451 matches
-
cât și în vorbe, piere în virtutea unei selecții superioare. Aceste ipoteze ale naturii și ale limbajului nasc progenituri ce nici nu mai seamănă cu ele. Sunt mutații, tragic ironic răsucite, privighetori căpătând brusc aripi de liliac, iar acesta ghiers de privighetori... Evoluția unui singur cuvânt este, în sine, un roman. El poate să cuprindă o istorie teribilă, mai copleșitoare decât biografia unui om, mai plină de învățăminte. Viziunea marilor posedați este încărcată de asemenea distorsiuni... Dar scrisul nu suportă oare un
Intellego – înțelegere by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6867_a_8192]
-
Constantin Țoiu Bătaia peștelui în lac la Mogoșoaia în mai printre ierburi. Iarba înaltă din parc. Efluviile de căldură pline de miasme. Broaște, privighetori, păuni... Convorbiri cu Titus Popovici. Vară fierbinte. Pe strada Gloriei nr. 1. Mirosea a pâine dimineața la un chioșc. Oamenii stăteau la rând cu cartele în mâini. Pâinile luate sunt de un sfert, de o jumătate, de trei sferturi, după cum
Secvențe 1959 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7571_a_8896]
-
entități, caracteristică pe toată activitatea de decenii a poetului s-a încă mai acutizat în timp, până la a deveni dureroasă, contemplația dobândind o particulară dinamică: "Contempli și nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu te mai saturi), unde imobilitatea aparține actantului! De la boarea de feminitate, de static, a hai-ku-ului, la întrepida masculinitate, am spune
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
încă mai acutizat în timp, până la a deveni dureroasă, contemplația dobândind o particulară dinamică: "Contempli și nu te mai saturi/ aceste cristaluri pline de pești/ aceste ziduri pline de privighetori/ aceste cărți pline de cârtițe/ ce se străduiesc laolaltă/ pești, privighetori și cârtițe/ să ajungă până la tine" (Contempli și nu te mai saturi), unde imobilitatea aparține actantului! De la boarea de feminitate, de static, a hai-ku-ului, la întrepida masculinitate, am spune, paradoxal, că aceasta domină, într-un soi de autoritarism de nemascată
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
declara că ar fi o "imitație", și-a cufundat în uitare sursa, oricare va fi fost ea, din moment ce varianta românească are următoarea formă: "Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori; Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. Curgeau lumini din ceruri roze, Erau copii fermecători, Și coronați de-apoteoze Se socoteau nemuritori. Și coronați de-apoteoze Treceau-nainte șoptitori; Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori". (Zori roze) în această poezie, muzica trece
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Aflăm astfel că, la un moment dat, autoarea are sub pleoape un fluture incolor iar în mîna stîngă un stilet de argint și, mai mult decît atît, pășește pe bulevardul zilei următoare de parcă ar dansa „pe sîrma ghimpată din gușa/ privighetorii/ lui Lucian Blaga” (Dimineața Rosei Canina). Izbutește chiar a-și înlocui chipul din oglindă cu „un astru satrapic”. Imaginarul bine strunit ca redempțiune. Dar dincolo de o asemenea cortină multicoloră pe care o agită nu fără o crispată cochetărie, poeta mizerabilului
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
dar învierea se-aține pe-alături cum un aparat de proiecție ce te-nfățișează așa cum ai fost cînd - încă-n fragedă copilărie - ai scris tu însuți scrisoarea. îndemn Fii scurt. Brăzdată de chinuri e fila albă pe care sturioni și privighetori și romanițe și viruși și oameni se luptă pe viață și pe moarte. Fii scurt din respect pentru viața care-a semnat-o precum un garant al morții. Nimeni nu simte Nimeni nu simte cînd vine visul aidoma unui cîine
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
toate au fost scrise. Rămân să se citească `ntre ele. Adierea stârnita de un fluture mascul oprit pe-un fluture femelă Îți dăruiesc această distilare. * Inima mi-ai promis să lucrezi și duminicile. * Și încă ceva: măgarii copitelor se cred privighetori. Tu foarfecele meu arțăgos care despici cu picioarele acest capot a cărui căptușeala ești tu. * Fără să știe omul emite un crin călător peste veacuri. Floare de câmp La urmă o `ntreb de preț: câți bani să-i dau Drăgălașa
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
poate chiar un înger Să le-nfășoare-n șoapte și-n răsfrîngeri Spre a le face-apoi, moi, să îndure Cele mai strașnice și îndelungi alaiuri De fauni lăudînd-le sînii din naiuri, Cînd roua lin pogoară, bleu, pe plaiuri, Ademenită de privighetori și grauri, Linsă cu poftă, de pe brusturi, de balauri... Căci Dumnezeu e bun și ne învață Plăcerile, de dis-de-dimineață, Ca să le ținem minte-o-ntreagă viață... Să poți să furi din frumusețea lumii... Să poți să furi din frumusețea lumii
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/3483_a_4808]
-
Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Eu pot orice și nu îmi pasă câți ani mai am ca să-i parcurg, pentru că viața e frumoasă când șerpuiește prin amurg. În crângurile mele cântă privighetori și ciocârlii, iar visurile se avântă spre-a împlini noi bucurii. O-ncredere nemărginită îmi dă necontenit curaj vestindu-mi că a mea ursită este în zbor și nu-n picaj. Parcă încep o altă viață în care trebuie să
LEGĂMÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373737_a_375066]
-
ființei, mereu reluată : „ce rămâne din noi, după ce...”, culminând cu o adresare Divinității, sub semnul dezolării și, în același timp, al speranței : „Ce rămâne din tine, Doamne, când toate / ale lumii au amuțit / și Tu te aprinzi întunecos în ochiul privighetorii / și nu mai ești decât / lumina singură care îmi ține cântecul? // Ce rămâne din beznă, când restul / de dincolo de rost / e numai lumină?” Cezar Baltag păstrează în lirica sa amintirea metafizică a unei explozii, cea a stelei din care : „am
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
răcoarea fragezilor zori. Tu-mi ești liman pe care an de an coboară ai speranțelor cocori crezând mereu că și-n destinul meu există nu doar lună, ci și sori. Prin tine par un cânt incendiar când mă străbat zburând privighetori, când trupul meu de lut parcă-i făcut din flaute, din naiuri și viori. Tu, cer senin de-atâtea stele plin și drag pământ ce-ascunzi numai comori! Anatol Covali Referință Bibliografică: Tu, dragoste / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TU, DRAGOSTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385276_a_386605]
-
tu ai plecat.... IX. TE CAUT, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2299 din 17 aprilie 2017. Te caut Te caut printre fluturii ce zboară Și-și scutură aripile fine de polen, Te caut prin florile de primăvară, Printre privighetori, ce-ți cântă un refren. În păru-ți ca mătasea-s mii de stele, Ce iau culoarea florilor de mai, Vântu-l sărută uitând de toate cele, Gâzele în el se joacă și zboară vesele pe plai, Mi-i dor de
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
voi putea privi, Voi privi câmpul cu străluciri de viorele, Voi privi cerul, când stelele se vor ivi ... Citește mai mult Te cautTe caut printre fluturii ce zboarăși-și scutură aripile fine de polen,Te caut prin florile de primăvară,Printre privighetori, ce-ți cântă un refren. În păru-ți ca mătasea-s mii de stele,Ce iau culoarea florilor de mai,Vântu-l sărută uitând de toate cele,Gâzele în el se joacă și zboară vesele pe plai,Mi-i dor de
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
din pântec?” „Cărarea cea mai scurtă? Iubiți și veți fi cântec!” „Deci știi a șterge morții pecetea cu penelul?” „Cel ce iubește poartă lui Dumnezeu inelul!” *** A săvârșit zugravul și bolta și absida, sub talpă - vasiliscul, blestemul și aspida, luând privighetorii scris fin ca borangicul, din curcubeu grăunțul ce-nfloare mozaicul. „Și-aici, grăiește magul, votivului icoana: Să fiți de-a pururi tineri! Cum să-ți zidesc Izvana ce-acum îți alăptează - os mușatin - coconul? Din care cântec chipul să-i lăstăresc
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
steluțe presărate pe bolta cerului. Alteori se amuzau la auzul țipetelor păsărilor de noapte și al urletelor fiarelor sălbatice ce răzbăteau din văile adânci până la palat. Dar cel mai mult le plăcea să colinde zonele deluroase și să asculte cântecul privighetorii în noapte, când parcă întreaga natură rămânea neclintită ca nu cumva să-i întrerupă cu freamătul său concertul. Deodată însă astrul strălucitor al nopții se întristă și o neliniște apăsătoare se așternu în preajma palatului cocoțat pe muchia muntelui. Prințesa oftă
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
ne deschide cartea, de ar fi să vină moartea? suntem vietăți adânci, cățărate sus pe stânci, prin frunziș verde de laur și cu suflete de aur. de ar fi să vină cruntă, noi facem din ea o nuntă, cu preoți privighetori în glas dulce de viori. și de-ar fi să vină ora, codrul ne deschide hora, cerbii ne sunt mai aproape cântând orgile pe ape, la priveghi vin căprioare sera dulce pe răcoare, păsările toate-n cor cântă ultimul sobor
A CĂZUT DIN CER O STEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384516_a_385845]
-
o floare de cais Cu lacrima din roua cristalină În care se reflectă lumi de vis. E-aroma ce se simte-n adiere Când vântul se alintă printre flori În serile în care-i o plăcere Tăcerea-n triluri de privighetori. Sărutul tău, în dulcea-mbrățișare, E cântec, e-ncântare, e fior, E visul dintr-un vis, e renunțare La tot ce, dintr-odat’, e-amăgitor. Te înfășor în brațe și, ușor, Mă pierd în ape limpezi, de izvor. Referință Bibliografică: Ape
APE LIMPEZI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382828_a_384157]
-
din gușa ei, ci boabe de mărgăritar ce cădeau ușor, ușor, pe pământ, ca niște fulgi, și se transformau în lăcrămioare, albind pământul. Sau zburau prin văzduh, împrăștiind un parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
de nicăieri, Înfige țurțuri de osândă, Prin amânări de primăveri Noi iernii îi plătim dobândă. Se răzvrătesc îngerii-n cer De frigul lumii compromise, Plâng merii înfloriți sub ger Tribut de fructe interzise. Prin codrii verzi și înfloriți Au înghețat privighetori Și cântă cucii-nmărmuriți De geruri care dau fiori. Iar rândunelele cerșesc Prin cuiburi căldură divină Din candele de mir ceresc Măcar o rază de lumină. Pe iarba verde și pe floare Tronează gheața nemiloasă Ni-i visul o speranță
ANOTIMP CONFUZ de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382965_a_384294]
-
pînă la genunchi, cu un soare ce strălucea blînd, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cîntînd neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - cînd se mai pomenise ca soarele să strălucească zi și noapte, ori să nu mai existe durere și moarte? - va fi Înfățișată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
răzeșii, erau datori domniei cu multe alte dări în natură, din cereale, din vite, din vin, din oi, toate strânse de oamenii desemnați de domnie, prin intermediul boierului din zonă, de regulă dintre mazili, sau chiar dintre răzeși. În epoca modernă, privighetorul de ocol (un fel de subprefect) ordona mazililor să strâng dările pe sferturi, plătite în moneda care circula atunci: galbeni, carboave, sorocoveți, ruble și lei. Printr-o poruncă a isprăvniciei ținutului Tecuci adresată privighetorului ocolului Berheci, Grigore Popa, se face
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
chiar dintre răzeși. În epoca modernă, privighetorul de ocol (un fel de subprefect) ordona mazililor să strâng dările pe sferturi, plătite în moneda care circula atunci: galbeni, carboave, sorocoveți, ruble și lei. Printr-o poruncă a isprăvniciei ținutului Tecuci adresată privighetorului ocolului Berheci, Grigore Popa, se face cunoscut ciohodarului răzeșilor Antohești, din satul Oțelești, că a fost numit bumbășir (un fel de perceptor) asupra satelor: Glodurile, Oțelești, Tarnița, Filipeni și Fruntești, poruncindu-i să meargă prin ele și împreună cu zapcii aflați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pretor), iar la comunei un primar. Prin aceste legi, Al. I. Cuza dădea un caracter unitar administrației în Principatele Unite ale Moldovei și țării Românești, renunțându-se la vechile structuri administrative (ținuturi, ocoale, sate, cătune) și la vechile denumiri ispravnic, privighetor de ocol, vornic. Totodată, primăriile au avut sigilii (ștampilă) noi, care reflectau noua situație politică și administrativă din țară. În 1865, comuna Filipeni avea ștampilă cu inscripția: Județul Tecuci, Plasa Berheciu, Primăria comunei Filipeni, 1865. Ca emblemă, pe tampilă era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]