132 matches
-
este că tot tineretul de pe vremuri a intrat în lume fără pregătire. Lipsă de profesori, lipsă de educatori, lipsă de pilde bune, cu câțiva dascăli demni de acest nume și călăuziți de acel instinct uman care este o moștenire a primitivității naturale. (Constantin Bacalbașa, „Cronica săptămânală. Bucureștii de altădată“, Adevărul, an. XXXIV, nr. 11549, 27 noiembrie 1921, pp. 1-2.) Pagina 115 * În magazinul lui Ghebauer și sub direcția lui Costi Ghebauer și-a făcut ucenicia d. Feder 1, directorul actualului magazin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
q într-un punct al câmpului electric. Conductor izolat în câmpul electric. lucrul mecanic în câmpul electric: , unde: Q sarcina electrică, generatoare de câmp electrostatic; q sarcina electrică liberă și care se poate deplasa față de Q ce este fixă. ε primitivitatea electrică a mediului; rAdistanța de la O la A; rBdistanța de la O la B, Convențional s-a stabilit că: LAB > 0, iar LBA < 0. Întrucât, lucrul forțelor electrice LAB se produce în sensul acestora, se mai numește și lucru motor, iar
Compendiu de fizică. Nivel preuniversitar by Constantin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/648_a_1386]
-
mai amplă, Pământul cere sânge sau Posada Gurenilor, juxtapune mai multe secvențe narative pentru a ajunge de la datini și toponimie la istorie. Povestirea O judecată pe munte a fost apreciată de Șerban Cioculescu ca un „epos pastoral de o grandioasă primitivitate”. Departe de justiția arbitrară ce acționează „jos”, în lume, „judecata muntelui” îi apare lui A. veșnic valabilă. În Minunea de la Tismana se reface, după tradiția monastică, viața sfântului Nicodim, întemeietorul lăcașului. Divagația istorică romanțioasă reliefează figura excesivă, sadică a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285208_a_286537]
-
o golim sau o parte demoniacă pe care trebuie să o eradicăm. Dimpotrivă, acesta poate fi un fund (fond) în care va încolți o comoară primitivă de solidaritate, de generozitate, de asemenea. Numai că trebuie să acceptăm o astfel de primitivitate și să nu luăm un aer dezgustat în fața a ceea ce nu se repetă, și deci nu poate fi tezaurizat pentru viitor. Deontologiile care guvernează moravurile triburilor contemporane sunt complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Încrezătoare - și purtând pe plicuri mari și pânzate indicația solemnă din partea vino vatului ca să fie puse toate pe foc a doua zi după rămasul său bun de pe urmă. CORTINA CADE VIJELIOS PESTE ACESTE DRAME ALE BURgheziei noastre, abia trezită din primitivitatea ei sau Încă neconsolidată; drame brutale și rapide, ca În teatrul naturalist al lui Goncourt, Henry Becque și Octave Mirbeau, dar cu ecouri Întârziate până În primele decade ale veacului al XX-lea, ce poartă În pântecul lui alți germeni de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asemenea lucruri, ulcelele condeiate ale țăranului din Vâlcea pe care l am găsit stând pe vine În târgul Râmnicului cu marfa lui dinainte; artă pură și candidă a vea curilor care nu cunoscuseră Încă smalțul, exemplare de cea mai rafinată primitivitate aceste ulcele colo rate cu pămânțele ușor gradate, minune de armonie a culorilor, a inciziilor orna mentale, a formelor și proporțiilor, Înrudite și totuși felurite de la o ulcea la alta și amintind, cu pântecul lor și buza lor, când plinătatea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
interbelice în care satul reprezenta chintesența românității, dar și locul de retragere și creație al intelectualității. Poate de la vacanțele de vară și copilăria petrecută la sat, poate din necesitatea de a furniza un loc simbolic, accesibil mie prin limbă, al primitivității, al neatingerii cu modernitatea, care, iată, acum va fi radical schimbat de transformările post-socialiste. 2. Ce anume făceați în 1989? Ați fost martora căderii regimului comunist pe când vă aflați în Europa de Est? Cum ați perceput acele evenimente? În 1989 eram studentă
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
a fost înăbușit de sihlă străină, a izbutut să se elibereze și să iasă la lumină. E un pădureț viguros, cu mlăzi care au rezistat loviturilor și ciumpăvirilor. Înflorește în fiecare primăvară, slăvind astfel pe Dumnezeu. Dar floarea aceea a primitivității nu-i ultimul său scop, pentrucă acest pom sălbatic printr-a doua creație care este tot în ordinea minunilor divine, are încă un destin. Marele grădinar îl eliberează complect, pune un foarfece inteligent și taie mlăzile de prisos. Pe cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
europeni și indigeni. Pipăitul face parte dintr-un ansamblu gesticulativ al experimentării alterității maxime. Gestul copilului indentifică în acest străin o formă de alteritate contradictorie, fapt care con- duce și la expunerea sa asemeni unei curiozități de bâlci. Regresia la primitivitate devine astfel semnificativă, sub masca provincialului se află instincte mai vechi. La bâlci, cu formele sale improvizate de circ sunt expuse nu numai animale exotice, dar și monștri, curiozități biologice, ata- visme. Personajele de bâlci care intră în componența circu-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la secret vreun avort...”. Avem câteva considerații avizate asupra rezistenței la tortură, considerații „teoretice” influențate probabil de școala criminologică lombrosiană. În Femeia criminală, antropologul italian consideră că rezistența femeii la suferința fizică mai mare decât cea a bărbatului indică dimensiunea primitivității sale, a unei mai mari apropieri de lumea animală, adică o formă de atavism. D-nul Turtu- reanu se pronunță însă en connaisseur asupra chestiunii, un om format la școala unui empirism care nu are nevoie de documentare. „Așa, femeile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de cadrul imaginativ al preromantismului și romantismului, eposurile piraterești occidentale au folosit cadrele legendare furnizate de Exquemelin și Johnson și au generat nuanțe noi ale poveștilor, alunecând în primul rând spre eroizare și eufemizarea violențelor. În epoca bunului sălbatic, a primitivității sacrului, a frumuseții lumii basmelor, a geniului revoluționar și a salvatorului providențial, poveștile cu și despre pirați s-au adaptat și ele apercepției dominante, îndulcind fantast asperitățile morale și producând un contrast evident față de realitate. El va fi amendat, mai
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care așa cum remarcă undeva Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
integrează în „cealaltă jumătate a neamului”. Moartea ca eveniment al ființei unește cele două căi ontologice, dar pentru moment este important să subliniem, citându-l pe Mircea Eliade, că „pentru lumea primitivă, inițierea este cea care conferă oamenilor statut uman”. Primitivitatea ține, în spațiul european, de arhaicitate, și nu de manifestările culturale ce mai pot fi încă surprinse la diverse triburi de indigeni. Similitudinea cu ritmul vegetal se păstrează și în cadrul ritualului inițiatic, procesul marcând „începutul unei etape care trebuie să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mea convingere, cu siguranță unul dintre poeții importanți ai Europei după al doilea război, dar zidul comunist, inamic al valorilor tradiționale, dar și al celor actuale, greutatea de a călători, mizeriile care li se făceau străinilor, mediocritatea, mai bine zis, primitivitatea adâncă a clasei conducătoare timp de vreo jumătate de secol ne-au Împiedicat nu numai de a ne „exporta” valorile, dar și de a le „Înțelege” noi Înșine! Și catastrofala „politică” culturală comunistă are urmări grave și azi, la aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
competența c.c.-ului? De ce în „cazul Breban”, care nici nu era - încă! - în țară? De ce nu și în alte situații, mult mai importante, mai grave pentru cultură sau pentru buna desfășurare a treburilor cetății?! De ce...?! Un semn, poate, al primitivității noastre civice, al absenței, în istoria noastră modernă, spre deosebire de cea a unei Polonii sau Maghiare, de exemplu, a unor mișcări organizate de rezistență și de revoltă la adresa autorității arbitrare, la dictatură sau dictaturi? Boala, incapacitatea elitei românești de a-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o „transformare a eului” [...] Oricum Piteștiul a atins o culme în această privință, care îl face unic în lumea Europei, o agresivitate de junglă. Omul era pus într-o situație de îndobitocire. Se arăta că omul poate fi redus la primitivitate, că poate deveni sălbatic. Instrucția pe care a primit-o șeful torționar Eugen Țurcanu, student de la Iași și Rinschi, i-a deformat îngrozitor și cu acestă experiență s-au arătat foarte ingenioși la Pitești. Cei supuși reeducării nu aveau voie
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
demonstrații de simpatie. N-au lăsat în București decât pe domnii Antoniade, I. Duca, Naumescu și Săvescu 115. Ceilalți, abia sosiți la Săveni, au scris acasă. Acolo au avut o surpriză plăcută, casele nu fuseseră devastate, dar erau de o primitivitate extremă, unele nici saltele nu aveau pe paturile de scânduri, iar puținul bagaj ce li se îngăduise să ia nu le putea îndulci traiul. Dar li se asigură că nu vor muri de foame și de frig. Tot era ceva
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cumințenia pilduitoare, bunătatea îngăduitoare, omenia neafișată și neoțărâtă, răbdarea tăcută și creștină, modestia sinceră și netrâmbițată”. Nu se propune o imagine nediferențiat luminoasă, pozitivă, ci se afirmă că țăranul basarabean, asemenea celor care muncesc pământul în sud-estul european, poartă „pecetea primitivității”; dincolo de nivelul etnografic, Basarabia contribuie la portretul românității și cu personalități ca Alexandru Donici, Constantin Stamati, Alecu Russo, B. P. Hasdeu, Alexie Mateevici ș.a. După înființarea Societății Scriitorilor din Basarabia, Pan Halippa, ales președinte, revine asupra aportului literar al Basarabiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290517_a_291846]
-
Sovietică devenea parte, inclusiv un război chino-sovietic". Sovieticii și ungurii au prezentat lumii ca pe un mare triumf conferința din 1969. Privitor la România, se aduc noi acuzații că vrea părăsirea Tratatului. Ba, Emil Bodnăraș își permisese să vorbească despre "primitivitatea" armatei sovietice. Partea română a motivat refuzul Statutului de război și prin invocarea nerespectării Convenției de la 1877 de către ruși, ceea ce a reînviat acuza de iredentism cu Basarabia, contrapunându-se, ca "argument", teoria etnogenezei slave al cărei adept era Artem M. Lazarev
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Dinicu Golescu și G. Călinescu, între ei netrecînd decît un secol și ceva. Ceea ce arată, în același timp, înapoierea țării române în raport cu Vestul, precum și formidabila capacitate a neamului de recuperare, numai să i se ivească prilejul, fericit. De-o parte, primitivitatea boierului român măsurînd cu stînjenul estetica apuseană, - de cealaltă parte, la criticul divin, uriașa percepție europeană, - bruscă parcă - gravitatea, umorul, farmecul observațiilor, plus stilul gata consumat parcă de civilizație ostenită de atîta exercițiu al grandorii, deși, practic literatura română cultă
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
celei biblice, care certifică zona în cauză drept un tărîm al înțelepciunii și rafinamentului. Peisajul descompunerii și al morții face loc unuia al resurecției, al vitalității bucuroase, dansante, într-un cadru de liturghie păgînă. E interesant de urmărit tranziția de la primitivitatea agonică, precum un simptom al ruinării răspunzînd în haos, la o primitivitate salutară, mărturie a unui Paradis sălbatic, înzestrat cu asprimi inaugurale. Crepusculul mitului edenic se preschimbă, grație acestei developări, într-o stare aurorală. Metamorfozele lumii fenomenale sînt angajate în
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
și rafinamentului. Peisajul descompunerii și al morții face loc unuia al resurecției, al vitalității bucuroase, dansante, într-un cadru de liturghie păgînă. E interesant de urmărit tranziția de la primitivitatea agonică, precum un simptom al ruinării răspunzînd în haos, la o primitivitate salutară, mărturie a unui Paradis sălbatic, înzestrat cu asprimi inaugurale. Crepusculul mitului edenic se preschimbă, grație acestei developări, într-o stare aurorală. Metamorfozele lumii fenomenale sînt angajate în sensul salvator al schimbării vitale, al fertilității inepuizabile: "Vîntul și iarba sfîșiindu-se
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
cel al unor clasici din marile literaturi precum Dickens, Balzac, Tolstoi. L-am putea socoti un "tradiționalist", dar într-un fel aparte. Nu prin evlavia față de vechile așezări ori prin glorificarea trecutului, nici prin ortodoxism, ci pe o cale a primitivității, a instinctualității cu tentă naturalistă. Adică prin adîncirea cutezătoare în nebulozitățile inclusiv morale ale unui trecut foarte îndepărtat. Departe de-a idiliza satul, îl "demitizează", cum s-a spus mai recent, îl așează sub semnul tensiunilor pasionale, al dezlănțuirilor comportamentale
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
palmelor bătucite, / dînd cu sîrg la porțile raiului" (Culegătorii de vîsc). Se află aici o confruntare cu orașul, văzut nu de pudicul ochi auctorial ci, prin delegație, de culegători, "fii ai Vedelor și mai negri", întrupare frustă a unei alte primitivități încă nerezolvate, tînjind în subtext... Întreaga producție poetică a lui Aurel Rău stă sub semnul acestui impact intern ale cărui secvențe nu ies la lumină decît sporadic, preferînd o desfășurare discretă. Evitînd o sintaxă a exultanței, a rupturilor spectaculoase la
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
elementaritate creatoare”11. Așadar, pe de o parte homerismul e citit ca o gigantizare a personajelor, o supradimensionare eroică, dar și încărcarea lor cu tușe grotești; iar pe de altă parte, a le face să respire atmosfera „începuturilor” umanității, a primitivității și străvechimii, stăpânind tainele naturale ale lumii.Ceea ce explică lipsa figurilor de stil și a ornamentelor tropice, dar și recursul la un soi de alegorism universal, „un mod halucinant și fabulos de a privi universul, nu prin ceea ce pare, cu
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]