29,442 matches
-
al Teatrului Odeon. Una dintre mize poate fi chiar șansa de a descoperi un nume, măcar, de regizor. Altă miză, și mai îndrăzneață ar fi chiar tentativa de a defini, în măsura în care există un nou val de regizori. Cei sondați sînt proaspeți și, foarte interesant, atenți și preocupați de textul dramatic, de cuvînt și de o altă dinamică a punerii lui în pagină. În stagiunea trecută trei tineri au fost reținuți în urma selecției: Sorin Militaru, Anca Maria Colțeanu și Alexandru Berceanu. Fiecare
Undeva, în adîncul apelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14604_a_15929]
-
ideologice, mișcîndu-se cu egală dezinvoltură pe axa Răsărit-Apus și Nord-Sud, Amelia Pavel a reușit, în pofida circumstanțelor ostile și a presiunilor de tot felul, să-și păstreze întreagă o anumită curiozitate ingenuă și o poftă a privirii și a discursului mereu proaspătă. Fie că scrie despre arta sovietică și despre dimensiunea ei militantă, fie că scrie despre expresionismul nordic și despre experiențele modernității, firea dezinvoltă a autoarei și solida ei cultură umanistă reușesc permanent să protejeze privirea de abjecțiile iminente ale timpului
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
Încercând să-i agațe de undiță, peștii se sufocau în aer. Ajuns acolo, piciorul teafăr, întreg, rămânea nefolositor, suspendat, în vreme ce celălalt, altoit în trunchiul de salcie, se nutrea, furnicător într-o comuniune cu vegetația și cu apa, și cu aerul proaspăt al înălțimilor. Din rădăcini urca sângele împreunat cu seve, în ramuri brațe se iveau noi muguri. Cu glasul retras în cercurile ce marchează anii, cu pleoapele fremătând a frunze, Anton nu mai vedea în fiecare mișcare o luptă, o urmărire
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
a lui Nicolae Stroescu-Stînișoară, ci doar o circumstanță. M-aș opri, mai degrabă, la o altă idee a sa (din cuprinsul aceluiași interviu apărut în revista Dorul din Danemarca): "Pe plan personal, trebuie să-ți mărturisesc că, din cea mai proaspătă tinerețe, mi-am tot dorit să scriu un roman sau mai multe. Dar romanul real al vieții mele a împiedicat acest lucru." Este ceea ce se putea bănui încă de la primul volum al avatarurilor lui Dinu Rogojeanu. Cartea de față este
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
vede și mănîncă în continuare teatru pe pîine, m-a invitat la premiera lui Mihai Măniuțiu cu Intrusa de Maurice Maeterlinck, pe data de 10 octombrie. Măniuțiu la Oradea? Să fie ăsta semnul vreunei schimbări? Da. Am găsit un aer proaspăt acolo. Managerul Lucian Silaghi vine dinafara lumii teatrale, dar pare interesat de ea, pare că o respectă și că dorește să reintroducă trupa în circuitul performanței, să gospodărească, consistent, la chipul sălii, pălit de prea multă nepăsare, să aducă un
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
în favoarea cotidianului anost, a citadinismului celui mai pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul e mai dulce mai lung/ decît în corturile unde femeia întunecă luna./ soarele meu descîntă sacul cu păr din care mănîncă/ musca. nu am încredere în lumea asta/ dacă sînt liniștit e poate pentru că plouă și în ziduri
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
respecta, în profunzime, cu liniștea sau neliniștea asumării, izgonind ispita gălăgioasă a superficialității și a suficienței. Tot mai seducătoare în țara noastră. Acest stil este o investiție prețioasă și pe termen lung, stă la baza performanței și a unei percepții proaspete asupra fenomenului teatral în complexitatea sa, și nu doar în spațiul strîmt autohton. Îmi amintesc, selectiv, dar cu bucurie, de alte două montări, una a lui Alexandru Colpaci, un Marivaux cu care s-a redeschis minunata sală Studio, prilej cu
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
dincolo de secolul XVII; foarte puține familii ca Brâncoveanu, Băleanu, Bălăceanu, îi numeri pe degete. În Dicționarul Marilor Dregători, Nicolae Stoicescu are marele merit de a dovedi, cu documente, că, totuși, și Buzeștii despre care s-a crezut că-s boieri "proaspeți" pe vremea lui Mihai Viteazul, erau descendenți ai unor mari boieri dinainte, dacă nu prin tată, cel puțin prin mamă, ceea ce conta foarte mult; puteai de fapt să iei și numele prin mamă. Printre marile familii găsești unele - ca Brâncovenii
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
țări occidentale decît în țările arabe. Dar s-or fi întrebînd oare pacifiștii occidentali, pe care îi numără anumiți comentatori autohtoni cu încîntare, de ce nu se agită și pacifiștii estici la fel ca ei? În fostele țări comuniste, sila încă proaspătă de dictatură și de dictatori e mult mai puternică decît sentimentele antirăzboinice din țări occidentale care cu o jumătate de secol în urmă s-au întors la democrație cu ajutorul americanilor. Esticul de rînd îi crede pe americani pentru simplul motiv
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
Pavel Șușară Lucia Ioan În mod evident, Lucia Ioan este un artist cu o energie morală și cu o putere de exprimare ieșite din comun. Lumea sa este multiplă, fragmentată formal și dispersă stilistic, proaspătă prin începutul continuu și deja cunoscută ca imagine sinoptică. Construcțiile monumentale și aproape acromatice, gîndite riguros și compuse hieratic, se învecinează direct cu arhitecturile cromatice pure, desenul cu o puternică sugestie tridimensională, de sculptor, coabitează cu spațialitatea anihilată prin jocul
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
Gura care te consolează urlă la tine. Brațele care te susțin te strivesc. Urechile care te ascultă înțeleg totul greșit. Pătura care te încălzește îi aparține fratelui mai mare. Peretele pe care îl umpli cu desene este o dată pe an proaspăt zugrăvit. Fraza pe care în sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în altă parte cu frazele și cu desenele tale asta înseamnă că nu privește pe nici un străin. Încotro ar trebui să merg dacă cei apropiați
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
Sărmanul a zăcut săptămâni la infirmerie. Tot teritoriul care însemna canalul era un gigant maidan-șantier unde ni se aducea, când și când, de la Constanța câte un camion cu resturile de oase de la ciorbele restaurantelor. Le fierbeau și rezulta o super proaspătă ciorbă, cu "esențe tari"! Se găseau și foarte mulți țigani (șuți) pe-acolo care ne arătau cum se fură. Exersau ca niște prestidigitatori, ca să nu-și piardă digitația; ne purtau multă simpatie șuții ăștia. După ce se aruncau mormane oasele care
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
teatrul din Sibiu. Preocupările și talentul plastic, care îl dublează pe regizor, se văd imprimate și aici, existînd în acest agreabil spațiu intrat de aproape un an în circuitul teatral. Vă puteți imagina cu cîte eforturi și umilințe. Un aer proaspăt, încărcat de dorințe și de speranțe, deocamdată, de proiecte și de lucru efectiv se împletea cu fumul lumînărilor din sfeșnice. Dincolo de uși, Chioggia, cu mirosul ei de mare și de pește ne aștepta. Undeva la sud de Veneția, pe malul
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
vremea pentru teatru. Aici am văzut Gîlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, un spectacol cu atmosferă, cu ținută, cu o trupă tînără și cu chef, un spectacol corect, spumos, în care valul de energii ale actorilor tineri, în mare majoritate proaspăt absolvenți, se întîlnește cu experiența regizorului Laurian Oniga. L-am găsit în formă bună. N-am mai văzut în ultimii ani nimic pus în scenă de el. Mi-am amintit cu plăcere de spectacole cum au fost Gratiile de Arpand
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
bărbații pe mare, iar femeile cos și îi așteaptă - mentalul condus de rutina muncii și a gîndurilor nu poate aduce mari modificări. Chiar și bîrfele, clevetelile, scandalurile nu-și au protagoniști noi care să aducă imprevizibilul în dimensiunile existențialului, tensiuni proaspete în confruntări. De aceea, miza spectacolului este adusă parcă de misterul însuși al mării, al timpului real în care pare să se întîmple totul: ritmul interior al reacțiilor fiecăruia, tăcerile, revolta, așteptarea, agitația, păruiala. Construcția din lemn pe care a
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
din septembrie 1944 intitulat Gorila? E nevoie să-i aducem aminte că Gorila (aluzie la titlul romanului cunoscut) era L. Rebreanu? Și că necrologul se încheia cu dorința autorului său de a-l vedea pe un tînăr preot blestemînd mormîntul proaspăt al marelui scriitor? l Ca și cum n-ar fi destul, tot în Columna, un articol al dlui Luca Pițu: după ce l-am citit și pe cel recent din LUCEAFĂRUL, ne dăm seama că eseistul de la Iași se află, de la o vreme
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14157_a_15482]
-
mod de existență, chiar ascuns sub inofensiva titulatură de roman (Clopotul scufundat), un alter-ego al persoanei sale private și un pandant al celei publice. După ce cartea sa anterioară, De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001), îl lăsa pe autor proaspăt transbordat la București (se dovedește în în jurnalul de acum a fi închiderea unui cerc familial - tatăl încercase la rîndu-i o mutare în Capitală, neîmplinită din refuzul soaței de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu vreo
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
zecile de piese într-un act, amuzantele epistole din Doresc ca micile mele rîndulețe ori "mușatismele" din Fiecare cu părerea lui vor îmbogăți și vor înfrumuseța efemeroteca literaturii române, faptul că exact la această dată mai țin afișul, vii și proaspete, Titanic vals la Nottara și ...Escu la Teatrul de Comedie este un semn că și acum, la Centenar, soarta îi face cu ochiul jovialului Tudor Mușatescu.
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
Această expoziție, cu tot anonimatul ei, va relansa cariera artistică a lui Corneliu Baba și îl va conecta iremediabil pe artist, prin hazard, la propriul său destin. Un vizitator întîmplător, avocatul ieșean Omer Popovici, avea să mijlocească întîlnirea tînărului pictor, proaspăt absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din București, cu Nicolae Tonitza. Tonitza îi va deveni, peste puțină vreme, profesor, sfătuitor și un prieten apropiat, în perioada adevăratei studenții a lui Corneliu Baba, cea de la Iași. Incepînd cu acest moment
Artistul și secolul său by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14260_a_15585]
-
este și ea o noutate absolută prin faptul că proiectează prima instituție muzeală cu caracter privat din România. Așadar, cea de-a treia ediție nu mai este acum o simplă consecință a industriei de marmură, ci prima realizare concretă a proaspătului Muzeu de Artă Contemporană ,,Victor Florean". Acum, ca și în edițiile trecute, au fost invitați patru sculptori din țară, alături de care a lucrat, ca de obicei, și realizatorul nemijlocit al acestui simpozion, managerul lui artistic, dacă-l putem numi așa
Un moment aniversar by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14983_a_16308]
-
mai mare decât tine a devenit una dintre specialitățile politicianului român de astăzi. Logica sa provine din comportamentul șmecheresc al chelnerului care-ți pune în farfurie mici alterați, dar îmbibați în mirodenii puternic mirositoare. Când îl întrebi dacă micii sunt proaspeți, el îți vorbește despre răceala berii, iar când îi spui că ai ficatul sensibil te asigură că și el a făcut plajă la Mamaia. Problema e că deși face plajă la Miami, Occidentul are ficatul cam sensibil. Statuile lui Ion
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
cu percepția elementară, precum un indice, aparent eretic, al autentificării întru uman: "O cale, așadar, ce te scoate spre azur, după/ cîteva întortocheri umbroase;/ spirale, sau trepte, cum vezi și pe zidurile/ mînăstirilor din Bucovina,/ și totul miroase a lemn proaspăt geluit a/ prisacă, a clei și a talaș;/ nu a lagună, pe unde trec impasibile bărcile,/ cu cele șase lame, sestriere,/ și cornul venețian la proră" (Poarta Paradisului). Un alt efect al poeticii universal aprobatoare, proprie autorului Umbriei, îl reprezintă
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
asupra sacrului. E interesant studiul Narcisei Alexandra Știucă prin felul în care autoarea reușește să îmbine observația și analiza etnologică cu cea antropologică. O reușită a lucrării, pentru că în acest fel subiectul abordat e pus în lumină dintr-o perspectivă proaspătă, ce aliază interpretări mai vechi cu analize recente și în principiu nu foarte cunoscute la noi ale unor subiecte asupra cărora părea că s-a spus totul: magia, actele ceremoniale, riturile de trecere. Narcisa Alexandra Știucă, în pragul lumii albe
Dincolo de primul prag by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15018_a_16343]
-
pentru ideile lor de dreapta și simpatiile lor legionare, dar care prin versurile lor, compuse în manieră tradițională, clasică și ușor de memorat, au întreținut încrederea și speranța în libertate, contactul simbolic cu o istorie refuzată: deschiderea spre o natură proaspătă și sărbătorească dincolo de ziduri și gratii. Nefiind lipsită de valoare estetică, această poezie a avut totuși în primul rînd o valoare așa-zicînd funcțională, de higienă a psihicului, de întreținere a memoriei vii, împotriva agresiunii de fiecare zi". Obiceiurile mnemotehnice din
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
fiziologia" formei fiind o componentă a substanței): "îți mai aduci aminte minodora/ cum ciocăneai dimineață la cocoașă mea/ și dinăuntru se-auzea nilul susurînd/ și palmierii și viperele mici și galbene/ ca niște jartiere de damă/ și glasul lui ramses/ proaspăt trezit din somn/ cînd tocmai te visase/ în slipul tău triunghiular/ în care clipea ochiul lui dumnezeu/ ții minte cum mergeam împreună la servici/ cum mîncăm covrigi cu susan/ și tu îți ridicai puțin noaptea de pe ochi/ șam ai plătit
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]