835 matches
-
nu este musulmană decît după tată, mama fiind sîrboaică, dar asemenea detalii se dovedesc insignifiante, căci soldații au ordine (sau chef) să distrugă întreg satul, indiferent cine sînt unii dintre locuitori. În lagăr, S. ajunge să facă parte, alături de alte prizoniere, dintr-un fel de harem sinistru, cunoscut sub numele de "Încăperea femeilor". Cele care ajung aici nu mai au propriu-zis statut uman: rolul lor este de a servi drept obiect sexual soldaților. Spun obiect pentru că multe dintre ele sînt adeseori
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
moare după ce a fost mutilată de un grup de soldați între care se afla și un bun prieten al fratelui ei. Ori cea a lui E., o femeie trecută de 40 de ani, care fură tot ce găsește de la celelalte prizoniere ca să-i poată mitui pe soldați să nu se atingă de fiica ei. Cînd nu mai are ce fura, fetița e siluită și apoi ucisă, iar E. se sinucide lăsînd în prealabil un bilet prin care își cere iertare pentru
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
în viața mea cînd într-adevăr credeam că voi înnebuni" mărturisește Midori-san. Poate a și înnebunit puțin, pînă atunci cînd cuplul a devenit o minunată familie glacială. Zeci de ani a trăit într-o fortăreață, într-un iglou, ca o prizonieră. Confruntarea tîrzie dintre cele două femei, rostirea adevărului determină moartea amantei. Oricum, minciuna a avut lațul mare. Rodica Negrea marchează trecerea de la vorbirea directă la cea indirectă, joacă parantezele, schimbă registrele și tonurile, felul adresării, al privirii, al mimicii. Clipa
Pușca de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16359_a_17684]
-
prichiciul ferestrei înlesnind cît de cît zborul celor trei, care mai mult nici nu putură să dea din aripi decît ce le permitea A. cu necesitatea lui blestemată, dar înțeleasă... Era o libertate de cel mult patru-cinci metri. În timpul căreia, prizonierelor nu li s-ar fi putut întîmpla nimic. A. îi mai lăsă să se joace trăgînd de sfoară, dirijîndu-i, apoi, cu același fluierat special și trăgîndu-i la loc înăuntru unul cîte unul. Păsările îl ascultaseră fără nici o împotrivire. A. mai
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
ale celor pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare. Parametrii psihici în care locuiesc și personajele din "Celuloid", devoratoare de filme, prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă a cărții, "Ionescu sau o ipoteză absurdă", îl aduce pe scenă în premieră absolută chiar pe Eugène Ionesco, dramaturgul
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
au jucat masiv pe cartea Regelui. Riscul intern e minim (popularitatea monarhiei întrece doar nivelul performanței economice a țării!), însă avantajul extern poate fi considerabil. Păcat doar că strălucita imagine a lui Mihai I a acceptat cu ușurătate să devină prizoniera unui atât de mărunt scenariu. Mai există, fără îndoială, un motiv, pe cât de meschin, pe atât de important pentru viitorul persoanei particulare Ion Iliescu. Peste trei ani, el va trebui să renunțe la Cotroceni. Cum gura l-a cam luat
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
ea, până leșinam de oboseală, după ce se încheia joaca, tot călare pe mine stătea. Un pas nu puteam să fac, fără să calc pe ea. Ridicam piciorul să pășesc, în secunda doi, era sub talpa mea. Ajunsesem un fel de prizonieră în propria locuință, dar nici măcar asta nu era cel mai nasol lucru. Cel mai nasol cu adevărat era mirosul. Când intram în casă, mă izbea un miros atât de puternic, încât mă înverzeam instantaneu de greață. Am început să schimb
Fericirea de a avea pisică by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19828_a_21153]
-
ruineze... Dar Fefeleaga nu renunță, căci o reține aici calul, Bator, și mai ales cei care nu-i plătesc regulat munca, săptămînal, încrezători că „va veni, totuși, și săptămîna viitoare la lucru, căci n-avea ce face cu Bator”. Este prizoniera acestei „viziuni” ce o au consătenii despre ea, și din acest prizonierat nu mai are cum să scape, cînd de altfel nici nu face vreun efort... În treacăt, trebuie să recunoaștem că această urmărire „vizuală”, mai mult a suprafeței, în
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
segmentul presei, constituit de sistemul de distribuție "Noi dăm produsul unor distribuitori, iar distribuitorii ne dau banii când o da Dumnezeu", a mai spus Patriciu, adăugând că intenționeaă să schimbe sistemul de distribuție. "Produsele Adevărul Holding nu vor mai fi prizonierele sistemelor de distribuție locale care trăiesc din calitatea produselor noastre", a spus acesta.
Cotidianul Adevărul, sub un nou concept editorial, începând din iunie () [Corola-journal/Journalistic/26477_a_27802]
-
din miile de imigranți ilegali români care duc o viață infernală la marginea unui oraș din Italia. Planul fetei, ca al multora dintre ei, este să găsească o cale, chiar și ilegală, de a evada din mahalaua fetidă a cărei prizonieră este. Pentru a izbândi, Luminița încearcă să-l paraziteze pe Antonio, un italian bătrân, bolnav, neputincios și cam ciudat. Întâlnirea dintre cei doi este greu de descris. O poveste tristă și, probabil, controversată pentru publicul de ambele părți. Sette Opere
7 opere de milostenie, o poveste italiană cu români [Corola-blog/BlogPost/98292_a_99584]
-
ajungi să îți faci o părere, ba chiar să optezi pentru unul dintre combatanți. Oricât ai refuza să te intereseze și oricât ai încerca să fugi din calea “noutăților”, până la urmă tot te prind din urmă, tot îți iau mintea prizonieră și tot ți-o forțează să “cântărească” chestiuni profunde, din categoria, “care dintre ei e mai penibil?”, “care izmană e mai murdară, a lui sau a ei?” sau “la cine ar fi mai bine să stea copilul?”. Izmana de vedetă
Cum să-i faci rău discret fostei jumătăţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20997_a_22322]
-
încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
mai scris nimic semnificativ în această perioadă, iar prietenii din "înalta societate" n-au mișcat un deget pentru ea. Marea perfomanță "culturală" a ultimilor ani e c-a reușit să-i vândă lui Johnny Halliday un text pentru un cântec. Prizonieră în avenue Foch, în casa lui Ingrid Mechoulam, și-a așteptat sfârșitul cu o resemnare pe care existența anterioară, nutrită de cantități gigantice de adrenalină, n-o anunța în niciun fel. Astăzi, doar câteva din volumele ei sunt disponibile. Un
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
dar mai ales cu "boules de neige", pe care scriitorul le-a imortalizat atunci când a descris în roman salonul Odettei. Respectându-și metoda confruntării, Cornelia Ștefănescu îl aduce în prim plan și pe George Enescu, al cărui nume apare în Prizoniera, rostit de personajul Charlus. Romancierul îl ascultase pe celebrul muzician executând sonata lui Franck, de unde s-a inspirat în pasajul de toți știut al sonatei lui Vinteiul. Marea prietenie care l-a atașat foarte strâns pe Marcel Proust de români
Marcel Proust și românii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8519_a_9844]
-
nominalizarea pentru regie a lui Dabija, a lui Bogdan Zsolt de la categoria "cel mai bun actor", a Liei Manțoc de la categoria "cea mai bună scenografie". Aici, poate, gafa a lăsat să se vadă mult prea limpede o judecată neprofesionistă, dezechilibrată, prizonieră a superficialității jignitoare pentru un creator de teatru. Peste tot în lume există două categorii distincte de premii: pentru decor și, separat, pentru costume. Ceva destul de logic. Pentru alții. Noi sîntem mai originali. Ca și în tenacitatea cu care căutăm
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
ipostaze. Mecanismul morții este supus diferit analizei regizorale, temperamentului și stilului fiecăruia. Fantasmele morții bîntuie diferit cei doi autori, Goethe și Muller, și cele două texte. Sînt două experiențe estetice pe care Mihaela Marin le simte acut, care o țin prizonieră în tensiunea lor, în dimensiunea lor profund umană și, de aceea, vulnerabilă. Primele imagini din albumul Hamlet Machine sînt ca niște tușe felliniene. Un Fellini baroc, fastuos, împietrit în ochii "paiațelor" aliniate la rampă. Dincolo de costumele extraordinare, dincolo de machiajul sofisticat
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
transferă spațiul intim locuit în cel al scrisului. Motivațiile acestui gest sunt multiple: secolul, temperamentul, bolile trupului și ale minții, frustrările resimțite față de un nivel de viață, cel mai adesea, refuzat. Campionul freneziei evocatoare rămâne Baudelaire. Dacă aceste ființe volatile, prizoniere în flacoane subțiri și gracile, reușeau să "însuflețească materia", acest lucru se datora și poeților. Huysmans, Edmond de Goncourt, Verlaine, Nerval completează strălucit lista deschisă de Baudelaire. Una din explicațiile fenomenului ar putea fi echivalența între femeie, dragoste, miros, atracție
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
de familist, ale lui Jupîn Dumitrache. Din motive pe care zelosul negustor le pricepe altfel decît cei care-i citim drama printre rînduri de comedie (o dramă care nu cred că-i scapă atît, cît realizează că, în lumea lui, prizoniera familiei cu orice chip, n-are ce-i face), Chiriac veghează la excelența rondului. Care se măsoară, de bună seamă, în ore lipsite de la domițil. Există, însă, pe lîngă această variantă, de bine, de rău, onestă a rondului, fiindcă măcar
Garda civică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6939_a_8264]
-
păși dincolo de ușile Teatrului Metropolis, va afla ce se întâmplă cu actrița aflată la apusul carierei, despre cum visează la roluri "într-o piesuță, un filmuleț, o telenoveluță sau, măcar, o reclamă" și care va fi deznodământul rămânerii ei ca prizonieră pe terasa apartamentului. Timp de o oră și 20 de minute, interpretarea extraordinară a Maiei Morgensten, completată de jocul deosebit al partenerei sale de scenă, Victoria Dicu, va recompensa din plin spectatorii care vor fi prezenți sâmbătă și duminică la
Teatrul Metropolis prezintă, în premieră națională, ”Jubileul” () [Corola-journal/Journalistic/81154_a_82479]
-
Omul" propus de acesta nu este - cum observa și V. Ierunca - o "conștiința nefericită", "căzută", exclusă din Edenul originar, ivnovată de orgoliul interogației, ci una într-alt fel alienata, trăind distanță față de o lume rămasă în condiția ei paradisiacă, insă prizoniera a unei inerții a frumuseții, marcată de un soi de deficit de vitalitate autentică. ceea ce frământa conștiința eului liric este tocmai această insuficientă a paradisului moștenit, care nu mai solicită investiția de energie individuală capabilă să-și aproprieze misterul, să
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
hipnotic de lumina ecranului. Discuția celor doi soți mă atrăgea. Trupul pe jumătate dezbrăcat al femeii blonde, cu gesturile lui ușoare și somnambulice, stîrnea în mine un fel de plăcere otrăvită, insuportabilă. O contemplam încîntat, ca pe o mică sălbăticiune prizonieră care știe că nu- și merită soarta. Devenisem suporterul ei și o urmăream cum punctează. Dorința de a mă iubi cu Ondina mă curenta. Dar într-un fel mă și bucuram să-i aud respirația ușoară, împăcată, străină de mine
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
vorba, desigur, de efecte hollywodiene inspirate de un Stephen King, să zicem, uneori cu fantome parodiabile, ci de zvonurile neliniștitoare care răzbat din adâncurile ființei umane, atrasă fascinatoriu și speriată, simultan, de aplecarea peste ghizdurile sinelui. Luiza Textoris este o prizonieră a intermundiilor, dorind să își ia sub control partea necunoscută (dar și să afle de ce mama sa nu a dorit-o, aspect despre care se spune că e germenele schizofreniei), și sfârșind prin atingerea unui defazaj punitiv: „Avea sentimentul fiului
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
se limpezește și se lămurește între noi, pot oare să fac ce vreau? Orașul ăsta, lumea asta, tot ce mi-e urât și m-a ținut pe loc! Nu pot să mă desfac întorcând spatele anilor care m-au ținut prizonieră. Nemaiputând suporta privirile moi și umede ale bătrânei, făcându-i-se silă de sine și de tortura pe care-o provoca, scoase scrisoarea împăturită a lui Tom, înmânată ei de Tudor, și i-o aruncă soacrei ca singura scuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o prințesă arabă. Omalissan o chemase. Dar dacă nu era arabă, dar dacă eu nu eram Alex, dar dacă picioarele mesei nu erau picioarele mesei, dar dacă, dar dacă, dar dacă... Așa a început. Cu ea. Cu Omalissan. Cu o prizonieră vizigotă și cu un băiețel speriat. Avea nevoie de mine, de frânturile astea de destin romanțat pe care i-l tot învolburam, pe măsură ce creșteam și eu, creșteam cu ea, creșteam închipuindu mi-o, creșteam dedicându-i nefericirile mele preadolescentine, creșteam
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Karina tresări și se opri speriată în mijlocul străzii. Vocea unui bărbat îi șuierase cuvintele atât de aproape de ureche, încât avusese impresia că veneau din interior. Strânsoarea lui era dureroasă, brutală și-și îndreptă privirea spre locul în care o ținea prizonieră, cerșind îndurare. O mână mare, cu degete lungi, ca de artist, o ținea captivă să nu fugă. Nu mai era în stare să facă nici un pas, dar nici să țipe. Se blocase, acolo, în mijlocul străzii, pe trecerea de pietoni. Voia
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]