62 matches
-
mai, decît februarie, din cauza frigului. Deci într-o zi oarecare din mai, la școală. Asta, dacă am înțeles eu bine că se dorește acest lucru. Iar dacă nu, atunci ne vom întîlni totuși la Udești cîndva și vom face o primblare prin pădure , sau mai multe, pînă la Reuseni, Plavalari, Mănăstioara, Racova, apoi pe graniță pînă la Chilișeni și apa Sucevei. Ar fi trebuit să ne cunoaștem mai de mult, dar vorba francezului mieux plus tard que jamais . Aștept să te
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ispravă. În luna iulie spre sfîrșit voi fi pentru cîteva zile la Udești, de unde voi pleca în secuime, în județele Mureș și Harghita. Dacă se va întîmpla să fii și Domnia Ta acolo, voi fi într-adevăr fericit să facem împreună primblări prin pădurile udeștene. Cu cele mai bune sentimente de prețuire, H. Mihăescu Haralambie Mihăescu, 74138 București 22, str. Moise Nicoară 21, tel. 220164 </citation> (6) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc=" [București]" data =”21 aprilie 1982”> Iubite Căline, răspund cu întîrziere
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
altă săptămînă în secuime. înainte de a porni spre secuime voi petrece cîteva zile la Udești, prin păduri. Dacă vei merge și Domnia Ta cu copiii, ne am putea pune de acord din timp asupra sosirii aproximative acolo, spre a face cîteva primblări împreună. Cu cele mai alese sentimente și mulțămiri. H. Mihăescu </citation> (7) <citation author=”Haralambie Mihăescu” data =”27 aprilie 1982”> Iubite prietene, mi-a parvenit azi, de la Iași, Cronica din 23 aprilie 1982, cu o tonsură a asperităților sau exagerărilor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
abonat la Ateneu pe adresa noastră din Roman și am primit deja acolo acest număr, prin urmare nu mai este nevoie să te ostenești în viitor cu trimiterea. Tot trag nădejde să ne întîlnim la Udești pentru a face rîvnitele primblări de care îmi vorbești. Nu de mult am străbătut Constantinopolul (sau poate mai bine - polea, compară acropolea (deci o femeie!) din aceeași rădăcină) pe jos de la est la vest și de la nord la sud, o adevărată satisfacție pentru mine timp
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
le păstra) în discuțiile cu Hanrieta - iar aceasta îl va fi reținut. O nouă cură, o nouă viață 26 noiembrie: „De azi începe o cură nouă: hapuri de fier de trei ori pe zi, băi o dată pe săptămână fără pucioasă, primblare două ore pe zi - pe jos când nu plouă. Chiar acum este la plimbare. Mâncare bună, vin vechi o litră; în restul zilei de câte ori poate bea lapte crud.”. Eminescu lua fier încă de prin 1880 și se prea poate ca
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de lemn. Acest lucru rezultă din pisania ce a fost așezată la intrare și care a fost distrusă în timpul celui de-al doilea război mondial. În mai 1837, prozatorul Costache Negruzzi descrie astfel palatul de la Ruginoasa în povestirea "Scrisoarea I (Primblare)" din volumul "Negru pe alb. Scrisori la un prieten": Palatul a fost moștenit de către logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache și văr al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849). În perioada 1847-1855, logofătul l-a adus aici pe arhitectul Johann Brandel care
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
nou”", întemeindu-se și bulevardul sau "„gradina de copaci pe podișul Copoului”". De asemenea, "„drumul tuturor trăsurilor boierești ce se duc la vii vara”" a fost îndreptat, căci "„mai înainte împănau câmpul întreg și făceau o pulbere nesuferită cât era primblarea, de nu se putea răsufla de colb”". În ciuda acestor eforturi, incidentele legate de furt au continuat, iar la 1 noiembrie 1852 se arată că înșiși soldații care patrulează în Copou iau lemne din gardul parcului și le folosesc pentru foc
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
în Moldova în persoană pentru războiul împotriva Regatului Poloniei, sultanul Mehmed al IV-lea (1648-1687) a urcat la 10 iunie 1672 la Cetățuia, împreună cu alaiul său. După relatarea cronicarului Ion Neculce, "„și iar după acie au mai vinit împăratul în primblare și s-au suit în deal la mănăstire la Cetățuie de au vădzut-o și prăvind locul în toate părțile”". Sultanul a fost uimit de măreția construcției. Conform legendei, el i-ar fi întrebat pe sfetnici: "„Cât a cheltuit ghiaurul cu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
fi făcătoare de minuni. În incinta mănăstirii se află și alte clădiri vechi și anume: Lângă zidul nordic al bisericii se află câteva pietre de mormânt încastrate în zid sau în trotuar. Acestea sunt ale următoarelor persoane: În povestirea "„O primblare la munți”" (1844), scriitorul Vasile Alecsandri relatează o călătorie prin munți la Mănăstirea Pângărați, ocazie cu care a ajuns la schitul Hangu și la schitul Durău. Deși erau flămânzi, ei au plecat de la Hangu la Durău, unde, după ce s-au
Mănăstirea Durău () [Corola-website/Science/312438_a_313767]
-
a monumentului arhitectural. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de incintă construit din piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O primblare la munți”" (1844). La momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
pe latura vestică. Schitul a fost împrejmuit în anul 1676 cu un zid de incintă construit din piatră de râu legată cu mortar. Cercetătorii presupun că zidurile aveau patru turnuri de colț, după cum scrie și Vasile Alecsandri în povestirea "„O primblare la munți”" (1844). La momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
poezia "„Sora și hoțul”" în care se vorbește despre o călugăriță care fusese adusă de copilă la mănăstire. Văzând-o că-și plânge soarta, un haiduc îi propune să fugă împreună cu el pentru a fi astfel fericită. În povestirea "„O primblare la munți”" (1844), scriitorul relatează o călătorie prin munți la Mănăstirea Pângărați, ocazie cu care a ajuns la schitul Hangu și la schitul Durău. Deși erau flămânzi, ei au plecat de la Hangu la Durău, unde, după ce s-au rătăcit pe
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]