104 matches
-
tratate cu medicamente românești. Pentru ei se găsesc cele mai bune medicamente din import. Am fost martor ocular când un farmacist dintr-un județ a primit un telefon de la Comitetul județean de partid să facă o trusă medicală pentru concediul primului-secretar. O adevărată farmacie trebuia să însoțească familia primului om al județului. Citeam pe fața farmacistului teama ca nu cumva să scape sau să uite vreun medicament ce ar fi putut fi cerut de familia aleasă a județului, majoritatea medicamentelor fiind
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fapte. Știam, din citite, că revoluțiile își devorează propriii copii. Că lucrurile s-au întâmplat așa și în România mi-a fost dat să constat cu ani în urmă cu prilejul unei întâlniri dintre foștii ilegaliști din județul Caraș-Severin și primul-secretar de atunci al Comitetului județean de partid, Trandafir Cocârlă. Era în 1974, moment în care revoluția culturală a domnului Ceaușescu desființa existența cotidiană a majorității ziarelor județene. I-am auzit atunci pe foștii ilegaliști, o mână de oameni dezorientați, exprimând
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aproape de port și de feribot. Mașinile nu ne stau în cale. Nici într-o zi obișnuită nu circulă prea multe mașini, le poți număra pe degetele de la o mână, hai, de la două: un taxi marca Pobeda, o Volgă neagră a primului-secretar, alta mai veche a președintelui de la Sfatul Popular, un IMS al Miliției și o dubiță albastră cu care se cară pâinea la cele două brutării. (Pâinea neagră se vinde pe cartelă, este grozavă, noi mereu pândim sosirea dubiței, sosire anunțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fi doamna Cameniță, soția tovarășului Cameniță, această frumoasă femeie fusese un fel de artistă. Cine este tovarășul Cameniță știu foarte bine, cum știe oricine din orășelul nostru: tovarășul Cameniță este omul cel mai puternic din orașul, din raionul nostru, este primul-secretar al raionului nostru, conducătorul Partidului în raionul nostru. Doamna Cameniță avea și are o slăbiciune deosebită pentru pantofii eleganți, iar domnul Toma este cel capabil să-i îndeplinească orice dorință în această privință, să-i satisfacă orice gust, oricât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Să trăiți, am înțeles, a strigat subalternul, era un milițian, a bătut din călcâie și a făcut stânga-mprejur. Alertat, Fanache a apărut și el cât ai zice pește. Din prag, l-a privit atent, rapid, cu coada ochiului pe primul-secretar (care era așezat la biroul său masiv, undeva în partea stângă a încăperii), să vadă în ce ape se scaldă acesta, cât de groasă e treaba. Ce-a constatat nu a fost în măsură să-l liniștească. Dacă, de obicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
conducă el totul în orășelul nostru și în raion, acum, și asemenea situații erau rare, extrem de rare, tovarășul Gârmoci a simțit nevoia să-și manifeste apăsat autoritatea asupra lui Fanache, o fi Securitatea mare și tare, totuși, el, Gârmoci, era primul-secretar al raionului Serenite, el purta în fond toată răspunderea pentru înfăptuirea politicii Partidului aici și de aceea putea dispune cum credea de cuviință de capul oricui și deci și de capul lui Fanache, dacă Fanache nu respectă directivele Partidului. Fanache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
își turna lavandă cu chilul ca să acopere un anume miros ce-i intrase în piele și în creier - înainte de a fi cine era, Fanache lucrase ca vidanjor în capitala regiunii, desfundase privatele orașului și nu mai scăpa de mirosul ăla. Primului-secretar i-a plăcut supușenia arătată de șeful local al Securității și deodată s-a simțit mai în siguranță, hai c-o să rezolve ei doi și problema asta, e serioasă chestia, dar o s-o rezolve. -Bă, tovarășul Fanache, știi că până pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
amintea precis că cel care propusese să lase totul după sărbători nu fusese el, ci chiar Gârmoci, dar a tăcut, n-a încercat să facă necesara corectură: avea fler, simțea când trebuie să se pună cu Gârmoci și când nu. Primul-secretar a continuat: -Șovăielile nu sunt bune, nu fac deloc cinste revoluționarilor. Iar pauză, și apoi: -Ce s-o mai lungim, până mâine la miezul nopții trebuie să fim gata să-i trimitem pe dușmani cu un tren acolo unde n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Cameniță, care provenea din cadrele raionului nostru și urmărea cu atenție toate semnalele care soseau din raionul Serenite. -Sunt elemente dușmănoase? a simulat tovarășul Gârmoci o vagă curiozitate. -Dușmănoase! a strigat cu convingere șeful Securității locale. -Atunci, bine, a hotărât primul-secretar. Și tot el: -Chiar și numele e dușmănos, ce nume e ăsta, Vodă?, ăsta e nume dușmănos! și-a dat cu părerea Gârmoci și fruntea îi era încrețită de efortul intelectual deosebit pe care-l depusese. Această apreciere, că numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
oprit la sediul Securității din Serenite, ci a continuat drumul spre capitala regiunii, unde aștepta tovarășul Cameniță. În beciurile cele adânci de la regiune, unde se anchetau bandiții cei mai periculoși, acolo o aștepta. Când a dat cu ochii de ea, primul-secretar mătăhălos și înfiorător a avut o presimțire urâtă: îi spunea lui ceva că lucrurile nu vor merge bine, că femeia asta e piatră tare, nu seamănă cu fiul ei pe care tocmai îl eliberase și care se dovedise atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
i se părea un barbar, o întrupare a diavolului. Tovarășul Cameniță i-a cercetat mamei fața împietrită, pe care nu putea citi decât refuz și dispreț. Iar în privirea ei era ceva ce semăna cu o lamă de oțel ascuțită. Primul-secretar a avut confirmarea faptului că nu se înșelase: cu nemernica asta n-o s-o scoată ușor la capăt. Ochii i s-au injectat de furie: să vedem, ori ea, ori eu, a gândit el și s-a aruncat în luptă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe de o parte: niciodată în viața lui nu mai snopise în bătaie pe cineva, nu mai chinuise fizic pe cineva atât de bine. Atinsese acea satisfacție maximă, ca și când ar fi regulat o femeie grozavă. Dar, pe de altă parte, primul-secretar era cumva depășit de situație, învins: la oricâte cazne o supusese pe femeie, nu obținuse nici o recunoaștere a vinovăției, ba chiar ea nu scosese nici o vorbuliță, nici un suspin, parcă ar fi fost mută, parcă n-ar fi avut inimă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
-se la el. Îi făcea bine să-l privească: se liniștea. Tovarășul Cameniță constata că îl cuprinde, îl inundă o liniște așa cum nu mai cunoscuse el vreodată în viața lui. Minutele, orele treceau fără să mai simtă cum trec și primul-secretar al regiunii nu s-ar mai fi desprins din locul acela și mai ales din starea aceea. Subalternii săi, dacă îl vedeau pe zbirul de Cameniță că stă acolo vrăjit, stăteau și ei smirnă, aproape își țineau respirația: să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să sară cu parașuta în gol, neliniștea aia îi plăcea și îl făcea să-și dorească revenirea musafirului luminos. Cert este că pățania cu îngerul, apariția făpturii de lumină în universul sigur al tovarășului Cameniță, l-a „defectat“ pe acesta. Primul-secretar începea să-și piardă gustul pentru activitățile care altădată îl umpleau de satisfacție, îi dădeau un sens. Ancheta, bătea și acum, dar fără plăcerea formidabilă de odinioară: se răstea la cei anchetați ori îi lovea, dar totul se desfășura cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aproape de port și de feribot. Mașinile nu ne stau în cale. Nici într-o zi obișnuită nu circulă prea multe mașini, le poți număra pe degetele de la o mână, hai, de la două: un taxi marca Pobeda, o Volgă neagră a primului-secretar, alta mai veche a președintelui de la Sfatul Popular, un IMS al Miliției și o dubiță albastră cu care se cară pâinea la cele două brutării. (Pâinea neagră se vinde pe cartelă, este grozavă, noi mereu pândim sosirea dubiței, sosire anunțată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Iată cum arată numărul din august 1984. „Cap” roșu. Pagina 1 înrămată în chenar lat, floral, cu bordură tricolor. Prima treime e ocupată de un citat din N. Ceaușescu. Lîngă el, pe fontă galbenă, începutul unui articol de Ion-Bogdan Băluță, primul-secretar al județului: „Luminile lui August, luminile gloriosului partid”. Tot pe fontă galbenă - sumarul și un fotomontaj. În interior, pe fiecare pagină, sus, un ștraif cu „realizările” în diverse domenii, iar la capete stema județului. De atîta zel (foto)grafic nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oglindă. Cum cîțiva dintre noi am lipsit la cea de sîmbătă, au fost aduse două platouri cu parizer, salam, șuncă și murături; plus, firește, sticle cu vin. Cu aerul că ne dă niște simple informații, G. ne-a spus că primul-secretar l-a felicitat de trei ori; că, deoarece Natalia Jipa, secretara cu propaganda, a lipsit, „a ieșit scandal”; că sora lui de la Roman „a făcut observația” că aceasta e cea mai bună piesă pe care a scris-o; că tovarășul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comentat în nici într un fel monologul său. După o pauză de un minut, cît a mai răsfoit dosarul, iar eu am privit pe pereți, m-a asigurat că n-are să raporteze mai departe aceste „abateri”: „Cum să-i spun primului-secretar că niște scriitori, niște oameni de cultură se pretează la așa ceva!” Părea sincer uimit și rușinat de o asemenea descoperire. *„Admir la G.G....” Cu aceste cuvinte a început Ileana Berlogea prezentarea noului volum al dramaturgului nostru, Doi pentru un tango
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
probabil, destul de liniștit, de aceea a adăugat: „Să știi că avertismentul de a nu vorbi despre lucrurile discutate la crîșmă la asta se referea”. Informația sa mi-a fost confirmată, indirect, de Sp.: G. le-a declarat că are aprobarea primului-secretar de a da afară pe oricine „îl împiedică în executarea programului”. Sp. Însuși crede că i-a „suflat” chestia asta pentru ca de la el (care e incapabil de a ține „secrete”) s-o afle și „alții”, adică eu! *Carmen nu-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întinde cu aprecierile și mai sus, la opere de un alt rang, unde experiența lor de lectură e, pur și simplu, inoperantă. *N-am prea avut spor la corectură, după ce Sergiu (iar mai apoi și Sp.) mi-a spus că primul-secretar și C.V. Toma ar fi iritați de articolul meu despre Bacău, „Marmura și glodul”, din „Cronica”. Dacă voi fi luat la rost, sînt gata să le replic că eu nu trăiesc în Utopia, că n-am posibilitatea să migrez într-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un minim de calcul îți arată că e aproape exclus a vorbi altfel decît „de bine”. Ca prin farmec, incidentele care alcătuiesc viața noastră de zi cu zi au fost uitate. * G. ne-a informat ce-a zis, la instruire, primul-secretar. Are aerul că i-a fost confirmat modul în care își exercită autoritatea: „Unii stau pe margine, nu se implică; unii se fac părtași la anarhie în numele democrației. Nu, toleranței!” „Cineva care încalcă Decretul 400 - ar fi exemplificat umanistul din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la sută peste limita admisă. Magazinul Gospodăriei de Partid asigură onoratei clientele apă minerală, care lipsește însă din magazinele obișnuite. Deputații municipali și județeni (cu excepția doctorului Leizeriuc) tac, ca și cum chestiunea poluării n-ar exista ori nu i-ar privi. Însuși primul-secretar o evită. Alaltăieri, în loc să stea de vorbă cu specialiștii din mediu și sănătate, el a preferat să meargă la „adunarea oamenilor muncii” de la procuratură, unde - se zice - gazdele s-au întrecut în a-i oferi whisky și delicatese. Însă lucrurile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în discuția adunării de partid”. La rîndul său, M. crede că „Enășoae nu vrea ca Genoiu să fie «distrus»”. Atunci înseamnă că-l lasă să ne submineze pe noi! „Oare n-am fost naivi cînd am hotărît să ne adresăm primului-secretar?” Eu refuz să cred asta și, oricum, mai avem o instanță: Congresul. Cînd spun acest lucru acasă, Ani mă întreabă: „Ai văzut mulți cărora Congresele le-au dat dreptate?”. Personal, n am văzut nici unul: deci încă o „naivitate”. Pentru mine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
că am făcut bine, fie că sunt un tâmpit! Peste 4 ani, în 1966, tot prin toamnă, când mă pregăteam de noul an universitar, mă trezesc anunțat de șeful de catedră că "mâine la ora 11,00 ești chemat la primul-secretar al regiunii de partid". Pe vremea aceea respectiva persoană era echivalentul în putere al lui Ștefan cel Mare și îmi tot băteam capul cu ce greșisem și ce mi se "cocea" de eram chemat la "Înalta Poartă", eu, un nevolnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să dea prilejul cuiva de la „Vremea nouă” să comită o nouă greșeală, repede corectată de Ion Andrei. Știrea cu pricina apăruse În numărul 1316/20 mai 1972 iar cenzorul notase meticulos: „În pagina a IV-a se făcea cunoscută declarația primului-secretar al CC al PSUG, Erich Höneker, privitoare la stabilirea unor relații normale Între RDG și RFG ca urmare a pasului important făcut În această direcție, ratificarea tratatelor RGF cu URSS și Polonia”. Paguba produsă (credem, involuntar) fusese propoziția: „Höneker despre
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]