74 matches
-
era independent, deci separația puterilor în stat nu era respectată. În 1804 a fost emis Codul Civil bazat pe respectarea libertăților individuale, fiind promovată familia și prin care se stabilea vârstă majoratului la 25 de ani. Este suprimat dreptul la primogenitură, s-au creat Corpul Notarilor și Corpul Avocaților, religia era folosită că un instrument politic și s-a lansat un program de pacificare în Europa. Având în vedere schisma din interiorul bisericii catolice din Franța și având nevoie de un
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
există un testament al Ecaterinei, așa cum existau zvonuri prin care el ar fi fost îndepărtat de la succesiune în favoarea fiului său cel mare, Alexandru. Aceste temeri, probabil, au contribuit la promulgarea de către Pavel a "Legilor paveline", care instituie principiul strict al primogeniturii în Casa Romanov și nu au fost modificate de către succesorii săi. Armata, atunci gata să atace Persia, în conformitate cu ultimele ordine ale Ecaterinei, a fost rechemată în capitală în termen de o lună de la ascensiunea lui Pavel. Tatăl său, Petru, a
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
la 31 octombrie 2005 s-a născut Infanta Leonor, primul copil al cuplului, care a fost botezată la 14 ianuarie 2006. Nașii au fost Regele și Regina Spaniei. Până în momentul de față, succesiunea la tronul Spaniei se stabilește după sistemul primogeniturii cognatice masculine, descendenții de sex masculin având prioritate față de surorile lor, indiferent de vârstă. Astfel, Infanta Leonor este în prezent moștenitoare prezumtivă a tronului Spaniei, urmând să-și piardă această poziție în cazul în care Felipe și Letizia vor avea
Regina Letizia a Spaniei () [Corola-website/Science/318141_a_319470]
-
când s-a nascut fratele ei mai mic, prințul Carl Philip, care a devenit atunci prinț moștenitor. La 1 ianuarie 1980 a intrat însă în vigoare o modificare a Legii Succesiunii la tronul Suediei, prin care s-a adoptat sistemul primogeniturii absolute (astfel bărbații și femeile având drepturi egale la succesiune). De atunci, Prințesa Victoria ocupă din nou prima poziție în ordinea succesunii la tron, primind și titlul de Ducesa de Västergötland. Victoria se află și în ordinea succesiunii la tronul
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
astfel regele Felipe al VI-lea al Spaniei, iar Leonor a devenit moștenitoarea tronului și Prințesă de Asturia. La nașterea Infantei Leonor au existat discuții în Spania despre schimbarea prevederilor constituționale privind succesiunea la tron, pentru a se elimina sistemul primogeniturii cognatice cu preferință masculină (potrivit căruia bărbații au prioritate față de surorile lor în ordinea succesiunii). Nu s-a luat însă nicio măsură concretă în acest sens, iar după ce s-a născut Infanta Sofía, discuțiile au stagnat. Cu toate acestea, potrivit
Leonor, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/316527_a_317856]
-
al regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, Haakon este, de asemenea, în ordinea succesiunii la tronul britanic. Haakon are o soră mai mare, Prințesa Märtha Louise (n. 1971). În 1990, constituția Norvegiei a fost modificată, adoptându-se sistemul primogeniturii absolute pentru succesiunea la tron, ceea ce înseamnă că întâiul născut, indiferent de sex, are prioritate în ordinea succesiunii. Această măsură nu se aplică retroactiv (așa cum s-a întâmplat în Suedia în 1980), astfel că Haakon are în continuare prioritate la
Haakon, Prințul Moștenitor al Norvegiei () [Corola-website/Science/316266_a_317595]
-
Născut Prinț Moștenitor al Suediei, a deținut acest titlu și prima poziție în ordinea succesiunii la tron timp de șapte luni, până la 1 ianuarie 1980. La acea dată, a intrat în vigoare o schimbare a Legii Succesiunii, prin introducerea sistemului primogeniturii absolute (primul născut moștenește tronul, indiferent de sex). De atunci, Prințul Carl Philip a pierdut prima poziție în ordinea succesiunii la tron, în favoarea surorii sale mai mari, Victoria, care a devenit astfel Prințesă Moștenitoare. În urma nașterii nepoților săi, Prințesa Estelle
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
Oskar, este al patrulea în ordinea succesiunii. Cu toate acestea, în ordinea succesiunii la tronul britanic, Prințul Carl Philip rămâne înaintea surorii și a nepoților săi, deoarece în Regatul Unit, pentru persoanele născute înainte de 28 octombrie 2011, se aplică sistemul primogeniturii cognatice cu preferință masculină. A fost botezat la 31 august 1979. Nașii săi sunt: Ducele de Halland, Prințul Leopold de Bavaria, regina Margareta a Danemarcei și Prințesa Birgitta a Suediei. La 13 iunie 2015, prințul Carl Philip s-a căsătorit
Prințul Carl Philip, Duce de Värmland () [Corola-website/Science/321221_a_322550]
-
taxe) care ulterior aveau să stea la baza unui sistem feudal. Aceasta a fost, așa cum atestă mai multe cronici, principala formă de organizare care a reglementat proprietatea funciară în secolul al XIII-lea. În cadrul acestui sistem, cunoscut în Anglia ca "primogenitură", doar fiul cel mare putea moșteni pământuri, ceea ce le-a permis ducilor să-și consolideze exploatațiile. Clasele sociale și repartiția muncii au început de asemenea să prindă amploare. Erau clase de soldați cu experiență (bajoras), de țărani liberi (laukininkas) și
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
și Álmos) s-au revoltat, pentru a obține coroana și s-au aliat cu conducători ai statelor vecine. Regele Andrei I a fost primul rege care și-a încoronat fiul, Solomon, în timpul vieții pentru a-i asigura succesiunea (1057). Principiul primogeniturii nu a reușit să înlăture tradiția transmiterii titlurilor între frați și, după regele Andrei I, tronul a fost preluat de fratele acestuia, regele Béla I (1060-1063), în defavoarea tânărului Solomon. Perioada 1063-1080 s-a caracterizat prin conflicte între regele Solomon (1057-1080
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
politice și socioculturale, monarhiile sunt în mod normal asociate cu regula eredității; cei mai mulți monarhi s-au născut și au crescut într-o familie regală. Succesiunea a fost definită folosind o varietate de formule distincte, cum ar fi apropierea de sânge, primogenitura, și vechimea paternală. Totuși, unele monarhii nu sunt ereditare, iar conducătorul este ales printr-un proces electiv; un exemplu modern este tronul din Malaezia. Pentru actualii solicitanți ai tronurilor desfiintate, vezi pretendenți.
Lista monarhiilor contemporane () [Corola-website/Science/315355_a_316684]
-
avea fii, era de așteptat ca fratele lui mai mic, Knud, să moștenească tronul, potrivit legii daneze de succesiune din 1853. Totuși, în 1953, a trecut prin parlament Actul de Succesiune, care a modificat metoda de succesiune la cea a primogeniturii. Acest lucru însemna că, dacă nu există fii, fiicele puteau succede. Prin ordonanța din 27 martie 1953 succesiunea la tron a fost limitată la copiii regelui Christian al X-lea. În urma unei pneumonii, regele a murit la 14 ianuarie 1972
Frederic al IX-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315457_a_316786]
-
și nepotul lui Filip, Otto și Henric, obțineau câteva districte de mai mică importanță, în vreme ce Albert "cel Înțelept" reușea unificarea întregii Bavarii sub un singur duce. În 1506, Albert a decretat că succesiunea ducatului urma să se facă pe principiul primogeniturii și a luat măsuri pentru consolidarea ducatului. Albert a murit în martie 1508, fiind urmat de fiul Wilhelm al IV-lea "cel Consecvent", a cărui mamă, Cunigunda (Kunigunde), era fiica împăratului Frederic al III-lea de Habsburg (Friedrich von Habsburg
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
bolnavul său tată, doi ani mai târziu. Reședința lui a rămas Castelul Friedenstein din Gotha și de asemenea, un palat baroc la Friedrichswerth. Frederic I a asigurat în mod decisiv averea familiei sale, cu punerea în aplicare a dreptului de primogenitură în 1685. Fiul și succesorul său, Ducele Frederic al II-lea, a obținut dreptul asupra teritoriilor Ernestine după moartea Ducelui Albrecht de Saxa-Coburg în 1699 și a Ducelui Christian de Saxa-Eisenberg în 1707 a rămas unul dintre cele mai puternice
Saxa-Gotha-Altenburg () [Corola-website/Science/327210_a_328539]
-
Soběslav, viitorul Duce Wanceslaus al II-lea. În testamentul ducelui Boleslau al III-lea, a căutat să mențină unitatea teritorială din Polonia, precum și să prevină conflictele de moștenire dintre frații săi. Prin urmare, el a determinat un fel de "principiu primogenitură": Cel mai mare fiul avea autoritatea supremă în țară, iar Vladislav a fost însărcinat cu titlul de Mare Duce. În plus față de Silezia, acesta a primit Centrul Provinciei Seniorate, care se întindea din Polonia Lesser la Cracovia, până la est, în
Vladislav al II-lea Exilatul () [Corola-website/Science/330617_a_331946]
-
fiefurile de Bourbon. De la moartea bunicului ei pe linie paternă, Hugo al IV-lea de Burgundia din 1272, Iolanda și influentul ei soț, viitorul conte Robert al III-lea de Flandra, au emis pretenții asupra Ducatului de Burgundia în baza primogeniturii, fiind vorba de primul dintre copiii născuți ai fiului mai mare al lui Hugo, decedat la acea dată. Totuși, în testamentul său, Hugo al IV-lea l-a numit pe cel de al treilea fiu al său, Robert al II
Iolanda de Burgundia () [Corola-website/Science/328467_a_329796]
-
lui Malcolm al III-lea al Scoției, care s-a întâmplat să aibă loc la începutul perioadei de influență puternică a Regatului Angliei, a fost văzută ca un început nou. În timpul Casei Dunkeld, succesiunea la tronul scoțian a evoluat în primogenitură în loc de tradiția irlandeză-celtică și a tradiției picților. Dinastia Dunkeld a venit la putere într-un moment în care regatul era fragmentat, amnințările din afară creșteau și unde unele monarhii începuseră să inițieze un guvern mai centralizat. Primul rege ale acestei
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
al II-lea al Scoției și apoi de Edgar al Scoției. Edgar a triumfat și l-a trimis pe unchiul și fratele său la mănăstire. După domnia lui David I al Scoției, tronul Scoției avea să treacă, în conformitate cu normele de primogenitură, de la tată la fiu, sau dacă era posibil, de la frate la frate. Ultimul rege al Casei Dunkeld a fost Alexandru al III-lea al Scoției. Soția lui născuse doi fii și o fiică, însă până în 1286 fii celor doi au
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
de Leszek (d. 1131), primul dintre cei treisprezece copii pe care aceasta i-a dăruit soțului său. Salomea a început să se implice activ în politica poloneză pentru a-și proteja proprii copii; ea se temea că, în conformitate cu dreptul de primogenitură al fiului său vitreg Vladislav al II-lea Exilatul, primul născut al lui Bolesław al III-lea din căsătoria acestuia cu Zbyslava de Kiev, ar putea să-i urmeze tatălui său la domnie, iar fii săi ar ajunge astfel la
Salomea din Berg () [Corola-website/Science/333354_a_334683]
-
Sofia, Principesa României (jure sanguinis); Alteța Să Regală Maria, Principesa României (jure sanguinis). Soții și copiii Altețelor Lor Regale Principesele nu dețin titluri personale. Ordinea de Succesiune la Tron și la Șefia Casei Regale a României este bazată pe principiul primogeniturii cu preferință masculină, Normele Organice abrogând astfel principiul salic al primogeniturii masculine absolute, cu excluderea femeilor și a descendenților lor. Practic, în prezent, aceasta este următoarea: 1. ASR Principesa Moștenitoare Margareta a României, Custode al Coroanei României (n. 1949); 2
Linia de succesiune a Casei Regale a României. Legea Salică, abolită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103178_a_104470]
-
jure sanguinis). Soții și copiii Altețelor Lor Regale Principesele nu dețin titluri personale. Ordinea de Succesiune la Tron și la Șefia Casei Regale a României este bazată pe principiul primogeniturii cu preferință masculină, Normele Organice abrogând astfel principiul salic al primogeniturii masculine absolute, cu excluderea femeilor și a descendenților lor. Practic, în prezent, aceasta este următoarea: 1. ASR Principesa Moștenitoare Margareta a României, Custode al Coroanei României (n. 1949); 2. ASR Principesa Elenă a României (n. 1950); 3. Elisabeta Karina de
Linia de succesiune a Casei Regale a României. Legea Salică, abolită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103178_a_104470]
-
principe; 4. ASR Principesa Sofia a României (n. 1957); 5. Elisabeta Maria Biarneix (n. 1999); 6. ASR Principesa Maria a României (n. 1964). Modificări ale liniei succesorale se pot aduce prin decizia Șefului Casei Regale a României. Succesiunea după principiul primogeniturii cognatice cu preferință masculină La data de 10 iunie 1948, la scurtă vreme după abdicarea la care a fost silit de guvernul instaurat de sovietici, Regele Mihai se căsătorea la Atena cu Principesa Ana de Bourbon-Parma. Cuplul regal au avut
Linia de succesiune a Casei Regale a României. Legea Salică, abolită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103178_a_104470]
-
Potrivit noului statut, „Coroană României va trece de la Șeful Casei Regale la primul născut bărbat, si, în lipsa unui bărbat, la prima născută femeie." (Anexă I.C). [citește și] Normele Fundamentale consfințesc astfel ordinea de succesiune cunoscută în dreptul constituțional monarhic drept primogenitura cognatică cu preferință masculină. Potrivit acestui sistem, femeile pot moșteni tronul atunci când nu au niciun frate în viață și când frații morți nu au niciun moștenitor legitim. Acest sistem este în vigoare în Spania, Monaco și Tailanda, si a fost
Linia de succesiune a Casei Regale a României. Legea Salică, abolită by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103178_a_104470]
-
Marschall: În 1741 ramura Saxe-Eisenach-Jena s-a stins odată cu moartea lui Wilhelm Heinrich, Duce de Saxa-Eisenach. Ernst August a moștenit teritoriile sale. Uniunea dintre Saxa-Weimar și Saxa-Eisenach-Jena a devenit permanent. Una dintre puținele decizii înțelepte ale ducelui a fost instituirea "primogeniturii" în Saxa-Weimar (confirmată în 1724 de împăratul Carol al VI-lea); aest lucru a stopat divizarea țării în viitor. Din 1741 noul său ducat a luat numele de Saxa-Weimar-Eisenach (Jena s-a unit cu Eisenach). Însă noul stat era alcătuit
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]