55 matches
-
deschiderii, Încercând să se cațere. Gâfâind, izbuti să Își rezeme toracele de pervaz. De partea cealaltă se deschidea un spațiu mai Întins, cufundat În semiîntuneric. Se roti sprijinindu-se pe piept și Își dădu drumul să cadă. — L-ai prins, priorule? Îl vezi? Îl auzi strigând pe Bargello de dincolo de perete. Se găsea Într-un loc neobișnuit. Ochii săi, Încă orbiți de lumina de afară, avură nevoie de câteva momente până să se deprindă cu penumbra noului mediu. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu va mai trebui să se afle Între zidurile cetății. La ieșire, mai că Îl răsturnă pe Bargello, care aștepta afară, la poartă. Strângea În mâini un fascicul legat cu o sforicică. — Am venit să stau de vorbă cu domnia ta, priorule. Ai ordonat să ți se raporteze orice amănunt care ar putea avea vreo legătură cu crima. — E ceva nou? Șeful gărzilor Își Îndreptă privirea spre ceilalți priori, neștiind cum să se poarte. Apoi, pe chipul impasibil al interlocutorului, citi ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare vorba de aceiași pe care Îi zărise el În subterană? Și pentru ce la Florența ajungeau atâția tovarăși de breaslă ai meșterului Ambrogio? — Iar acum, unde sunt? — Fii liniștit, priorule. Omul meu are experiență. Sunt sub supraveghere, cum e obligatoriu pentru oricine pătrunde pe teritoriul Comunei dându-se drept altcineva. Au fost urmăriți până la Ceccherino, unde locuiesc. — Dar eu vreau să știu unde se află În clipa asta! — Păi... tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Era ascuns printre numele din Cerul al Treilea. Poate că În casa lui erau rațiunile crimei. Trebuia să Îl descopere cu orice preț. Cu un salt brusc, se ridică din adăpost și o luă la goană către pod. Încotro pleci, priorule? Îl Întrebă din urmă glasul alarmat al lui Bargello. Acolo sunt Negrii! Ai Înnebunit? Dante o luase pe scurtătură spre Ponte Vecchio. În jur auzea strigătele din ce În ce mai aprinse ale rebelilor. — De ce alergi spre ei? Fugi? Fugi și domnia ta? Poetul continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
totuși Întristată de o durere adâncă. Antilia se răsuci spre Dante, dar Veniero fu cel care vorbi. Glasul Îi era calm, lipsit de resentimente. Își strângea umărul rănit, tamponând sângele cu mâna. Era nespus de palid. — Îți propun o Învoială, priorule. Ce Învoială? Îți cer o oră. Numai una. Ce Îmi oferi În schimb? Căpitanul șovăi o clipă. — Ai descoperit secretul celui de-al cincilea pământ. Dar această cunoștință, singură, e inutilă, ca aceea a pierdutei Atlantide. Ca să ajungi acolo, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]