6,020 matches
-
General Blue Air. “Oriunde în lume, pe orice aeroport, venirea unei companii aeriene noi reprezintă un reper de evolutie pentru că, în cele din urmă, consumatorii de transport aerian migrează spre acele aeroporturi unde ofertele sunt multiple. Însă privim că reușită primordială conectarea directă a Iașului de o nouă destinație, Paris. Această a fost poate cea mai așteptată destinație, de către toate mediile socio economice. Lucrurile capătă o altă turnură prin intoducerea acestei noi destinații premium, Aeroportul Iași dovedindu-si încă o dată importantă
Iasi - Paris din toamna cu Blue Air dar si spre Roma si Londra [Corola-blog/BlogPost/94641_a_95933]
-
mai scurt timp. “Oriunde în lume, pe orice aeroport, venirea unei companii aeriene noi reprezintă un reper de evolutie pentru că, în cele din urmă, consumatorii de transport aerian migrează spre acele aeroporturi unde ofertele sunt multiple. Însă privim că reușită primordială conectarea directă a Iașului de o nouă destinație, Paris. Această a fost poate cea mai așteptată destinație, de către toate mediile socio economice. Lucrurile capătă o altă turnură prin intoducerea acestei noi destinații premium, Aeroportul Iași dovedindu-si încă o dată importantă
Iasi - Paris din toamna cu Blue Air dar si spre Roma si Londra [Corola-blog/BlogPost/94641_a_95933]
-
și sfere în care integram case și grădini vietăți și arbori gară șosele trăsuri fanfară militară bodegi și chiar și catedrala cu îngerii ei androgini Cuibăriți sub cornișe peste care plăsmuirile mele țeseau o boare proaspătă de geometrii sugerând inscripții primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor din Alexandria până ajunserăm în câmpul cu greieri unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe nesimțite căzu seara și când nemărginirea
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
va putea să se-ntoarcă de unde-a plecat: într-o piatră pe care nici tu, cititorule vinovat, nu o poți ridica!) Grădinile lui Adam 4. Am găsit într-o dimineață pe net, apoi prin ziare, o femeie călătorind prin țările primordiale, patul meu era un fel de munte, de pe vârful căruia priveam prin fereastra de sticlă a unui calculator mările de azur strălucind la picioarele ei, păsările care țipau străfulgerând orizontul; era prima zi a intrării în carte. (Ah, ce călătorie
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
înțelegînd că din burta ei violată în copilărie nu se putuse naște decît o asemenea făptură lungă, interminabilă, iar ea, ca mamă, nu făcuse decît să întrețină iluzia că a născut un om cînd de fapt zămislise un șarpe, tîrîtoare primordială, ființa ofidiană a începuturilor care au învins neînceputul”. (p. 196) Preferința autorului pentru acest tip de fraze ample, cu multe ramificații, este cu atît mai suprinzător cu cît Dan Stanca practică de mulți ani exercițiul de concizie specific presei cotidiene
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe lagerele balanței. Studiile lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în Marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?” Evident, răspunsul nu este decît o simplă formalitate. Urmărindu-l, apoi, pe Marin Sorescu prin muzee, prin biserici, prin atelierele artiștilor, față în față cu Michelangelo, prin cele trei Pieta, cu Henry Moore, cu arta
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
unei structuri duale, care se exprimă la modul unei dialectici cosmice, prin succesive înaintări și retrageri față de materia ce alcătuiește mediul proxim ca și setul curent de referințe (inclusiv autoscopice) ale ființei. După cum s-a spus, materia e un mit primordial. Apare explicabilă, prin urmare, obsesia ei, într-o perspectivă ce se vrea esențializată, ai cărei piloni sînt apa și țărmul, id est, conform lui Bachelard, elementul feminin și cel masculin, elemente contrastante, cel dintîi propice visului prin fluiditatea sa, cel
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
însăși o talentată traducătoare, cum precizam la începutul acestor însemnări, Cornelia Ștefănescu examinează atent versurile franceze a comediilor lui Caragiale, realizată de Monica Lovinescu și cu o prefață de Eugen Ionescu. Ea apreciază faptul că s-a păstrat forța expresivității primordiale, eroii fiind „personaje-vorbe, cuprinse într-un vârtej a cărui echivalență formală e greu de atins”. „Citită detașat de original, traducerea Monicăi Lovinescu, fără obsesia apropierilor și a calchierilor nici nu mai lasă impresia că ar fi traducere”. Aceleași bune cuvinte
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
naiv captează viața care trebuie să apară ca “o manifestare a spiritului care se află într-o armonie eternă cu sine însuși”. Aceasta presupune o mișcare dublă. Pe de o parte, reîntoarcerea către familie și casa maternă, deci către unitatea primordială, și pe de alta, o luptă contra aluviunilor și a nevrozelor care dezorganizează individul. Schiller trage următoarea concluzie: pentru artist, naivul este “în același timp o expresie a copilăriei pierdute și în același timp a împlinirii în ideal”. Astfel nostalgie
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
care dezorganizează individul. Schiller trage următoarea concluzie: pentru artist, naivul este “în același timp o expresie a copilăriei pierdute și în același timp a împlinirii în ideal”. Astfel nostalgie și proiect se confundă. Pentru artistul naiv echilibrul de sine e primordial, căci doar astfel el poate ajunge la viziunea organică a lumii. Schiller, la rîndul lui, confirmă ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă. Artistul naiv, “naiv primordial”, adoptă deviza poetului german: Să nu-ți fie
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
confundă. Pentru artistul naiv echilibrul de sine e primordial, căci doar astfel el poate ajunge la viziunea organică a lumii. Schiller, la rîndul lui, confirmă ideea naivului cucerit, nu a naivului dat, a naivului obținut prin luptă. Artistul naiv, “naiv primordial”, adoptă deviza poetului german: Să nu-ți fie frică de haosul din afara ta, ci de haosul din tine, aspiră la unitate, dar nu o căuta în uniformitate; aspiră la odihnă, prin echilibru și nicicum renunțînd la activitate”. Iată ceea ce Brook
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
de greu să scrii despre un lucru tragic fără să devii/ patetic”, dar salvarea versurilor ar fi putut veni din prospețimea și originalitatea tropilor. Cum temele poemelor sunt cele clasice: absența unui Dumnezeu retras și obosit („un Individ Obscur”), păcatul primordial, nostalgia vârstei inocenței, cotidianul fără atribute și, în general, tensiunea unei existențe false, criza conștiinței ș.cl., Alex Moldovan avea un motiv în plus să evite clișeele metaforelor, combinațiile lexicale devenite, în contextul actual, un loc comun. Meditația este aruncată astfel
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat, conform aceastei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
trăiește tot mai intens în trecut, e de înțeles de ce prezentul și, mai ales, viitorul muzicii savante au reflexe sumbre, funeste, chiar morbide. Entropia, alimentată de forțele centrifuge, a determinat, se pare, o evoluție cvadrifazică a fenomenului sonor: de la faza primordială, de unison (cînd exista, probabil, o unică lume muzicală, ancestrală), trecînd prin faza sintonică (mai multe lumi sonore, ce se armonizau în baza unui model mitologic paradigmatic), faza subordonării (un anume limbaj a devenit cu timpul hegemonic), și pînă la
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
păduri de plastic de care vorbea Celibidache ori acei mutanți genetici de care tentația teoreticului, în sine, nu se face totuși răspunzătoare). Alături de sămînța îmbătrînirii există în sîngele muzicii savante și o genă a însingurării, a izolării. Dacă în faza primordială ori în cea sintonică "muzicienii", alias membrii unei colectivități, produceau și reproduceau laolaltă, într-o funciară consonanță, faptele sonore, fie ele de orientare taumaturgică sau magică, fie suprasensibilă sau inițiatică, în faza actuală, a atomizării, muzicienii sunt, vrînd-nevrînd, pensionarii unui
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
la captarea unui public de dimensiuni tot mai reduse. O literatură concomitent valoroasă și stenică din punct de vedere moral nu se arată deocamdată la orizont. Indiferent de preferințele noastre, de aspirații sau deziderate, literatura secolului XX s-a compus primordial într-un orizont al angoasei. A vedea în această stare doar un reflex al realităților înconjurătoare ar fi simplist. E foarte probabil ca următorii ani să confirme tendința conturată încă din primii ani ai secolului XX, tendință consolidată de atunci
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
constitutiv al hidrogenului, acel D doi O prezent în apa lumii peste ale cărei pustietăți Duhul rătăcea înainte de apariția vieții. Este apartenența noastră fizică și mentală la mama Natură. Ce se spune și la botez când ești cufundat în elementul primordial. (Numai de nu ai fi pus pe rug, îmi șoptește haios Omicron, îngerul de pază, pentru orice eventualitate)"
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
sa și care, aparent, sunt elementele unor potențiale naturi statice, cum ar fi merele, sau pietrele sau orice altceva, nu sunt decît spectre, sigle ale unei lumi încă neinstituite, concepte solitare într-un discurs neformulat, sau chiar arhetipuri platoniciene, realități primordiale și incoruptibile. Ovidiu Maitec vine de jos, din lumea fenomenală, dintr-o îndelungată civilizație a statuarului, și încearcă să mîntuie efemerul prin ridicarea lui la semnificație spirituală, să transforme materia în sursă de comunicare. El vine, așadar, dintr-o civilizație
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
își dă seama că "Sey era purtătorul unui mesaj ancestral". Ca în proza eminesciană sau ca în imaginarul romanticilor germani, Sey Mondy al lui Alexandru Ecovoiu caută - explorând și tărâmurile de dincolo - Ideea care să rezume lumea, adevărul ultim, Cartea primordială. Călătoria e de altfel alegoria tradițională a cunoașterii: Urma să călătoresc: să văd, să aud, SĂ CUNOSC!" - îi mărturisește Sey Mondy fotografului. Există o strategie a cunoașterii, descoperită în "armonia deplină cu mediul", în complicitatea cu lucrurile, cu ploaia, cu
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
necăutate, simțindu-se atrasă de frumusețea frustă, pentru că ea însăși, asemenea copiilor, era gingașă, grațioasă, chiar frumoasă, iar între făpturile care se aseamănă se stabilesc legături tainice. Și tot în copilărie muzica, de data aceasta în întruchiparea ei generică, originară, primordială, era scutită de acea dimensiune spectaculară, care ulterior a împovărat-o cu aspecte mediatice, secularizante. Producerea și consumarea muzicii se săvârșea instantaneu, de către același individ sau colectivități, iar trăirea fenomenului sonor se integra unei ontologii și gnoseologii esențial sincre- tice
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
care e om de afaceri și nu prea crede în idealiști, se va încrede în tine, pe când, dimpotrivă, nu s-ar încrede în nici unul din tovarășii tăi". Iuda consimte, în fine, sub o anumită presiune. Slăbiciunea iscariotenului devine astfel criteriul primordial al alegerii lui pentru a comite vânzarea. Prin mobilul pactului, diavolul l-a ajutat să se descopere pe sine. Eseul lui Papini se și încheie cu rătăcirea lui Iuda prin bezna nopții și "deodată, fără să știe cum, se văzu
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
într-o Ťfigurăť". Gesturi este, de fapt, o broderie simbolică incitând la descoperirea desenului -revelator, un palimpsest însă imposibil de descifrat la un anume nivel fără ca un altul să nu fie definitiv compromis. Fiecare gest are atributul divin al actului primordial, iar mișcarea sau convenția sunt fascinante tocmai în dinamismul lor creativ sau distructiv: "La început a fost gestul, nu cuvântul, căci însăși apariția cuvântului a fost un gest înainte de a fi sunet. Sfârșitul lumii va depinde și el de un
Proză cât o bibliotecă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12419_a_13744]
-
leneș. Presimt o furtună... Pe o foaie de hârtie, sfâșiată, putrezită, dactilografiată pe șest de El. A (Neli Arsenescu) de la Gazeta literară, dau, surpriză, de o poezie personală, în stil parnasian, livresc, vai! Iat-o: Sonet Lui Karin Săpând adânc primordiale clise Marea în zori un os pe țărm zvârlise Un os rotund de monstru vechi marin, Alb de talazuri spălat mereu lin. O, cât prin ape tainic rătăcise Ritmic bătut de dalta verde fin, Câte valuri leneș biruise Săltând mai
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
lui, o încercare patetică de a salva pluridimensionalitatea unei lumi subminată de ignoranță și mereu amenințată de uitare. Acolo unde privirea încearcă să deslușească istorisiri, povești mărunte și bucurii simple, așteaptă, încă necercetate, principii, forme emblematice, reflexe ale unor existențe primordiale. Pentru că oricît ar părea de familiare personajele, bestiarul și întregul inventar al Georgetei Năpăruș, ele nu sînt nici consecința abilității mimetice , nici simplă recuzită în amenajări butaforice, și nici accente mai tari de culoare locală. Atemporale, ca niște păpuși neolitice
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
lor de cai în scăldătorile/ De lapte, de vin, de ulei./ Extracție de clasă, la nesfârșit și-n disperare." (Extracție de clasă); , Pe cel dintâi l-au alungat cu pietre,/ L-au răstignit pe la izvoare;/ Și i-au vărsat lichidele primordiale:/ Dunga de sânge și umori/ Se vede și-acum băloasă pe planetă -/ Ca un fitil spre dinamita/ De sub această lume mult îngăduită:/ Pe vărsătura de oțet și fiere/ }âșnită de sub coasta ruptă de lance/ Se-arată îngrășarea semințiilor/ În viermuială
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]