2,775 matches
-
le-a inspirat. Altminteri, sunt trecute în revistă toate temele majore ale tranziției, de la politică și probleme sociale până la destinul poeziei în postmodernitate. Poetul, de pildă, vorbește despre dificultățile sistemului editorial, iar ceilalți îl ascultă cu toată atenția, chiar dacă, a priori, nu reprezintă chiar target-ul ideal pentru conversația pe o astfel de temă. Poetul pune pe masă volumul de poezii proaspăt apărut și conversația se încinge imediat: " - E o carte de poezii, după cum vedeți. Nu am cărți, adică am avut câteva
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
a unui rapt literar. I. Funeriu a moștenit de la magistrul sau G. I. Tohăneanu o anumita ceremonie a discursului. El știe să-și țină interlocutorii (fie ei studenți sau cititori) aproape, chiar și atunci când teoretizează teme aparent minore sau a priori terne. Umorul și ironia nu îl părăsesc niciodată, demonstrațiile au o gradație detectivistica, referințele culturale și limbajul foarte nuanțat țin permanent treaza atenția cititorului. Reflecții filologice de I. Funeriu este o carte scrisă cu inteligență și hâr, plină de învățăminte
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
este acum avocatul lui Bercea? Firește că există țigani cât se poate de cinstiți și muncitori, care nu aderă la cultura fărădelegii, cum există și români necorupți. N-am gândit și n-aș putea gândi vreodată că românul e a priori bun și frumos, iar țiganul - rău și urât. N-aș avea nicio problemă să votez un țigan pentru președinția României, dacă aș considera că are calități pentru această funcție. Discriminarea rasială e, în primul rând, o dovadă de prostie și
CTP, replică la reclamația romilor by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81427_a_82752]
-
sub apelativul de „Tomata zburătoare“, din cauza pletelor sale roșcate și a salturilor impresionante, în timp ce al doilea se mândrește cu numele de „Cârnatul rapid“, datorită vitezei cu care a cucerit cele trei titluri olimpice pe care le are în palmares. A priori, „Hanni“ (săritorul finlandez cu schiurile Janne Ahonen), „Raph“ (biatlonistul francez Raphael Poirée) sau „Steph“ (patinatorul elvețian Stephane Lambiel) sunt outsideri în lupta pentru râvnitul titlu. Există, însă, alți sportivi care s-ar putea apropia de podium: schiorul francez Antoine Dénériaz
Agenda2006-08-06-torino1 () [Corola-journal/Journalistic/284785_a_286114]
-
un poncif politicos: orice măsurare e o perturbare, subiectul modificînd obiectul pînă acolo că nu poate spune cîtă amprentă a subiectului a ajuns să molipsească obiectul. Vrînd parcă să fie mai clar într-un loc unde claritatea este exclusă a priori, Bohr face o analogie cu analiza psihologică: așa cum în momentul cînd, îndreptîndu-mi atenția asupra propriilor sentimente, nu fac decît să le alterez (subiectul își modifică dispoziția prin simpla ei analiză), tot așa în mecanica cuantică, cercetarea unui fenomen îi modifică
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
izolată până la idei, tipologii sau exemple extinse. Din nefericire pentru ea, cea mai mare parte a corespondențelor pe care le indică sunt atât de generale sau de vagi, încât nu conving decât pe cei care își doresc acest lucru a priori. Câteva dintre ele indică indubitabital existența unei inspirații din cartea autoarei engleze. Dar restul exemplelor nu arată decât dorința de a „umfla“ cazul în mod artificial. Și anume de a-l găsi vinovat pe Nae Ionescu nu doar de omiterea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a unor gânduri de altădată.“ Și lui Spengler i s-au imputat unele împrumuturi nemărturisite din filozofia lui Bergson. Blaga crede că acesta are în comun cu Bergson numai ideile pe care le-a moștenit direct de la Goethe. Convinsă a priori de tot ceea ce „descoperă“, Marta Petreu uită să ne spună care sunt ideile pe care Nae Ionescu i le atribuie pe nedrept filozofului francez și de ce raporturile cu acesta sunt „complicate“. În realitate, complicate nu sunt raporturile celor doi, ci
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cei sus amintiți se datorește faptului că adevărul uman este poetic, este creația imaginarului nostru grecescul poiein însemnează a face, a crea pe când silogismele filozofice pot păcătui prin uscăciunea lor, alături de vana pretenție de absoluitate. Or, mintea noastră știe a priori că nici o cunoaștere umană nu este absolută, și cu atât mai puțin afirmațiile apodictice care se vor ultime. În schimb, imaginarul poetic deschide fereastra spre o lume care nu a fost niciodată, fapt care constituie fapta faustică și grandoarea omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără moarte. Feciorul de împărat va afla unde se află acel tărâm fabulos al vieții fără pieire, dar până la urmă pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat adamic, iar alte scenarii, printre care cel din gândirea heideggeriană, împrumutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în dragoste; lumea dobândește în ochii săi sens, a aflat cărarea inimii fără a avea de galopat pe câmp neliniștit. Zgomotul vieții începe să se schimbe în melodie; meditează, înțelegând-o deja, în sensul judecăților sintetice și în formele a priori, ordonatorul etern al haosului extern este dragostea. Atinge substanțialitatea lucrurilor, tangibilitatea lor prin tact spiritual; îi aparține deja lumea de volum, masivă, solidă, cu conținut real. Acesta este unicul ce nu trebuie să-i fie demonstrat, se demonstrează în sine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
trebuie să ne înhămăm la amenințătorul jug al logicii care împreună cu timpul și spațiul sunt cei trei răi tirani ai spiritului nostru? În eternitate și infinitudine visăm la emanciparea noastră de timp și spațiu, despoți categorici, infamele forme sintetice a priori; dar față de logică, cum ne-am emancipa? Poate să însemne libertatea altceva decât servitutea noastră? Deja știu că eu însumi în alte ocazii și în alte scrieri am susținut și afirmat că libertatea este conștiința necesității, conștiința legii, că omul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ale „globului sideral": „ O stea e un imperiu. " (Povestea magului c??? tor În stele) Lacul Moto: „Peisajul acesta e de bun? șam? alc?tuit dup? o aspiră?ie c?tre preistoricitate. Lacul În mijlocul codrului cu iarb? de jungl?? ?i c?prioare e o priveli?te pu?în obi?nuit? la noi ?i vine numai din voin?a de a aduna laolalt? elemente tipice ". (G. C?linescu) Ipostaz? a naturii acvatice, lacul este element definitoriu al universului imagistic eminescian. Ochi de ap
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
promise cea mai mare Fidelitate în orice Însărcinare (ed. a 3-a, Nicholson, Londra, 1707, pp. 3-4)"50. Prin urmare, așa cum arată și minunata poveste de mai sus, sensul este ceva care se construiește în procesul de comu-nicare, nu a priori, independent de experiența utilizatorului: "Conținutul nu este simplă transferare a ceva sub o anume formă sau datorită unei anume forme, ca în ceea ce I.A. Richards numește cu aversiune "teoria comunicării ca vulgară împachetare". Richard folosește această sintagmă plină de
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
secolului XX, Raymond Chandler. Dincolo de nostalgia generată de coperta încărcată de promisiuni îmi este însă destul de dificil să intuiesc target-ul acestui studiu, prea serios pentru cititorii înrăiți de literatură polițistă (cei cu adevărat pasionați de isprăvile detectivului Marlowe) și a priori facil pentru cei care disprețuiesc proza hard-boiled. Chiar dacă din lectura cărții ambele categorii ar avea numai de câștigat
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
și-a construit destinul în numele unei idei, al unui ideal sau al unei pasiuni a suferit la un moment dat un proces decisiv de seducție spirituală. "Orice seducție cade pe un teren pregătit de așteptare și dorință. Există un a priori al dorinței care plutește peste lumea oamenilor, un orizont în care ne scăldăm cu toții și în virtutea căruia seducem și putem fi seduși. Nimeni nu se poate sustrage acestui orizont. Toți așteptăm ceva. Cu toții suntem orientați, printr-o dorință confuză, către
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
când toate pot dispărea ca să rămână acest gând al teoreticii divine. Faptul că în partea de lume civilizată cruzimea a dispărut din obiceiurile cotidiene ale individului dovedește că numai o parte a speciei va continua opera „progresului“, de care a priori ne credem contaminați. Astfel, numai unii dintre noi vor vedea sfârșitul definitiv, ceilalți vor rămâne convinși că omul va fi părăsit universul acesta pentru un „paradis“, în fine, posibil. Și nu vor secătui urându-l până la moarte, într-un qui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
W.M. Turner - au oferit publicului o lecție despre relativitatea unor etichete precum "realist", "revoluționar", "vizionar"... Courbet (1819-1877) este îndeobște considerat nu numai ca un reprezentant emblematic al mișcării realiste, ci și ca un rebel înnăscut care a respins a priori tot ceea ce ținea de tradiție. Cele circa 120 de lucrări din expoziția pe care Muzeul Metropolitan a organizat-o împreună cu Reuniunea Națională a Muzeelor Franței ilustrează un adevăr mult mai complex. Spirit boem, participant activ la evenimentele Comunei din Paris
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
sau dezvoltarea anumitor trenduri, legate de sistemul pe care acesta îl consiliază. Pe baza acestei funcții, pe de o parte, sistemul e ferit de eventuale probleme, iar, pe de altă parte, sistemul se poate dezvolta pe baza unor trenduri a priori determinate. În ceea ce privește ordonarea priorităților, această funcție e extrem de importantă, deoarece etapizează target-urile siste-mului în funcție de importanța acestora într-un plan general. Ordonarea priorităților elimină haosul acțional și dispersia pe mai multe direcții. În general, termenul de planificare e important pentru orice
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
ierarhii a priorităților care reprezintă de fapt temele sau problemele sistemului. O pro-blemă legată de sistem poate să apară și instantaneu și să fie sursa unei crize. În astfel de situații, sistemul trebuie să fie pregătit și să aibă a priori formate atât planuri alternative de ieșire din criză, cât și un comitet de criză care să poată gestiona cât mai eficient situația creată. O altă caracteristică extrem de importantă în definirea și conștientizarea unei probleme este legată de parametrul timp. Sunt
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
o ființă rațională imperfectă. Imperativele poruncesc ipotetic sau categoric”. Imperativele ipotetice sunt imperative ale abilității, ale prudenței, ale fericirii personale, pe când „imperativul categoric este Însuși imperativul moralității”; numai el are valoarea unei legi practice, fiind o judecată practică sintetică a priori; imperativele categorice pot fi numite principii ale voinței, Însă nu legi. Rațiunea practică are rolul de a produce o voință În sine și nu o voință-mijloc pentru realizarea unui scop oarecare. Temeiul unirii, al sintezei voinței cu rațiunea este libertatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și acțiune conforme unei legislații universale. Conceptul de datorie este transpus În acțiunea practică În urma conștientizării ideii de datorie; respectul față de legea morală trebuie mai Întâi să treacă prin interioritatea umană. Chiar dacă dreptul pare a nu putea fi dedus a priori, el fiind dependent de experiență, de modelele concrete de drept cu care se lucrează În practica juridică curentă, astfel Încât, experiența pare a l fundamenta, Immanuel Kant Își centrează eforturile spre constituirea unei teorii raționale a dreptului, Întemeiată a priori. Dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a priori, el fiind dependent de experiență, de modelele concrete de drept cu care se lucrează În practica juridică curentă, astfel Încât, experiența pare a l fundamenta, Immanuel Kant Își centrează eforturile spre constituirea unei teorii raționale a dreptului, Întemeiată a priori. Dreptul este considerat ca fiind distinct de științele naturii, pentru că el este, la filosoful german, o normă, pe când științele naturii, având drept bază existența, nu au ca rezultate principii normative; din punctul de vedere al unei garanții a libertății, dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a nu Întreține relații sau a nu intra Într-o societate care nu ar avea baze juste, deci care nu ar putea garanta dreptatea și proprietatea. Immanuel Kant distinge Între dreptul natural, ca teorie sistematică, Întemeiat pe principii a priori pure, și dreptul pozitiv, care provine din voința legislatorului. Pe de altă parte, există și dreptul ca facultate morală de a-i Îndatora pe ceilalți; acest drept determină divizarea precedentă În drept Înnăscut, care se definește prin independența sa de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
meu arbitru Înseamnă conștiința apropierii obiectului sau dependența de facultățile mele fizice, adică fie posesiune inteligibilă, fie posesiune empirică, fenomenală. În această situație se poate afla orice obiect care stă În puterea mea și Îmi aparține printr-o premisă a priori a rațiunii mele practice. Acest principiu este o „lege permisivă a rațiunii mele practice”. În Expunerea conceptului de al meu și al tău exterior, Kant deosebește trei clase de obiecte exterioare ale liberului arbitru, și anume: un lucru corporal exterior
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
etape ale expunerii, ca În Critica Rațiunii Pure, astfel că, În Deducerea conceptului unei posesiuni doar juridice a unui obiect exterior, filosoful distinge Între propozițiile juridice analitice și cele sintetice. Toate propozițiile juridice, Întrucât sunt legi ale rațiunii, sunt a priori. Propoziția juridică a priori care exprimă posesiunea empirică, este analitică. „Propoziția care afirmă posesiunea empirică legală nu depășește dreptul unei persoane raportat la sine”. Propoziția care exprimă posesiunea doar juridică, inteligibilă, este sintetică a priori. Există o diferență esențială Între
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]