630 matches
-
la norii răzleți care luau cele mai ciudate forme. Fascinați de acea transformare se rupseră de realitate și se lăsară purtați de jocul văzduhului. Deodată Pătru sări în picioare ca ars. - S-a întâmplat ceva, dragule? - Comoara! Am uitat-o priponită pe șa. Ce noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia nedumerită. E mai importantă comoara ca mine? - Nu iubito! - adăugă prinzând-o în brațe. Dezlegă lădița de pe
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
Starea de alb izvorâtă din haos intră prin ușa casei marcată cu semne mici curioase desprinse din anticul pronaos, crescute de amintiri încolțite în oase. Deasupra e o plasă de sârmă ce înghite trecerile, este așezată sub un balon anorezic priponit de nacelă ce deturnează constant petrecerile, plasa e des abuzată și violată de schelă. În colț un ursuleț de pluș sufocat de starea de alb ce se desprinde cu regret de creștinescul semn și se aruncă haotic în lacul din
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
să văd mai bine semnele angelice! Mi-e teamă să nu le pierd printr-un cuvânt spus nelalocul lui poate, de le-aș atinge, în ele mi-aș găsi mormânt uitând de toți și de toate. CORT AFRICAN Micul cort priponit cu fir roșu printre amvoane, negru înăuntru, colorat în afară, cu aer și ritmuri de cântece africane afișează o siguranță simplă, rudimentară. E așezat în lotus pe parchet lipit cu partea de sus în tavan, pare a fi un floral
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
spună la nepoți câte o poveste, iar buna îl așteaptă în prag, cu vin, și cu plăcinte calde în ferestre, tu ai plecat, sau poate n-ai venit, nu este timp, nu pot să mai aștept timpul meu deja e priponit de orologiul care-mi bate în piept. Referință Bibliografică: timpul nopții / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TIMPUL NOPŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383867_a_385196]
-
Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au venit își scoteau și-și puneau întruna pălăriile pe cap. Eram zăpăciți, pentru că nu ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși cu gudron. Dacă El ar fi fost spânzurat, atunci aici ar fi crescut mici spânzurători. Mulți ar purta la gât spânzurători în miniatură. Sămânță de spânzurătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
acolo sub pământ, nu trebuia decât să sapi. Astea erau datele pe care le cunoșteam. Și că era din marmură, pe care mușchiul crește repede la miazănoapte. Dar Amália s-a angajat să o curețe. După cum îți spun, i-am priponit-o la cap. O coloană de un stânjen înfiptă în noroi. De unu patruzeci deasupra, iar dedesubt până pe lumea cealaltă. O legătură mai trainică peste milenii decât cuțitul. Nici nu l-a considerat nimeni un mormânt. Vara, ciobanul se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era fiul unui evreu, un blănar bogat. Profesorii îl ascultau foarte rar, convinși fiind de cunoștințele lui fără cusur. Când vreun profesor pronunța „Sșșștein“, cu ochii în catalog, toată clasa amuțea. Ridicându-se din bancă atât de zgomotos de parcă îl priponise cineva de ea, Stein ieșea dintre bănci cu pas rapid, gata-gata să se răstoarne pe picioroangele lui. Se oprea departe de catedră într-o poziție oblică față de podea. De s-ar fi dus o linie de la vârful pantofilor în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cam la un sfert de ceas de mers întins. Pleacă acolo de dimineață și stau cu animalele peste zi. La amiază, le duce unul dintre noi de mâncare și mai vede ce fac ei pe acolo, iar pe la chindie, după ce priponesc caii, se întorc aici ca să doarmă peste noapte. Așa! dădu Toma aprobator din cap. No, iaca, păcatele mele! Alaltăieri seară, unul dintre ei nu s-a mai întors! rosti bătrânul cu glas tremurat. Înghiți un nod din gât și continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aș Închipui că voi găsi alta, mi-aș pierde și bruma de Încredere pe care o mai am În natura umană. Poate c-am să mai zburd, dar Rosalind a fost unica femeie din lumea asta În stare să mă priponească. - Bun, a căscat Tom. Am făcut pe confidentul tău o oră bună, pe ceas. Totuși mă bucur să constat că ai din nou păreri ferme În legătură cu ceva. - Am, a recunoscut În silă Amory. Totuși, când văd o familie fericită, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mamă Plecarea mea în lume nu a fost fără vamă! Când am venit în țara cu mii de turnători Pe parlamentul țării trona un stol de ciori. Guvern de semidocți, ales din vechea gardă Ar sta bine la gherlă și priponit în zgardă. Pe străzi și la cerșit, mii de aurolaci La cârma României ceata de prostănaci A importat popimea moaștele Paraschivei, Poporul în genunchi aducea daruri divei Avizi să fac-avere biserica și popii La cârma României au instalat neghiobii. Când
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
în pripon. Ea a luat coasa și a început o brazdă. Avea mișcări regulate, precise și menținea ritmul fară un efort prea mare. Se întorcea înapoi unind brazda când, trăgând cu coada ochiului în urmă, observă cum tatăl ei, care priponise calul ceva mai sus, căuta uimit sub brazdă din loc în loc... Emanuela a înțeles. Căuta iarbă netăiată și spre surprinderea lui nu a găsit. Emanuela l-a rugat să stea liniștit să se odihnească, va cosi ea și o vor
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
MIREASĂ ȘI ZENITUL, MIRE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Mai lasă-i, Doamne, liberi înc'o zi! I-oi paște sus pe boltă, lângă stele ... Pe la crepuscul, îi voi priponi De luna nouă, cu argint din ele. Doar pe cel murg l-oi duce să mă piarză Peste grădini cu rouă pe cicoare, Unde regina nopții aiurează Descântecul miresei viitoare. De'o fi și'o fi să mă apuce zorii
NADIR, MIREASĂ ŞI ZENITUL, MIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362418_a_363747]
-
Din teaca lor vie nu pot să mă smulg și să fug,/ fiece mușchi are-un lacăt, fiece os un belciug... („Haine roșii”, p. 49); Din lacrimi punem pod genunii,/ din lacrimi înviem mereu,/ și, împletind din lacrimi funii,/ ne priponim de Dumnezeu. („Lacrimi”, p. 80). Se observă în cazul celor care au trecut prin „reeducarea” de la Pitești o suferință aflată la granița cu deznădejdea, marcată de o mare vinovăție, de încercarea de a se agăța de orice rază de lumină
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
de la munte, cu trunchiurile drepte ca niște coloane de catedrală, numai bune de zidit case. Coasele celor de la munte ar tăia cu hărnicie, chiar cu lăcomie, lanurile de lucernă ale celor de la șes. La fel, cei de la șes, cu vitele priponite-n lanțuri, tânjesc după libertatea vitelor lăsate slobode prin poienile de la munte. Cuvintele de laudă ale bucovinenilor nu contenesc nici când se adună prin târguri, pe la Humor sau pe la Rădăuți. Laudă caii, vițeii, prosoapele și covoarele lor înflorate. Ciobanii își
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
mai prejos, Și concepu specializarea “Ouă pe din dos”. Colaboră cu bibilica, La a doua specializare “Numai atâtica”. Doar calul cel sportiv și necăjit, Făcu o Universitate la nivel mărit, Cu Facultatea “Toți la călărit” Și bivolii, studenți s-au priponit. Iapa ce trăgea azi la trăsură, Ajunse la mass-media de la dresură, La Universitatea “Ținem Interviuri-Spălătură”, Cu specializarea “Elogiem pe-oricine fără jenă sau măsură”. Boii ajunseră cei mai ambițioși Și studiau la doctorat tema “ Acum nu mai există proști!” Iar
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
Pe drum, lume multă, înghesuială mare ca și cum nemții ne-ar fi luat urma, icneli și plânsete înfundate ori văitături de moarte, mai ales de femei, bătrâni și copii. O harababură de care nu mai avusesem parte niciodată, oameni, hârburi, animale priponite de vreo funie sau zgardă legate de cingătoare pentru că mâinile le aveau ocupate, ne târam greu, unii aveau 2-3 capre, alții 3-4 oițe, câte un purcel ori vacă, alții slobozi ca și noi, nimic. Voi cei mici sau mai măricei
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
sau stop, Așteaptă să se `nalțe-n zbor Sau să se mistuie-n potop. De-i roșul macului din grâu E stop și interzis la dor Și-mi țintuiesc dragostea-n frâu, O leg de-un stâlp de la pridvor. O priponesc să nu te știe, O oblojesc să nu mă doară Iar lăutarul, cu simbrie, S-o răstignească pe-o vioară. Iar dacă-i verde la iubire Și-i dezlegat la pasiuni E tot un fel de înrobire Doar că...în
INIMĂ LA SEMAFOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367503_a_368832]
-
Care considerați că este poziția cea mai potrivită trăirii Evangheliei în zilele noastre? - Dragă, problema vieții de trăire creștină și de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de vedere istoric. Nu trebuie să ne mărginim ori să ne priponim în istorie. Nu, este vorba de permanență. Nu recomand o stare de nevoință ca mijloc neapărat de mântuire, ci recomand o stare de prezență continuă, ce nu are obstacol, care nu are moment istoric sau politic. Să ne orientăm după
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366742_a_368071]
-
Care considerați că este poziția cea mai potrivită trăirii Evangheliei în zilele noastre? - Dragă, problema vieții de trăire creștină și de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de vedere istoric. Nu trebuie să ne mărginim ori să ne priponim în istorie. Nu, este vorba de permanență. Nu recomand o stare de nevoință ca mijloc neapărat de mântuire, ci recomand o stare de prezență continuă, ce nu are obstacol, care nu are moment istoric sau politic. Să ne orientăm după
PARINTELE ARSENIE PAPACIOC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366831_a_368160]
-
cel mai temut și întins imperiu al antichității. Drumurile, ori de unde ar fi pornit, erau un adevărat calvar pentru gloatele care scurgeau și luau în piept vântoasele pustiului, furtunile deșertului, unii pe jos, alții pe catâri, măgari și cămile, adesea priponiți la niște cotigi și ducându-și carabalâcul cum puteau, crispați și temători pentru puținul lor avut, asta pentru cei care aveau în grijă și gândul de a nu se mai întoarce de unde au plecat, să se stabilească unde-or vedea
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
Ediția nr. 686 din 16 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului RECVIEM Tatălui meu Motto: Casa-i descărnată, Se-nclină și plânge, Sub aripi zbătânde Cerul mi se frânge. Te uită cum mai doarme paznicul de noapte, De stele răzlețe a priponit zăvozii săi, Pe cer plutesc bucăți din colț de Lună sparte, Putem păși acum tăcut prin viață înapoi. O stea sinucigașă taie sfânta zare, Și raza ei de gheață în piept mi se răsfrânge O veste răscolește Marea Întristare Și
RECVIEM -TATĂLUI MEU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364795_a_366124]
-
rog”! - Bunul Dumnezeu s-o binecuvânteze! Are personalitatea în formare! Are doar zece ani neîmpliniți! Spune bunica clipind continuu în soarele înțepător. Mami, bunica și Scumpa se pun la coadă să cumpere înghețată, în spatele unui bărbat cu un câine lup priponit într-un ham roșu. Peste ochelari de soare, pescaruși taie aerul în bucle ascuțite, tot mai aproape de înghețata de căpșuni a Scumpei. - Să mergem pe dig, Scumpo! Spune bunica și bea apă minerală cu aromă de piersică dintr-o sticlă
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FRIG ÎMBĂTRÂNIT Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Ca inima prinsă-n sunete de nai Martie-n raze muzicale s-a trezit, Lujere de abur priponesc albii lui cai Pe tristețea unui frig îmbătrânit. Se deslușesc, rar, petice de sare Prea multe semne încearcă să le șteargă, Umbrele împlinesc frageda mișcare. -Prin raiul mătăsii sufletu-mi aleargă- Și fac spre ceruri veșnic reverențe, Ducând dulceața primăverii
FRIG ÎMBĂTRÂNIT de LIA RUSE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348601_a_349930]
-
Care considerați că este poziția cea mai potrivită trăirii Evangheliei în zilele noastre? - Dragă, problema vieții de trăire creștină și de unire cu Dumnezeu nu se pune din punct de vedere istoric. Nu trebuie să ne mărginim ori să ne priponim în istorie. Nu, este vorba de permanență. Nu recomand o stare de nevoință ca mijloc neapărat de mântuire, ci recomand o stare de prezență continuă, ce nu are obstacol, care nu are moment istoric sau politic. Să ne orientăm după
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
aflată peste apa râului Costești, spre răsărit, în satul Blezeni, era un zăvoi umbrit de un pâlc de anini înalți. Acolo au fost aduși caii de la toate căruțele și chesoane ori tunuri și etuve sau de la bucătăriile de campanie și priponiți de unul sau doi anini care fuseseră tăiați și legați orizontal de alții rămași în picioare. Grăunțele de ovăz sau porumb, ori de grâu le erau date fiecărui cal în câte o traistă agățată de gât, iar jos, în fața animalelor
AMINTIRI DESPRE STAŢIONAREA TEMPORALĂ ATRUPELOR RUSEŞTI, ÎN COMUNA COSTEŞTI-VÂLCEA, ÎN TIMPUL ÎNAINTĂRII LOR SPRE APUS, DUPĂ 23 AUGUST 1944 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348142_a_349471]