261 matches
-
case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Citește mai mult NUIAUA FERMECATĂDecembrie nouă sute douăzeci...În atelierul mecanic al morii din Lisa, cei trei meșteri se cufundaseră într-un interminabil joc de cărți.Astăzi nu venise nici un mușteriu la moară. Era Ajunul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui.... XXIV. TRANDAFIRUL SIRENEI-13, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
armașul Abăluță, vel-postelnicul Gherman, căpitanii Juravcu, Spoiciu și Bașotă, vornicul Prișcu, jitnicerul Haralambie, vel-spornicul Tartore, cazangiul Ilie, datornicul Stredie, Mitru cobzarul, glumețul Petrică, țiganii Borșu și Fekete ce scoteau flăcări la comandă pe toate găurile, bărbierul Luigi cu doctorul Lemberg, pripășiți la Curte, și, în sfârșit, umflat de nesomn, pomădat și subțire ca un țipar, sosi și șarlatanul Roger, cu care adesea Sima-Vodă juca interminabile partide de șah. în urma tuturor, lăsându-se în mod firesc așteptat, apăru Husain Ramza-pașa, însărcinatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și frunze „ce să facem doamnă ne bucurăm și noi de primăvară cum putem“). — E o femeie rea. Nu trebuie să vă fie milă de ea. Mi-a mîncat sufletu cu — Se poate, dumneata o cunoști mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
L-am băgat În buzunarul jachetei. Îl tot pipăiam cu mîna, Îmi plăcea forma lui rotundă, alunecoasă. Apoi Îmi duceam degetele la nas. Mirosea dulce acrișor a colonie de provincie. Chestia asta cu săpunul e ca lăcusta care s-a pripășit astă vară, cine știe din ce coclauri, tocmai aici la etajul șase, pe raftul bibliotecii mele. E o intruziune, s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că — Cine? Despre cine vorbiți? — Păi, ce să-ți spui, că tot nu-l știi, ierea unu slăbănog, dă umbla c-o manta veche, ruptă toată, avea o mînă oloagă și o ținea legată de gît Într-o cîrpă, se pripășise pîn cartier de fo cîteva săptămîni. Își făcea de lucru pă la aprozar că-i mai dădea Fănica, a dă să ține cu Gheorghe țiganu, mai o roșie, mai un măr, ce-avea și ea și mi-a spus azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lămuri acum întrebările fundamentale ale omenirii? Într-adevăr, nu puteau rezolva ei acum controversa, dar i-ar fi plăcut să discute cu ea pe această temă. Poate altă dată, se gândi inspectorul. Din păcate, un rău fără margini s-a pripășit aici. Nu știu din ce motiv ne-am procopsit cu năpasta asta, oftă Ileana. Tot ce pot să-ți spun este că el există și, ceea ce e și mai rău, nu scapă nici un prilej să se manifeste. Sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se respectă, mai folosise și în vremurile bune acest drum ca să ajungă în cetate, căci pe poartă nu era întotdeauna comod să pătrundă, fiind înhățat repede de paznici și alungat, așa cum se întâmpla cu orice cerșetor care încerca să se pripășească pe acolo. Pătrunzând în vizuina adăpostită sub mal, Tragodas regăsi imediat gura galeriei care pornea de acolo și începu să se târâie prin hruba subterană în plină beznă. Trudi mult prin lutul umed, mai-mai să se înăbușe. Dar își știa
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
obârșia actualei comune transilvănene de pe malul drept al Someșului Mic. Pământurile nisipoase au facilitat practicarea legumiculturii, iar cele care au adus faima comunei, au fost celebrele ridichi albe de Apahida. Astăzi, ridichile albe au dispărut fiind învinse de cele roșii, pripășite de prin Ungaria. A rămas podul, tot mai însingurat, lipsit de traficul intens al altor vremi, din pricina centurilor ocolitoare. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: PODUL DIN CARE S-A „NĂSCUT” O LUME / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1754
PODUL DIN CARE S-A „NĂSCUT” O LUME de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368322_a_369651]
-
rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere. Apoi se îndreaptă către stație și așteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă. Nimic nou sub soare. Referință Bibliografică: POVESTEA
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368517_a_369846]
-
cocoșul”. În dimineața asta a dezamăgit total pentru că nu a fost atât de matinal (am să vorbesc cu vecinul din spate să-l tragă de creastă, cocoșul nu-i al meu!) cum îi este renumele! Dar vorba românului care nu pripășește (doar mai lenevește...), ci se perpelește, niciodată nu este ora prea ... târzie, ca să mai apuci să faci ceva. „Aflatul în treabă” tocmai de o asemenea specie a fost descoperit, s-ar zice că este ieșirea noastră din „înțepeneală”, că anchilo
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366947_a_368276]
-
rutinat și foarte plictisit, la un serviciu nesigur, pachețelele lui cu mâncare lipsesc, zi de zi, de pe locul unde le așează seara. Se preface, firește, că nu bagă în seamă nici măcar câinele comunitar, unul urât, negru și lățos, care se pripășise de un timp încoace primprejurul blocului cu garsoniere. Apoi se îndreaptă către stație și așteaptă răbdător, dar cu un gust amar în gură, microbuzul care îl duce zilnic la locul lui de muncă. Nimic nou sub soare. Referință Bibliografică: POVESTEA
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului , auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
și politică, fiecare locuitor al provinciilor cucerite și integrate Imperiului Roman trebuia să se ducă să se achite de datorii, pentru o mai bună evidență, chiar acolo unde aceștia se născuseră. Cei mai mulți nu ieșiseră niciodată dincolo de zările locului unde se pripășiseră cu mulți ani în urmă și aveau nevoie de îndreptare și călăuze umane. Tocmai aici intervine “contribuția” scenaristului, care vede parcurgerea “drumului înapoi” către locurile natale ca pe un drum care anticipează antefactum “Golgota” sacrificiului hristic de mai târziu, un
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
și ea,și copilul, a zis moașa. - Să scape ea, copii mai facem, zise bărbatul. A înhămat cele două iepe negre cât a putut de repede și a tras căruța în fața porții. - Moare, fă, a zis către moașă o babă pripășită pe acolo, simțind cumva că e rost de colivă. - Uș cotoroanțo, ieși din curtea mea, altfel târnuiesc bătătura cu tine. Fir-ai a necuratului, ieși fă, piază rea, urla Nicuță la babă, după care i-a tras un picior, cu
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
un diez, ca pe un fulg ce nu se topește, Nici greutate reală nu are, Martor la orice schimbare, Poemele mele ies uneori prin degete Ca sângele hemofiliticilor, Durerea renăscută, moartea neîncepută, Yes, Sir, to be, but why? Numai câinele pripășit la mine De la un vecin decedat Îmi spune privindu-mă în ochi, scrie, scrie, scrie, ok? *********************** TWO Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului, Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament, Voiau să sărute locul tainic, Pe țepușe se
ANOTIMPURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349423_a_350752]
-
Roibu Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului Deșert veronez Corbii de noapte se strecoară în orologiul verde-veronez din perete iar albastrul meu aleargă desculț pe umbre de lotus șchiopătând de atâtea veacuri neșterse. Se pripășește sub așternut de gânduri iar orizontu-l privește-nfricoșat. "De-atâtea ori te-ai povârnit sub tâmpla lui încât urmele tale au rămas un zbor difuz ca al unei păsări de borangic ce naște stoluri în bătaia timpului de-atunci, nesomnul
«DESERT VERONÉS [‘DESERT VERONÉS'] DE MARIA ROIBU, TRADUCERE DIN ROMÂNĂ IN CATALÀ DE PERE BESSÓ de MARIA ROIBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366560_a_367889]
-
o familie de ciprioți veritabili, oameni simpli dar cu atâta bun simț și-atâta dragoste pentru fiul și nora lor, cum rar se mai poate întâlni în trepidația unei lumi atât de „colorate” și dificile, mai ales pentru un străin pripășit pe acest meleag plin de legendă... Dar viața artistei se derulează pe palierele unei normalități de care aproape că am uitat și realizările vin, parcă, de la sine. Și-apoi, nici nu se poate altfel, pentru că este din plin susținută de
GETA ELIA VOICU: „MI-AM LUAT DESTINUL ÎN PROPRIILE MÂINI, PICTÂND CURCUBEIE PE INSULA AFRODITEI” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366558_a_367887]
-
de sub mormanul de inepții care se petrec în ea! Nu este suficient cât împietează asupra noastră faptele celor care cerșesc, care fură, care înșeală, care își etalează „frumusețile” prin parcurile și locurile rău fămate din țările în care s-au pripășit și datorită lor, de multe ori ți-e pur și simplu jenă să vorbești românește de teama de a nu te așeza la același nivel cu ei/ele? Suficient! Opriți-vă! Eu mă opresc acum aici (dar nu pentru mult
PROMOVAREA NONVALORII ... BRAND NAŢIONAL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366714_a_368043]
-
deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului, auzind țipătul de disperare al puiului de lebadă, alergă repede la malul apei, apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
Motto: Pe drumeagul din cătun Venea ieri un rus și-un tun; Tunul rus, si rusul tun! (Păstorel Teodoreanu) Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că a avut un grad mai mare în armată țarista, căci avea o haină plină cu fireturi și decorații strălucitoare și un chipiu cu o tresa lata de culoarea aurului. Aceste
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
apărea Lică era ... XIII. PRIETENUL MEU VICHENTIE, de Ovidiu Creangă, publicat în Ediția nr. 45 din 14 februarie 2011. Motto: Pe drumeagul din cătun Venea ieri un rus și-un tun; Tunul rus, si rusul tun! (Păstorel Teodoreanu) Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că a avut un grad mai mare în armată țarista, căci avea o haină plină cu fireturi și decorații strălucitoare și un chipiu cu o tresa lata de culoarea aurului. Aceste
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
șoldanul deoarece aveam vre-o 4 ani, deci eram ditamai flăcăul cum se laudă mămică cu mine. Citește mai mult Motto: Pe drumeagul din cătunVenea ieri un rus și-un tun;Tunul rus, si rusul tun!(Păstorel Teodoreanu)Nu știu cum se pripășise la noi un soldat rus cu numele Vichentie. Cred că a avut un grad mai mare în armată țarista, căci avea o haină plină cu fireturi și decorații strălucitoare și un chipiu cu o tresa lata de culoarea aurului. Aceste
OVIDIU CREANGĂ [Corola-blog/BlogPost/351913_a_353242]
-
musafir imaginar din păcate, între timp pereții s-au scorojit zidurile s-au crăpat de bună seamă camera de oaspeți a obosit să tot aștepte din când în când pisoiul dă câte o raită, dar iese repejor s-o fi pripășit, oare, vreun șobol de seamă căci păienjeni berechet sau ne-om fi pricopsit cu vreo stafie... Brrrr... Ctrl/Cmd+V Referință Bibliografică: CAMERA DE OASAPEȚI / Elena Neacșu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1240, Anul IV, 24 mai 2014. Drepturi
CAMERA DE OASAPEŢI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350541_a_351870]
-
-și sugă de sub unghii ca ursul în bârlog Te-ai înrăit lovind cu fruntea în fereastră Și-au degerat icnind mușcatele în glastră Ai dat drumul la lupi să iasă-n drumul mare În haite adunați, să urle a-nfometare Ai pripășit tot nordul cu oastea lui de ger Hain să se împlânte în blândul nostru cer Te-ai prăbușit în ape, le-ai prefăcut în sloi Și-ai omorât și mieii fătați în grajd, de oi Și cât ne-am mai
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]