711 matches
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ȘI POEMELE MOR Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 224 din 12 august 2011 Toate Articolele Autorului Se năruie Cuvântul peste mine Poemele de versuri se dezbracă Precum regina viforând albine Le mută în a codrului prisacă. Mă îngenunche apăsarea vinii Eliberând din rime suferința În albul iambic se îmbată crinii Metafora din roze bea căința. Accentele reclamă bumerangul Întors din ferecatele tenebre. Pierzându-și pragul,lamura și rangul Versetul ia ecoul din vertebre. Referință Bibliografică: și
ŞI POEMELE MOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371181_a_372510]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎN PRISACĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului ies albine harnice din florile darnice toate-adună cu mult spor din câmpul multicolor cel mai fin și bun nectar fiecare-un degetar vântul lin
ÎN PRISACĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379709_a_381038]
-
de la harnice albine dulce miere cine cere cu plăcere va primi pe săturate picuri galbene curate faguri grei primești de vrei dacă furi înțepături ace mii bâzâituri asta e! nouă ne place mierea s-adunăm în pace *** Referință Bibliografică: în prisacă / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎN PRISACĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379709_a_381038]
-
lut. Într-o exprimare suavă, fără a încărca versurile cu metafore încifrate, ne aduce în fața ochilor adevărate tablouri picturale; ” pe prispă două mâțe torc”; ” te văd în poarta de la drum”; ” e trist, în jur sunt nori de fum”; ”când în prisacă se trezeau albinele”; ”în brațele bunicii să mă știu” etc, fiecare anotimp răsfățându-se în așternuturile limpezi, aerate ale cuvintelor, ”și ca-ntr-o ploaie de culori”, când înserarea se așază pe pragul gândului, ” cu luna ai putea să te-nsoțești
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
zilei de mâine. Redau câteva strofe pentru exemplificare: ” Îți scriu acum, tăicuță, o scrisoare/ De-aici, din astă lume trecătoare,/ De unde tu plecat-ai fără vreme”... ”Te-ai dus, tăicuță, într-o primăvară / Când florile-ncepeau ca să răsară, / Când în prisacă se trezeau albinele / Și începeau să se mărească zilele.” ” S-a așternut, tăicuță, timpul peste mine; / Sunt tată-acum și eu; la fel ca tine! / Tu ai plecat spre zările senine, / Iar eu trimit acum scrisoare către tine;” ( Scrisoare către tata
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
la urma urmelor interesul fiind, se vede, mai puternic decât certurile naționale, onorabilii comisionari a amenințat pe guvernul lor de-a emigra în România, adecă în țara în care n-au drepturi, pe care o urăsc, de-a părăsi adecă prisaca lui Iațco și de-a roi spre fericiții Burdujeni. Se vede că ceea ce pentru noi n-ar fi un câștig e cu toate acestea pentru Austria o pierdere. De-acolo făgăduința d-lui Brătianu de a strămuta vama îndărăt la
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
elev după imaginația proprie). 3. În fragmentul Moș Miron prisăcarul de Cezar Petrescu, ni se dezvăluie o parte din copilăria poetului Mihai Eminescu în lumea satului, firea și preocupările sale la această vârstă. Avea o plăcere deosebită să meargă la prisacă pentru a urmări cu atenție hărnicia albinelor și, în același timp, să asculte frumoasele povești pe care i le spunea moș Miron. Am sugerat elevilor să memoreze poezii scrise de Mihai Eminescu, să poată participa la concursul de recitare, organizat
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
rusă (în colaborare) și franceză: I. A. Kuprin, Moloh (1951), I. A. Krâlov, Fabule (1952), M. E. Saltîkov-Scedrin, Povestiri (1952), N. V. Gogol, Suflete moarte (1954), Anatole France, În floarea vieții (1953), La Fontaine, Fabule (1954). Reapare cu versurile „copilărești” din Prisaca în 1954. Anul 1955 aduce semnele acceptării scriitorului de către oficialități. Publică Pagini din trecut și 1907 - Peizaje în 1955, Cântare omului în 1956, Din drum... în 1957. Devine membru al Academiei Republicii Populare Române, e decorat cu Ordinul Muncii clasa
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
se rostogolește.// Și un coșciug spânzură-n văzduh:/ Al Tatălui, Al Fiului și-al Sfântului Duh” - Ogor pustiu). Accente nemijlocit legate de împrejurările silnice (pizma, răzbunarea) se amestecă și ele în acest puternic, dar inegal volum. După mai puțin semnificativa Prisaca, 1907 - Peizaje, evocare a răscoalei și adevărata revenire a lui A., exprimă un sentiment statornic, adeziunea la revolta dintotdeauna a celor oprimați, și oferă ocazia exersării unei poeticități aspre. De o parte, încrâncenarea țăranilor și notarea brută a revărsării de
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1939; Lina, București, 1942; ed. îngr. Gabriel Dimisianu, București, 1980; Eminescu, București, 1943; Bilete de papagal, București, 1946; Manual de morală practică, Iași, 1946; ed. îngr. Simona Cioculescu, Galați, 1993; Versuri alese, București, 1946; Una sută una poeme, București, 1947; Prisaca, București, 1954; Pagini din trecut, București, 1955; ed. îngr. G. Pienescu, pref. autorului, București, 1956; 1907-Peizaje, București, 1955; ed. pref. Constantin Cubleșan, București, 1973; Cântare omului, București, 1956; ed. postfață Adrian Anghelescu, București, 1972; Stihuri pestrițe, București, 1957; Din drum
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lege apuseană Dar toți ei se aseamăn cu vergile-unei mături Ce coadă n-au, legate nu sânt nu poți să mături Cu ea dușmanii țării, prădalnicele neamuri: Nu sar toți pentru unul și unul pentru toți. Și roiurile-s bune, prisaca înflorită, Dar ce folos când toate nu au un prisăcar? DRAGUL Bogdane, iată cheia... din scrin adu-mi coroana Și-un văl înuntru, un negru văl, tu scoate-l... (Bogdan face tot ce i se spune) Acuma vino-ncoace. (el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vrăjitoare care-i foarte frumoasă și-i prezice un amor nebun pentr-o altă femeie și uitarea Angelicei. Mihnea trăiește retras ca prisăcar și numai noaptea merge-n peștera unde șade ucizător de frumoasa sa nevastă. Iată că vine la prisaca sa un om tânăr care-i cere slujbă. El îl primește și-i spune să păzească prisaca de urși. Bătrânul se preface-n urs și el îl ucide. Vine femeia. Ea-i de frumusețe nemaivăzută, brunetă. Un amor demonic și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Angelicei. Mihnea trăiește retras ca prisăcar și numai noaptea merge-n peștera unde șade ucizător de frumoasa sa nevastă. Iată că vine la prisaca sa un om tânăr care-i cere slujbă. El îl primește și-i spune să păzească prisaca de urși. Bătrânul se preface-n urs și el îl ucide. Vine femeia. Ea-i de frumusețe nemaivăzută, brunetă. Un amor demonic și bestial îi cuprinde, pe amândoi. Ea-l duce în palatul ei din peșteră, care e o adevărată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mărimea și forma satului se stabileau prin tragerea cu arcul, de la stâlpul așezării, în toate direcțiile. „Tehnici asemănătoare, de pildă aruncarea securii sau a cioma- gului dintr-un punct central, se foloseau și pentru determinarea formei și mărimii gospodăriilor și prisăcilor”, iar „hotarele (satelor) se extindeau până în punctele unde nu se mai auzea toaca de lemn, special bătută în mijlocul vetrei satului” (9). Odată deter- minate centrul și raza satului, se putea stabili - de regulă prin tragerea unei brazde - perimetrul, hotarul „circular
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
versek [Versuri alese], Târgu Mureș, 1958; Marcel Breslașu, Donca bölcsődala [Cântec de leagăn al Doncăi], București, 1955, Köpcöske [Bondocel], București, 1958, Enek a csudafáról. Válogatott versek 1934-1962 [ Cântec despre copacul minunat. Versuri alese 1934-1962], București, 1963; Tudor Arghezi, A méhesben [Prisaca], București, 1956; Gellu Naum, Kicsi Sári [Așa-i lumea], București, 1956, Zebegény, a pingvin [Cartea cu Apolodor], București, 1963, Zebegény újabb kalandjai [A doua carte cu Apolodor], București, 1964; Maria Banuș, Válogatott versek [Versuri alese], București, 1956; Al. Vlahuță, Költemények
MAJTÉNYI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287965_a_289294]
-
evocă pe Al. Macedonski, Al. A. Philippide scrie articolele Locul poeziei sociale, Urechea poetică. Cât privește proza, remarcabile rămân textele semnate de Mihail Sadoveanu (Alți oameni vechi, Solie la Alisandru Panțâru, M-am dus cu tata la vânat, Taina din prisaca Duruitoarei, Gazetele duducăi Profirița, Descântecele ursăriței, toate fragmente din romanul Lisaveta), ca și impresiile lui Gala Galaction și Demostene Botez despre București în vreme de război. F. Brunea-Fox semnează reportajul intitulat Snagovul în zodia lui Killinger, reprezentativ pentru resentimentele în fața
TORŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290232_a_291561]
-
copii. Printre volumele sale se numără: ,,Cuvinte potrivite’’, ,,Cartea cu jucării’’, ,,Cărticica de seară’’, ,,Povestirile boabei și ale fărâmei’’. În volumul ,,Cartea cu jucării’’ apar personaje principale copiii scriitorului, Mitzura și Baruțu, în ,,Hoțu’’, ,,Judecata’’, ,,Plicul’’, ,,Zmeul’’. Opere din vol ,,Prisaca’’: ,,Stupul lor’’, ,,Fetica’’, ,,Tâlharul pedepsit’’ din vol. ,,Cartea cu jucării’’: ,,Jucăriile’’, ,,Cheile’’, ,,Furnicile’’, ,,Pădurea copiilor’’ Tâlharul pedepsit de Tudor Arghezi Într-o zi, prin asfințit, Șoaricele a-ndrăznit Să se creadă în putere A prăda stupul de miere. El intrase pe
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
scuturat plămânii În năframă», și ceilalți oropsiți de mizerie și boli. Iar orânduirea cea nouă vine și ea cu semne vizibile, concrete, cu atât mai convingătoare («În țăruș, traverse, stâlpi, piloni, pentru noi - se’ntoarce pădurea astăzi Înapoi»). Țăranii din Prisaca o vor slăvi pe drept cuvânt pentru că ea le-a adus bucate și lumină, atârnată În globuri electrice pe stâlpi și revărsată În cărți. Nu e mai puțin important că Nicolae Tăutu a știut să evite acel pueril contrast de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din plin menirea: ele deșteaptă, cheamă la luptă, mobilizează (Ă). Nicolae Tăutu cultivă imaginea grațioasă, poanta lirică (Ă) de cele mai multe ori În efecte ieftine. Și aceasta pentru ca să-și acordeze focurile imagistice la elementele realității. În debutul poemului sugerează obscuritatea satului Prisaca (Ă): «Satul meu n-are monografie; au Încercat cândva cocorii s-o scrie, dar cerul vânzolea cearșaful de nori și nu mai descifrăm rândul de cocori». Nicolae Tăutu e un pudic și ocolește ditirambele spuse cu voce sonoră (Ă) pentru că
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de adus apă la pui, de luptat cu dușmanii noștri din afară, mă rog, se găsește de lucru... Si cine a hotărât toate astea?... Noi, albinele... Am să mă plâng împotriva voastră... N-ai decât... Am să mă plâng stăpânului prisăcii... O să vedeți voi. O să vă pară rău! Și trântorul, supărat, ieși pe urdiniș... Pe unde o fi umblat, n-a putut să afle nimeni. Dacă-I întâlniți cumva, explicați-i voi cum stau lucrurile cu cei care nu vor să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe-a vieții vâlcea. 11 iunie 2004 AȘA A FOST, AȘA VA FI „Toate-n viață rămân baltă” - Visuri, fapte și idei - Când iese ultima haltă Cât ai trage c-un condei. Viața are multe haine, Dar ’n-a lumii prisacă, Pe furiș, direct ori tainc Ea, moartea, ne dezbracă. De Dumnezeu și moartea ta N-ai unde a te-ascunde Oricât de mult ai căuta, Oriunde ai pătrunde. Așa a fost, așa va fi , Nu este altă cale, Chiar și
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
bunicul Manole - am cunoscut eu atuncea, încolo, spre munte, pe un pădurar pe care îl chema Voinea... Codrii Antileștilor stăpâneau o întindere de cincisprezece mii de fălci, erau codri bătrâni, codri nestrăbătuți; și pădurarul Voinea avea la o margine, în Prisaca lui Ion, o căsuță; și subt un șirag de meri, în vălcică, vreo zece stupi. Pe lângă șiragul de meri și pe lângă stupi, se strecura prin iarbă pârăul Cerbului. La o parte era ș-o fântână veche cu cumpănă. Vezi dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cumpănă. Vezi dumneata, zicea Voinea; căsuța am făcut-o eu de iznoavă; abia se mai cunoșteau niște urme de păreți de bârne. Da’ fântâna am găsit-o așa, cu apă limpede ca lacrima... Tot Fântâna lui Ion îi zice... Și Prisaca lui Ion... și colo, lângă pârău, era loc pentru știubeie... Aici a stat odată unu Ion... dar nimenea nu-l mai ține minte... nimenea nu poate ști ce fel de român a fost... A trăit pe aici, și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
brânză, la câșlărie în poiana cea mare dinspre Solomonești. Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului. Și așa îmi erau drumurile, că mai totdeauna mă întâlneam cu Voinea și la întoarcere mă opream o țâră în prisacă de mă hodineam pe prispa căsuței și mă răcoream cu apa limpede din Fântâna lui Ion. Și-mi era drag tare mai ales adâncul codrului aceluia, miezul lui cu piscuri pietroase. Acolo, departe, în bolțile bătrâne, se cernea umbră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă mine așa de tăcut și de nemișcat, că de multe ori uitam de dânsul. Nevastă-sa Măriuca era tristă și slabă, o zăream câteodată cu ochii plânși. Într-un rând m-am întâlnit cu boierul tocmai când ieșea din prisaca lui Ion, călare pe calul lui negru. Mă întâmpină cu un zâmbet pe fața-i blândă, bărbătească și mă întrebă: —N-ai văzut pe Voinea? L-am căutat și la câșlărie și nu l-am găsit... Nu știu ce i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]