ținîndu-și mîinile palide În poală, ca o pereche de mănuși uitate. Privea peretele văruit de deasupra priciului fiului ei, de parcă ar fi urmărit un film invizibil proiectat pe un ecran. Jim se temea că doamna Vincent petrecea prea mult timp urmărind aceste filme. Uitîndu-se la ea prin crăpăturile despărțiturii sale, Încercă să ghicească ce anume vedea - poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la ele, Își Închipui scene de bătălii aeriene și armade, scufundarea vasului Petrel, ba chiar și grădina din Amherst Avenue. — Jim, e ora de mers la bucătărie...! auzi pe cineva strigînd de pe treptele de sub fereastră. Dar Jim se odihnea pe priciul lui. Era un drum lung pînă la bucătărie și nu avea rost să ajungă devreme. Japonezii sărbătoriseră Ziua Victoriei În felul lor, reducînd la jumătate rațiile și așa anemice. Adesea, primii sosiți primeau mai puțin decît ceilalți, pînă cînd bucătarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
olandezii nu-l făceau niciodată. Curînd, se gîndi Jim cu un fel de bucurie răutăcioasă, vor fi prea bolnavi chiar și pentru a se plînge. Se uită la pantofii săi, imitînd În mod conștient zîmbetul copilăresc de pe buzele soldatului Kimura. Priciul de lemn umplea toată cămăruța, dar Jim era cel mai fericit În acest univers În miniatură. Pe pereți prinsese cîteva foi dintr-o revistă Life veche pe care i-o dăduse Basie. Erau fotografii cu piloți din Bătălia Angliei șezînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
menținea vie această iluzie, pentru ca, la rîndul lui, să poată menține vie amintirea pierdută a părinților săi. Lumea dinainte de război, copilăria lui În Amherst Avenue, clasa de la Cathedral School aparțineau acestui film invizibil pe care Îl privea doamna Vincent de pe priciul ei. Jim lăsă broasca țestoasă să se tîrască pe salteaua de paie. Dacă ar fi purtat-o cu el, soldatul Kimura sau unul dintre paznici și-ar fi dat seama că ieșise din lagăr. Acum că războiul era pe sfîrșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi o lingură de grîu fiert și un al doilea cartof pe care i-l arătase domnului Maxted la cîteva clipe după ce părăsiseră bucătăria. Întorcîndu-se la priciul lui, Jim se relaxă În sfîrșit. Trase perdeaua și se Întinse, cu farfuria caldă ca un soare pe pieptul lui. Era somnoros, dar, În același timp, amețit de foame. Se Însufleți la gîndul că ar putea avea loc un raid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urechi de la Spitalul General din Shanghai - și lîngă cele patru văduve misionare care formau personalul de infirmiere. În timp ce așteptau ca sergentul Nagata să facă apelul, se uită pe furiș În salonul alăturat, unde cei treizeci de pacienți stăteau culcați pe priciurile lor. După fiecare raid aerian, erau cîțiva morți din cauza șocului și a epuizării. Ideea că războiul era pe sfîrșite părea să-i Încurajeze pe unii să dea ortul popii. Totuși, pentru cei Încă dornici să rămînă În viață, o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătrîni stînd pe vine și cîțiva copii cu fețe trase. Jim intră În Blocul E, clădirea dormitorului pentru bărbați, și urcă scara la etajul al treilea. Indiferent de vreme, deținuții britanici din Blocul E Își petreceau aproape tot timpul pe priciurile lor. CÎțiva erau prea bolnavi de malarie ca să se miște și stăteau Întinși pe saltele de paie ude de transpirație și urină. Dar alții, Încă destul de puternici ca să umble, leneveau pe lîngă ei, examinîndu-și mîinile ore În șir sau uitîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
găsise- cearșafuri roase, scînduri de lemn, țesături din pai sau bambus. Din cînd În cînd, un grup de americani ieșeau din Blocul E și jucau un joc cu mingea, dar de obicei rămîneau În cămăruțele lor. Acolo stăteau culcați pe priciuri și primeau un șir permanent de adolescente, femei englezoaice singure și chiar cîteva soții, atrase de ei din motive nu prea diferite de ale lui Jim. Printr-un anume mecanism, pe care Jim nu-l Înțelesese niciodată, activitatea sexuală părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văduv În Blocul G, chicotind În legătură cu un obiect ce le era arătat. Cămăruța lui Basie se afla În colțul de nord-vest al camerei, cu două ferestre care Îi dădeau o vedere clară a Întregului lagăr. Ca de obicei, ședea pe priciul lui, supraveghindu-i pe soldații japonezi din afara casei paznicilor, În timp ce primea ultimul raport de la Demarest, vecinul lui de cămăruță și principalul lui acolit. Cămașa lui cu mîneci lungi era decolorată, dar frumos netezită. După ce Jim spăla și usca toate cămășile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
După ce Jim spăla și usca toate cămășile, Basie le Împăturea Într-un pachet compact, În stil origami și le punea sub salteaua pe care dormea, de unde ieșeau cu o dungă, ca de la magazinul universal. Deoarece Basie se ridica rareori de pe priciul lui, Îi părea lui Jim chiar mai proaspăt și mai bine decît domnul Sekura și, În mai multe privințe, anii de la Lunghua fuseseră o Încercare mai ușoară pentru Basie decît pentru comandantul japonez. MÎinile și obrajii Îi erau Încă netezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
savurat pe care le auzea stînd culcat În cămăruța lui. CÎnd Jim se Întoarse la Blocul E aducînd cămășile lui Basie și rația lui de mîncare, se simți Îndreptățit să treacă pe lîngă Demarest și să se așeze la picioarele priciului. Îl urmări pe Basie mîncîndu-și terciul și mutînd gărgărițele Încoace și Încolo, cum mișcă un negustor chinez bilele abacului. Am muncit din greu azi, Jim. Tatăl tău ar fi mîndru de noi. În ce lagăr ziceai că e? — La Soochow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de terenul de adunare. Actorii Își continuară repetiția. Ascunzînd sub cămașă revista Reader’s Digest, Jim se Întorse la Blocul G pe un alt drum. Mai tîrziu În seara aceea, după ce terminase coaja cartofului de la Basie, Jim stătea culcat pe priciul lui și În cele din urmă deschise revista. Din păcate, În Reader’s Digest nu erau reclame, dar Jim privi fotografia liniștitoare cu limuzina Packard prinsă de zidul cămăruței sale. Ascultă familia Vincent vorbind cu voce scăzută și pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că majoritatea deținuților din Blocul G adunaseră pe ascuns mici rezerve de cartofi și că el și domnul Maxted, care se oferiseră ca voluntari să ridice rațiile zilnice, erau printre puținii care nu plănuiseră nimic pentru viitor. Jim ședea pe priciul său, cu farfuria goală În mînă, și se uita la familia Vincent care Împărțea un cartof rînced. Ronțăiau miezul cu dinții lor Îngălbeniți. În cele din urmă, doamna Vincent Îi dădu o bucățică de coajă. Îi era oare teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lagăr În drum spre Hangchow. Poliția militară aduse Înapoi la casa paznicilor grupul de șase englezi care Încercaseră să meargă pe jos la Shanghai. Bătuți crunt, zăcură inconștienți pe treptele casei paznicilor. CÎnd sergentul Nagata permise să fie duși În priciurile lor, descriseră regiunea devastată de la sud și vest de Shanghai, miile de țărani disperați, mînați Înapoi la oraș de japonezii În retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Tații cărau În spate copiii bolnavi, În timp ce mamele Îi țineau pe cei mai mici de mînă. Cum stătea În spatele mașinii oficiale japoneze, care avea să conducă marșul, Jim fu surprins să vadă atît de multe lucruri personale care rămăseseră pe sub priciuri În decursul atîțior ani petrecuți la Langhua. Era limpede că distracția fusese printre primele pe lista de priorități a prizonierilor, cînd Își făcuseră bagajele, Înainte de a fi internați În lagăr. Dat fiind că Își petrecuseră anii de pace pe terenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
kempetai. Ținînd cutia de Spam și un pachet cu reviste Life În mînă, Jim urcă treptele spre holul Blocului D. Se opri la avizierul cu buletinele decolorate ale lagărului și cu ordinele comandantului. În dormitoare, se plimbă printre șirurile de priciuri. Dulapurile făcute manual fuseseră golite de japonezi după plecarea prizonierilor, de parcă ar mai fi existat ceva de valoare În aceste gunoaie de saltele pătate cu urină și mobile confecționate din lăzi de Împachetat. Totuși, deși era pustiu, lagărul părea pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se uită la pămîntul ars, la urmele lăsate ani de zile de roțile de fier ale cărucioarelor pentru mîncare, ce arătau direcția spre bucătărie. Stătu În ușa camerei lui, puțin surprins văzînd tăieturile decolorate din reviste, prinse de perete deasupra priciului lui. În ultimul moment, Înainte de a se alătura marșului, doamna Vincent rupsese perdeaua cămăruței sale, satisfăcîndu-și o nevoie mai veche de a ocupa Întreaga cameră. Frumos Împăturită, perdeaua stătea sub priciul lui Jim, iar el fu tentat să o prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
văzînd tăieturile decolorate din reviste, prinse de perete deasupra priciului lui. În ultimul moment, Înainte de a se alătura marșului, doamna Vincent rupsese perdeaua cămăruței sale, satisfăcîndu-și o nevoie mai veche de a ocupa Întreaga cameră. Frumos Împăturită, perdeaua stătea sub priciul lui Jim, iar el fu tentat să o prindă iar la loc. Un miros puternic plutea În cameră, miros pe care nu-l sesizase În toți anii războiului, În același timp ademenitor și vag. Își dădu seama că era mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
miros pe care nu-l sesizase În toți anii războiului, În același timp ademenitor și vag. Își dădu seama că era mirosul trupului doamnei Vincent și, pentru moment, Își imagină că ea se Întorsese În lagăr. Jim se Întinse pe priciul doamnei Vincent și Își balansă cutia Spam pe frunte. Cercetă camera din acest unghi nefamiliar, un privilegiu care nu Îi fusese permis niciodată În timpul războiului. Ascunsă după ușă, cămăruța lui trebuie să fi semănat cu una din acele cocioabe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
holul Îngust de la intrare, de parcă ar fi Încercat să-și scuture de pe aripi mirosul putred. Gonind muștele de la gură, Jim intră În salonul bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bărbaților. Aerul fetid aluneca pe pereții de placaj, scăldînd muștele care se hrăneau din cadavrele Înghesuite pe priciuri. Identificabili după șorțurile zdrențuite și rochiile Înflorate și după saboții Înfipți În picioarele lor umflate, zeci de prizonieri din Lunghua zăceau pe priciuri ca bucățile de carne Într-un abator abandonat. Spatele și umerii lor străluceau acoperite de un fel de gelatină, iar gurile lărgite În obrajii umflați erau căscate Încă, de parcă aceste femei și bărbați buhăiți, tîrÎți de la un banchet, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al Înserării, care Îl salvase, cu trei ani În urmă, și Îi deschisese porțile la Lunghua. 37 O cameră rezervată În zori, Jim fu trezit de primele zboruri de recunoaștere ale avioanelor americane de luptă. Își petrecuse noaptea dormind pe priciul doamnei Vincent, iar din ferestrele Blocului G urmărise perechile de avioane Mustang făcînd cercuri deasupra pagodei de pe aeroportul Lunghua. O oră mai tîrziu, Începură lansările din aer pentru lagărele de prizonieri de război de lîngă Shanghai. Escadrilele de B-29 apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hotărî să rămînă În siguranța lagărului. Noaptea dormea În patul doamnei Vincent și ziua și-o petrecea Încercînd alimentele conservate americane și ciocolata și sortîndu-și colecția de reviste. PÎnă acum, adunase o bibliotecă substanțială, pe care o aranja frumos pe priciurile libere din camera lui. Exemplarele din Time, Life și Reader’s Digest acopereau toate aspectele posibile ale războiului, o lume În același timp familiară și totuși total Îndepărtată de propria sa experiență din Shanghai și Lunghua. În unele momente, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]