1,382 matches
-
anume pentru noi, și într-o măsură cu mult mai mare, decât pentru România și, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai cărei parlamentari, apropo, au și intervenit pentru includerea chestiunii în rezoluția APCE. De ce are această chestiune o importanță principială anume pentru noi, dar nu pentru România? Pentru că în cazul României este vorba pur și simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei această chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dacă noi
UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ŞI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIŢKI. In: Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
în cazul Anei Blandiana. Nu am nici o intenție de a-i închina dulcețuri encomiastice, cu atît mai mult cu cît, potrivit propriei mărturisiri din Fals tratat de manipulare, autoarea nu doar că detestă laudele, dar în genere are o mefiență principială față de tot ce înseamnă cronică de carte, bună sau rea. Bănuiala pe care poeta a verificat-o în timp este că criticii folosesc o carte ca pretext pentru a-și etala idei ce nu au nici o legătură cu cartea, motiv
Puterea indirectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2812_a_4137]
-
rău printr-un asemenea demers. În condițiile unei critici mute, cel putin el spune cu voce tare ceea ce alții păstrează în rezervele lor de suferință înăbușita. Mai degrabă se impune întrebarea dacă în felul acesta scriitorul își găsește alinarea. (Că principial nu e nimic malefic social într-o autopublicitate - atât timp cât ea se menține în limitele decentei - o dovedește faptul că nici un autor nu are șansa să intre în Olimp doar pe această cale.) În lipsa unei instituții de impresariat literar, scriitorul rămâne
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
fi "puterea creatoare a culturii umane", trăgînd concluzia că marile genii ale omenirii n-au fost decît niște... naționaliști: Homer, Shakespeare, Goethe, Dante... Firește, Aderca se ridică împotriva unei atari procustianizări. Sensibilitatea să iudaica tinde a depăși limitele grupului, măcar principial generatoare de intoleranță, subliniind importanța personalității, ca singular "germen progresiv", în temeiul unui vitalism de sorginte nietzscheiană: "Căci numai prin desăvîrșirea indivizilor se produce desăvîrșirea societății. Supraenergia, germen progresiv, creează indivizi superiori din care va trebui să emane societatea cea
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
a tras o linie groasă peste nume și și-a văzut de treburi. Atît. Același guguman se va fi gîndit, pe semne, că da... lovitură cea mare dacă, într-o ședință de analizare a numărului apărut, va ataca, vehement și principial foarte, faptul că tocmai apăruse într-un text o asemenea greșeală gravă: Este indispensabil să învățăm din operele generalissimului I.V.Stalin". - Eu protestez și cer sancționarea celui vinovat: cum să pui numele scump al tovarășului Stalin alături de cuvîntul "indispensabil"? Cei
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
capcană a lucidității o reprezintă spiritualizarea datelor personale la nivelul unor interese de o relevanță mai largă; și, în acest fel, transpunerea în exterior a conflictului. Să îl suspectam atunci de ambivalenta pe creatorul de personaje Rebreanu, cel care ține principial să arate cum fiecare dintre acestea, chiar și cel mai abject, își are dreptatea lui. Să îl credem pe Bert Nagel atunci cînd afirmă că scriitorul Kafka, prins în caruselul infernal al ambivalentei, găsește o compensație incomparabila în chiar actul
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
Cu mai multă vigoare și cu o mai deplină conștiință a adâncurilor decât ar fi posibil printr-o simplă inventariere și datare a acestor tomuri. Ele nici nu sunt propriu-zis depășite (ci de o prospețime surprinzătoare), nici nu ar trebui, principial, "lăsate în urmă", decât prin includerea lor într-un curriculum vitae de sertar. Este ceea ce se și întâmplă de altfel în culturile mari, dovadă: succesivele relansări ale unor bibliografii uitate sau împovărate de prea multe subînțelesuri. Volumul Civilizație și cultură
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
pe bună dreptate de presă ca o ieșire din echidistanța prezidențială, nu e totuși o noutate. Nici fostul locatar al Cotrocenilor dl Iliescu nu a ezitat să-și precizeze opțiunea atunci cînd s-a rupt FSN-ul. Ceea ce nu schimbă principial datele problemei, că echidistanța instituției prezidențiale încă nu există în România. Să nu uităm însă că am intrat în anul alegerilor. Ce vor face penețecediștii în răstimpul rămas pînă la alegeri? asta e întrebarea. Să se întoarcă la sloganul moralității
Adevărații penețecediști by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17345_a_18670]
-
ne spună de ce se întîmplă așa. Ficțiune înseamnă ca si cum literatura utilizează limba în acest regim al părelnicului. A doua remarcă se referă la istoria genurilor pe care Lodge le compară sub raport lingvistic. Să precizez, înainte de a o schiță, ca principial, ficțiunea nu a fost (nu poate fi) decît de două feluri, dat fiind cordonul ombilical care o atașează, inevitabil, de realitate: bazată pe un contract de asemănare ori bazată pe unul de neasemănare, cu realitatea. Gradul de apropiere ori de
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
convins că istoria literară nu poate pretinde să fie o știință (argumentul este însă extraordinar: avînd în vedere personalitatea omenească, pe omul practic, trăitor într-un mediu anumit, si nu personalitatea artistică, adică pe omul care creeaza, istoria se situează principial în afara sferei literaturii), ca să-l citez pe Ovid Densusianu, autor el însuși al unei, inca valide, Istorii a literaturii române moderne: În accepțiunea ei largă, critică cuprinde două preocupațiuni, după scopul pe care-l urmărește: preocupațiuni estetice și preocupațiuni istorice
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
mod spontan, fără a demonstra vreun merit personal special, speranța, dorința de schimbare, de salvare în fața dezasatrului economic, politic și moral la care neo-comunistii aduseseră țară. Abil pilotați de Corneliu Coposu, care a știut că nimeni altul să nu cedeze, principial, nici un pas în fața agresiunii bolșevice, țărăniștii n-au avut decât să aștepte coacerea fructului puterii, pentru a-l culege fără nici un efort. Că în unele meciuri de fotbal, jocul la așteptare s-a dovedit mai avantajos decât lupta pe viață
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
fie transpus an propoziții de fiecare zi. Frază n-are noima. Heidegger e una cu limbajul lui". Și următoarea obiecție de principiu, spre a complica și mai mult situația: M-ar fi interesat să spună an ce mai constă importantă. Principial, are dreptate: importantă și valoarea nu coincid; nu neapărat. Exemplu: Tzara, poet de valoare medie, dar important. Importantă e o noțiune de ordin istoric; ea măsoară bulversarea pe care ai produs-o an domeniul tău". Spre a răsuci cuțitul an
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
unei culturi sunt descoperitori, inventatori și exploratori. Nichita Stănescu este un inventator, tip artistic la fel de rar că ăntemeietorul. Că și Eminescu an cadrul romantismului european, poate mai tranșant chiar, Nichita Stănescu nu seamănă cu nimeni. Este propriul său reper. Aparținând principial structurii liricii moderne, ca rețea abstractă a unei paradigme literare a secolului nostru, Nichita Stănescu impune prin originalitatea expresiei viziunii sale un sistem poetic insolit și inconfundabil, rămânând an conștiința cititorilor și acum, la mai bine de un deceniu și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
faptul că plecarea cu „șezutul înapoi” aduce după sine un atac mai lent și o durată mai mare a „trecerii” prin apă, cauză importantă a scăderii performanței competiționale. În maniera de abordare prezentată mai sus, se poate face o opoziție principială serioasă afirmației conform căreia: “actul motric al canotorului nu poate fi descris decât în linii generale, prioritar fiind, scopul, și nu forma mișcărilor”[FLORESCU, 1983, pag., 110]. Concluzii 1. Legătura între formă și scop devine realizabilă, relativ ușor de obiectivizat
OBIECTIVIZAREA TEHNICII DE VĂSLIT PRIN UTILIZAREA INFORMAȚIILOR DE CINEMATICĂ ŞI DINAMICĂ. In: ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Pierre Joseph de Hillerin , Ancuța Pîrvan , Liviu Angelescu , Cristina Botezatu , Cristina Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/247_a_510]
-
se pot încărca cu vigori ancestrale. Un loc al epifaniilor uitate, un loc unde forța sacrului poate izbucni cu aceeași intensitate cu care izbucnea în cursul misteriilor medievale. Acesta e primul paradox al lui Brook, al cărui spirit e îndreptat principial împotriva tradiției: mai întîi vrea să salveze teatrul de anchilozarea în formule desuete, ca mai apoi să se încline în fața a tot ce poate fi mai desuet în lumea actuală: „invizibilul sacru“ pe care Brook îl evoca mereu: „Orice artist
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
deși violența izbucnește în jurul său. Într-un fel, și acest fapt îi conferă siguranță de sine. Interviul constituie, însă, faptul revelator al filmului nu doar în construcția personajului în dimensiunea sa mediatică. Unele dintre întrebări transcriu și naivitatea occidentalului, anagajamentul principial și superficial totodată, perspectiva generalistă. Sesizam ridicolul și infatuarea de care e parțial conștient Walesa, însă există și un alt ridicol, cel al tribunelor democrației ridicate în spatele Cortinei de Fier. Walesa va deveni primul președinte polonez după alegerile libere, iar
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
unde ia contact cu suprarealiștii din Franța și reînnoadă legăturile cu colegii veniți, la momente diferite, din România: Paris, 1952-1956 (p.105-141). Informații importante sunt puse la contribuție și în capitolul privind anul petrecut în Israel, unde se produce despărțirea principială de Gherasim Luca. Din această reconstituire - primul eseu monografic consacrat lui Dolfi Trost - două perioade rămân în oarecare umbră, respectiv cele două capete ale vieții și activității sale: anii debutului și ai afirmării sale, înainte de război (1936-1940) și ultimii, cei
Un suprarealist atipic – Trost by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2553_a_3878]
-
cu prestația lui Adrian Păunescu era la o jumătate de pas și a fost făcută cu dezinvoltură de temutul jurnalist. Tema rămâne de discutat, dar nu spre a forța verdicte și a lansa superlative relative, ci mai ales din perspectiva principială a situării artistului în agora. E de la sine înțeles că un creator se erijează și în instanță morală? La simpla invocare a unor nume ca Villon, Rimbaud, Verlaine, Baudelaire sau Esenin, se pare că răspunsul e negativ. Trebuie ca o
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
Mircea Anghelescu În prefață primului volum de Discursuri parlamentare din 1897, Titu Maiorescu exprimă - cu oarecare moderație - o idee principial negativă despre revoluția de la 1848: deși ea "avusese însemnătatea ei, întrucît manifestase, cu oarecare răsunet în Europa, deșteptarea conștiinței naționale în românii din Principate și voință lor de a se dezvoltă în conexitate cu civilizația occidentală", efectele sale au fost
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
al "algoritmului" în alcătuirea executivului!), oamenii care țin în mâini destinul României sunt, ca într-un blestem, cei mai necinstiți și mai lăcomi dintre locuitori. Înfrățiți trans-partinic când e vorba de interese personale, de învârteli și de abuzuri, ei devin principiali și inflexibili de îndată ce se pune problema rezolvării concrete a supraviețuirii - atât, supraviețuirii, nu a prosperității! - cetățeanului. Abuziv, inflexibil și spoliator în esență să, statul român continuă să fie o structură întru totul la cheremul minorității ajunse în fruntea bucatelor. Centralismul
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
fost supus atunci pentru a organiza alegerile pentru Parlamentul European la o dată impusă de PDL a determinat decizia de a DEMISIONA a "partenerilor" noștri de Alianță. Și atunci, dar și azi, când s-a dovedit că am procedat corect și principial, îmi fac un titlu de onoare că mi-am făcut datoria de președinte al PNL și de prim ministru prin opoziția mea la planurile lui Băsescu. Fie și pentru "neînsemnatul" detaliu că românii au trăit o perioadă de bunăstare reală
Călin Popescu Tăriceanu, replici dure la adresa lui Vasile Blaga by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21817_a_23142]
-
avantaj: anume posibilitatea algoritmică a unei vieți armonioase și a împăcării cu sine: bucură-te de ceea ce ai (how to want what you have). Sfat bun, fără îndoială - dar cât de eficient oare în planul existențial al fiecărei persoane? Deficiența principială acestui mod de abordare este că se acționează nu asupra cauzelor, ci cu obstinație doar asupra simptomelor unor disfuncționalități, ceea ce face ca rezultatele să sufere de o timiditate care aproape că le anulează. Ar putea fi ele aliniate unor performanțe
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
fiecărei cărți. El apare astfel nu doar drept cel mai "modern"critic din generația lui, mai accesibil înnoirilor și plasării dezbaterilor pe terenul inconfortabil al interdisciplinarității, dar și cel mai interesat de justificările teoretice ale acestor căutări. Cele trei faze principiale pe care le distinge Ioana Bot în activitatea lui Caracostea - cea dominată de căutarea personalității ca factor motor al operei, cea divergentă, tutelată de ideea humboldtiană a formei interne și, în fine, cea a mărcii specifice, a geniului sau "spiritului
Procesul Caracostea by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16882_a_18207]
-
de bunăvoința sau bunul plac al condușilor ar însemna a anula însăși ideea de obligație și de ordine. Radbruch răspunde că, în acest caz de legitimare valorică, nu este vorba de un act psihologic, empiric, schimbător, ci de o adeziune principială, logică și etică, referitoare la valori superioare care, dimpotrivă, fundamentează și corelează obligatoriu puterea și cetățenii. După autorul german, aceste scopuri ultime ar fi justiția, securitatea și cultura. Pentru respectarea acestor valori își dă consimțământul corpul electoral și pentru violarea
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Iulia Alexa Volumul apărut la Editura Științifică adunând cronici și fragmente publicate de marele poet portughez Fernando Pessoa în deceniile al doilea și al treilea, se constituie într-o apologie a paradoxului, considerat principial o terapie eficientă a "obstruării" intelectuale. Pornind de la premisa că adevărul cognitiv e inaccesibil rațiunii, Pessoa consideră opinia de orice fel, intelectuală, literară, religioasă drept singurul mod decent de expresie, certitudinea înțepenită și credința fiind căi de închidere a sensibilității
Terapia eliberării by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17019_a_18344]