206 matches
-
din cabină, forța centrifugă, inculților, i-a azvârlit pe marginea drumului. Pe noi, cei din spate, În șanțul În care se Împiedicase dobitocul de Oaie. Numai că, așa, ca un fel de capac, peste noi s-a prăvălit ditamai camionul, proțăpit cu roțile-n sus. Eram prinși ca niște șoareci În acea adâncitură, Închisă În toate părțile de obloanele de lemn. Ne-am ridicat ușurel În capul oaselor, ne-am pipăit capetele, Încheieturile, ce credeam noi că nu se cuvenea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
când le deprinsese graiul, aflaseră asta tot de la el. Ei căutau vreascuri prin pădurea din jur, nu departe de Bilbao, și-o pirandă scăpase legătura din mână când îl văzuse cât era de frumos, blond și impavid ca un arhanghel, proțăpit pe picioarele lui cu ciorapii trei sferturi căzuți în vine și ieșind firave de sub pantalonii scurți din piele de drac. O luase de la lingurea un leșin și-l strânsese în brațe, scuipându-l să nu-l deoache - deși ea era
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tarele istoriei și criticii literare. Nu este negat nici aspectul oralității parodiilor, al rostirii lor specializate, pe urmele percepției aristotelice, căci "pentru foarte scurtă vreme" înainte de a vedea lumina tiparului, operele de această factură, pentru a câștiga simpatia publicului, "sunt proțăpite prin toate locurile publice, fie ca atare, fie prin crainici, ca trecătorii să le poată privi". Destinația lor e limpede: sunt menite amuzamentului ca și modificării, rejudecării canonului, pe care îl obligă neîncetat să se autocenzureze, întrucât "cele mai mari
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe ce stradă să ne ducă și unde să ne lase, adică la ce număr. Străzile erau numerotate cu cifre arabe începând cu strada numărul 1, iar casele, la rândul lor, de asemenea. Omul în uniformă de milițian s-a proțăpit în fața ușii deschise a vagonului și-a strigat: Hei, voi de-aici! Ieșiți pe interval! Mai repede! Mișcați-vă! Mai întâi femeia cu copiii! Mama l-a luat pe Bebi în brațe, iar noi ne-am aliniat după Mircea, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mai aproape Înainte de Îmbarcare, ne-am așezat gînditori pe saci, așteptînd momentul propice. Odată cu schimbarea gărzii la miezul nopții, vasul a fost tras mai aproape, dar căpitanul portului, un ins antipatic, căruia i se citea pe față proasta dispoziție, stătea proțăpit pe pasarelă, supraveghind sosirea și plecarea lucrătorilor. Macaragiul, cu care, Între timp, ne Împrieteniserăm, ne-a sfătuit să ne găsim un moment mai bun, fiindcă, zicea el, șefu’ era o scîrbă dușmănoasă. Așa că ne-am pus pe așteptat, activitate care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
topirea zăpezii... Ne-am așezat în șir indian, cap de coloană fiind evident Mircea. Această succesiune în șir respecta întru totul ordinea nașterii noastre. Excepția o constituia Leu, care, intuind importanța de care se bucura în această acțiune îndrăzneață, se proțăpise în fața lui Mircea, lăsând astfel să se înțeleagă importanța și locul ce i se cuveneau fiecărui membru component al acestei echipe înjghebate ad-hoc, de niște "salvamontiști" campeștri amatori. În felul acesta, mergând încet, cu opinteli și opriri, biciuiți năprasnic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ei. Avea de altfel un fel de prieten cu care se vedea din când în când. Nu era o stricată, dar nici ușă de biserică nu se putea spune că era. Dormea, fără să aibă habar de stafia care se proțăpise lângă ușa bucătăriei și care îi pusese gând rău. O auzeam cum sforăie încetișor, dizgrațios. Dar îmi păsa de asta tot atât cât de gândacii de bucătărie, care foșgăiau, probabil, în jurul picioarelor mele goale, lipite de scândura podelei. Vroiam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
adică tradiționaliști, naționaliști, autoh toniști, iorghiști. Amintind la chip și morgă pe Oscar Wilde, iar În bete șugul lui pe Byron, Emil Isac era, la fel cu acești amândoi, un mare bolnav de sine Însuși. Îmi spunea Încă de pe atunci, proțăpindu-se la mine În stradă și strigându-mi cu tot hazul lui ardelenesc: — No! Ai să vezi, dragă Beldie, cum toți scriitorii voștri de aici o să se plece Înaintea mea! Dar Încercările lui literare n-au depășit niciodată schița și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
băbătie din lumea finanțelor, În profitul situației lor de peste noapte, plini de bani, cu case, terenuri, ferme și vilă la mare; sau cum de nu i-am făcut zob monoclul, cu ochi cu tot, al unui Lahovary, care s-a proțăpit Înaintea mea, la o re cep ție a Didinei Canta cuzino, măsurându-mă lung de sus și până jos fiindcă purtam haină și lavalieră negre În loc de frac cu crăvățică albă, pe care nu le aveam și nici că le-aș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din tine; sau adresele localurilor cu „tapeți“ fardați și Îmbrăcați femeiește, sau cu „guse“ mas culine fumând din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de stropit. Într-o zi, la prânz, am ieșit din restaurantul românesc din Rue de la Michodișre (fiindcă românului i se apleacă de la o vreme de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
meu -, și eu sunt un lup singuratic, adaugă Sihastrul și iese. Ștefan bagă sabia în teacă și mormăie: "Vorbesc cu lupii"... Îi solomonește... Aiasta-i curată vrăjitorie! Ștefan dă ocol chiliei. A rămas singur... Singur cu Iisus... Se oprește, se proțăpește înaintea Lui, încrucișează brațele la piept și, ironic, impertinent chiar, îi vorbește: Plecăciune Mântuitorule! Plecăciune! Acu, Iisuse din Nazaret, între noi doi! Și Tu m-ai părăsit! Geaba rugă! Geaba tămâie! Pentru ce m-ai părăsit, Hristoase?! Erai ultima mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
farmec, ascultând cu atenție cuvintele soțului. Ca de obicei Îl făcuse să spună mai mult decât trebuia! — Ptiu, viperă blestemată. Ai vrut să știi ce-i cu Adelheid, nu-i așa? Ministerialul se ridică cât era de lung și se proțăpi În fața doamnei sale. — Ascultă, femeie! Ai vrut să mă tragi de limbă, acum pricep eu politica ta! Ești mai ceva decât sfântul părinte Gebhard când e vorba să-i Încurci pe ceilalți. Domnul duce ar trebui să te ia la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
făcuse tot timpul Îl ajutaseră să nu-și piardă Îndemânarea degetelor lui puternice, obișnuite să mânuiască dalta și cio canul. Se aplecă și reteză frânghia care-i ținea legate picioarele sub burta calului, precum și cureaua care-l ținea pe acesta proțăpit de brad. Se săltă apoi pe o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
stradă Canta, stând în calea călătorilor dinspre Pașcani și Hârlău. 6-Bariera Copou, care ocupa un loc din preajma Parcului Copou și primea drumeții dinspre Hârlău. 7 Bariera Sărăriei, care aținea calea celor ce veneau tot dinspre Hârlău. 8-Bariera Moara de Vânt, proțăpită în fața celor sosiți de la Hotin. 9-Bariera Albineț, aflată în drumul sosiților tot dinspre Hotin. 10-Bariera Salhana, de pe strada Dorojincă din Tătărași. 11 Bariera Lăculești, pe strada Fântânilor din Tătărași. Iată, dragul meu, cum am fixat timpul și timpurile în scrisorile
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
aveam, că mă zbat în zadar cu morile de vânt (era un fel de vae victis, o fatalitate). Dar chiar ca România să renunțe în fapt (neaveniții guvernanți care ne-ar fi făcut un serviciu, dacă nu s-ar fi proțăpit pe funcții) la șansa care se ivise, de a scăpa de împilatorul de o jumătate de secol și să mențină pentru succesoarea Rusiei Federația Rusă privilegiul ca, din poziția oficială ce i-a fost concedată, să o poată controla, admonesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un fel al lui, de neuitat, de a lăsa umerii să-i cadă atunci cînd ticluiește o nouă grozăvie sau cînd cineva îi strică distracția și în ochii lui vezi cum se naște în chinuri fiecare gînd barbar ; ți se proțăpește pe un colț de memorie, la fel de autoritar ca unul dintre demonii ăia grimasanți dintr-o pictură medievală. Gibson n-o fi avînd nici ținută intelectuală, nici rafinament stilistic, nici simț al măsurii (presupun că, după ce-l bați pe Iisus două
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
corciturile astea!" Atunci, de ce mă mai întrebi pe mine ce vor? Vrei să zici că nu știu să primesc un mesaj?" Nu, nu, nu vreau să spun nimic, absolut nimic!" Soția lui iese din bucătărie și vine să i se proțăpească în față: "Știi bine, chiar nu e momentul să refuzi!" El urlă: "Știu, niciodată nu e momentul!" Și, cu privirea soției lui lipită ca o cataplasmă de ceafă, intră în dormitor, se lungește pe pat și, punându-și o pernă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lui. Ceva nou și fascinant. Avea un alt mod de a privi viața. Un mod dificil și nu întotdeauna plăcut. Dar un mod tulburător. De fapt, tot ce scri sese Clara acolo ieșea pur și simplu din pagină și se proțăpea în mintea lui cu obstinație, de parcă își aroga dreptul la existență. Abia acum o înțelegea. Când ajunse acasă și deschise ușa, dădu nas în nas cu tâ nărul boxer, în același trening foșnitor, care-l salută cama raderește. Eduard intră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un amestec de mi rare și părere de rău. Ar fi vrut să-i răspundă provocării și să se arunce în mare, să se ia la harță cu valul, dar încă nu se simțea pregătită. între ea și mare se proțăpise de ani de zile o uriașă neînțelegere, și acum abia dacă se priveau în ochi, fără să-și vorbească. Pescărușul solitar, care se oprise brusc din mărșăluiala lui când valul cel obraznic se năpustise asupra Clarei, își reluă, imperturbabil, pendularea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai ceva ca o porumbiță. Domnul Ciucurel se cam blocase și căuta cu disperare o replică. Norocul lui fu că în clipa următoare apăru în restaurant Pârvuleasca și flirtul senzual al doamnei ministru secretar de stat se potoli. Nou-sosita se proțăpi lângă masă: "Bună, Nuțico! Vai, dragă, da' ce bine arăți! Ai fost la salon, nu?", o trânti amica cu un zâmbet nonșalant, nepărând să-l zărească și pe domnul Ciucurel. "Da, Mariano, d-acolo viu", recunoscu acru Țuți. Acu' un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zburau atunci gândurile. Ușa se deschise brusc, se dădu de perete cu un zgomot sec și în cameră intră jandarmul postului din sat, complet echipat și cu arma la umăr. Merse drept la străin fără măcar să dea bună seara, se proțăpi cu picioarele crăcănate în fața sa și zise răstit: „Tu de unde-ai apărut bă, aici în satul meu? Ai vreun act ceva? Scoate să văd, că de nu...”. Tăcu apoi rămânând cu mâna întinsă spre omul acela care se oprise din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea spuse tare: În cinstea verișorului și prietenului nostru Dan, vă oferim acest spectacol. Din nou, aplauze. Luana intonă încet două-trei cuvinte, își agită mâinile și "corul" începu cântarea. Dan, mai afon decât toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
poți să ai tot ceea ce-ți dorești. Poate că nu se fac, întotdeauna, alegerile cele mai potrivite dar nimeni nu așteaptă perfecțiunea. Avea treizeci și patru de ani. Nu-i mai ședea bine să apară în postura măgarului lui Buridan care, proțăpit între două căpițe, e gata să moară de foame! La sfârșitul contractului cu Ernest Radak își va lua un moment de repaus și va mai face un copil. În vremurile de demult, în pauzele dintre meciurile de fotbal, se lăuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
puțin prin documentele instituției, observi că te afli în fața unei aberații: unde s-a mai pomenit ca istoria obiectivă a unor întâmplări - pentru că acesta e scopul declarat al instituției - să fie scrisă de către înșiși participanții la evenimente?! După ce l-au proțăpit pe însuși Ion Iliescu în fruntea Colegiului Național (!!!), au burdușit instituția cu indivizi a căror participare la evenimentele din decembrie 1989 e pe cât de directă, pe atât de pătată de activitatea ulterioară a personajelor. De la Dan Iosif și Dumitru Mazilu
Lugubrul pedigree by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9392_a_10717]
-
capabili să nu doarmă cu zilele, doar pentru a pune la punct programul unei ăntălniri politice? Mă cutremur văzând privirile goale, de strigoi ămbuibati, cu care trec peste egalii lor de ieri. Ca să ajungi la unul din dezinteresații foști activiști, proțăpiți pe la una din sinecurile aurite ale țării, trebuie sa dărâmi șiruri de bodyguarzi și să seduci plutoane de secretare. Astăzi, potentatul care te asalta cu telefoanele mieroase ași schimba zilnic numărul de celular, că nu cumva să i se dea
Un fular pentru Helsinki by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17421_a_18746]