105 matches
-
cu tragedia Marelui Război. Arme pentru Etiopia Odată cu Bab el Mandeb, Attilio Micheluzzi participă la obsesia africană a prozei grafice italiene. Legat, ca și Hugo Pratt, de Africa și de trecutul imperial al Italiei, Micheluzzi interoghează intervalul expansiunii imperiale fasciste. Problematizantă și demitizantă, povestea lui Micheluzzi este, simultan, meditație în marginea visului colonial, a incomu nicabilității dintre indivizi și națiuni, dar și cronica gradualei descoperiri a cruzimii războiului. Nimic nu are aerul triumfal al stâlpilor de frontieră ce anunță lumii, la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
face diferența între adevărul științific și cel religios, sau, pentru a-și simplifica existența, renunță la cel din urmă. Cu toate acestea, aproape toate religiile Îl mărturisesc pe Dumnezeu ca fiind o forță creatoare, infinită, spirituală, incogniscibilă. În loc de încheiere Spiritul problematizant specific ființei umane a determinat o dublă traiectorie a destinului său : pe de o parte, prin întrebări și tendința de a iscodi, de a sonda necunoscutul, omul și-a făcut existența mai ușoară datorită progreselor științifice; pe de altă parte
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
loc existențial de primă însemnătate pentru viața indivizilor și a colectivităților. În aceste circumstanțe, a pune într-o relație directă condiția umană și condiția politică înseamnă a asuma o aserțiune antropologico-filosofică axiomatică: condiția umană este, în esență, una politică! Spiritul problematizant al filosofiei politice, ca și exigențele științei antropologice, au făcut necesară demonstrarea "adevărului" simplu că omul este o ființă politică. Ideea sociabilității naturale nu are o valabilitate a priori, comparativ cu ideea caracterului nesociabil al omului natural, după cum nici teoria
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
În relația dintre manageri - deținătorii autorității și proprietari - deținătorii de capital. Teoria neoclasică se bazează pe asumpția implicită că agenții Își Îndeplinesc Întotdeauna angajamentele (acționând responsabil) față de principali (proprietari) și că aceștia acționează neproblematic consecvent intereselor principalilor. Având o abordare problematizantă a relațiilor interne din cadrul organizațiilor În general, teoria agent - principal se Înscrie În paradigma noii economii instituționale, aidoma teoriei costurilor tranzacționale. Ea consideră că existe pierderi inevitabile ce rezultă din deturnarea unor resurse ale organizației (inclusiv capacitatea de muncă a
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
poate fi și drept și nedrept. Ne aflăm deci cu acest răspuns al lui Cephalos în sfera opiniei, în niciun caz a cunoașterii întemeiate. Și Socrate, învingător asupra modului familial ori juridic de a vedea dreptatea, avansează în demersul lui problematizant. Învins, Cephalos cedează locul de interlocutor al lui Socrate lui Polemarchos care este și el provocat să construiască un răspuns la aceeași întrebare. Și acesta face parte tot dintre cei foarte bogați și nu găsește nimic mai potrivit decăt că
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
când în insulă". Întâlnirea cu Vineri care se produce de-abia către finalul cărții maschează, de fapt, o altă problemă de ordin filozofic: relația eu alteritate. Sub aparența unei parodii relativ fidele originalului, Vineri sau limburile Pacificului își deconspiră caracterul problematizant doar o dată cu pregătirea deznodământului, prin intermediul căruia se introduce și fundamentala schimbare de optică. Mitul născut o dată cu Robinson Crusoe, cel "al puterii cu care e înzestrată civilizația europeană de a migra și de a se putea reconstrui pe sine oriunde în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
devine exsanguu. Cicluri precum Cele șapte vămi ale văzduhului, Logosul, Psalmii la televizor, Cvadratura cercului și nu numai, dintr-un volum ori altul, pot ademeni pe puțini. O echilibrare fericită era de găsit în 1990 în textele sale de martor problematizant și patetic, grupate în Interiorul unui poem. Preferații poetului tânăr fuseseră Arghezi și Barbu, "mai puțin Blaga și nicidecum Bacovia"; de Geo Dumitrescu, deși văzut cu simpatie, îl despart principii estetice radical diferite: În ce mă privește, eram adeptul unui limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
făcut să mă domine neîntregul, / zeița fără brațe, zeul fără glezne. / Copacii fără trunchiuri, iarba fără verde / slalom de alb prin verticale bezne..." Un "Eu" unduitor Departe de a fi un homo ludens, Nichita Stănescu e un poeta gravis, un problematizant activ excedat de întrebări dar și unul dintre cei mai serioși propunători de răspunsuri; deși nu de puține ori sugerează tragicul, comentariile sale (ale unui solar) se organizează într-un fel de cod existențial verticalizant, cod învederând o anumită despovărare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
serială a ideii-nucleu, discursul în genere toate țin de o regie a oralității. Nu o dată, discursul liric sorescian e mai degrabă expresiv decât sugestiv. Formula plăcută fantezistului în Tinerețea lui Don Quijote, în Astfel (1973) ori în Descântoteca (1976) recomandă un problematizant fără ifose; și nu o dată un "suflet bun la toate" repliat în autoironie. Oricum, dilemele existențiale își urmează cursul. Soresciana Simetrie (din Tușiți, 1970) și Drumul pe care nu l-am ales de Robert Frost au exact același nex semantic
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
produc denivelări; deliricizat, discursul cedează pasul retoricii conceptuale, demonstrative; utilizarea lesnicioasă a versului liber favorizează adesea redundanța, totuși poetul cu certe disponibilități e o figură de prim-plan. După Infernul discutabil, o altă apariție relevantă, Vămile pustiei (1969), consolida poziția problematizantului încordat, opunând acum infernalului spectrul transcendenței. Pustia (cu derivatele ei) devenea o contra-temă; un fel de sfidare. Deși prin transcendență se înțelege, de regulă, o ascensio, un urcuș în purități absolute, există o alta transcendență pe orizontală; și pustiul, și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
al marii iubiri: "Ochii tăi continuați în aer/ curentează lucrurile casei,/ se deschid sertarele, covorul/ curge ca un râu, pe scări în jos". IV. "Apocalyps cum figuris..." poate, bestiar, mai mult nomenclator al unor culpe morale și spirituale. Este partea problematizantă a volumului: cearta cu haosul, izolarea simbolizată de acvariu, trecerea timpului și întoarcerea în cerc: "odată-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de rechin." V. "Orgoliul, singurătatea și arta" Terorizată de real, poeta întârzie în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
portretizat este rugat să-și citească autoportretul de pe fișa lui de lucru. * Se confruntă astfel portretul (realizat de ceilalți) și cu autoportretul și se discută frontal potrivirile și nepotrivirile. * În momentul de reflecție, profesorul va focaliza discuția asupra următoarelor aspecte problematizante: * Cine sunt eu: ceea ce cred alții despre mine sau ceea ce știu eu că sunt? * Care e relația dintre imaginea de sine și imaginea celorlalți despre mine? * Ce vorbește mai "adevărat" despre mine: portretul sau autoportretul? Secvența 3: 10 min. * Se
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
subiectivități, ci reprezintă gândirea științifică, adevărurile obiective. Scenariul de față încearcă să descopere (alături de alte discipline) același anonim din spatele măștii, numai că strategiile sunt diferite și el a fost gândit a se desfășura pe parcursul a cinci ore. Metode utilizate: discuția problematizantă, dezbaterea, interacționarea, jocul de rol BIBLIOGRAFIE: Basarab Nicolescu:Transdisciplinaritatea Manifest, Editura Polirom, Iași, 1999 Friedrich Dürrenmatt: Fizicienii, Editura pentru literatură, 1965 Günther Grass: Decojind ceapa, Editura Polirom, 2007 Nicolae Paulescu: Wikipedia, Selecții din presa internațională SCENARIU DIDACTIC Prima oră: Tema
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
să se problematizeze cu privire la: problema libertății în contextul în care jucăm roluri sau ne lăsăm jucați, relația dintre mască și adevărata personalitate, rol distribuit și rol ales, necesitatea purtării unei măști în viață. Metode utilizate: jocul de rol, dezbaterea, discuția problematizantă, învățarea prin cooperare Bibliografie: B. Nicolescu, Teoreme poetice, Editura Junimea, Iași, 2007 Peter Brook, Spațiul gol, Editura Unitext, București, 1997 Jerzy Grotowski, Spre un teatru sărac, Editura Unitext, București, 1998 Prima oră. Introducerea Materiale didactice: colaj de fragmente de filme
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
colaj de fragmente de filme, posteruri, markere a. Vizionarea fragmentară a unui colaj de fragmente de filme care să surprindă patru ipostaze ale bărbatului îndrăgostit: Don Juan de Marco, Sabrina, Portretul lui Dorian Gray, Idilă de noiembrie. b. Prin discuții problematizante pe baza colajului vizionat, se încearcă împreună cu elevii identificarea și definirea celor patru măști / ipostaze ale bărbatului îndrăgostit (elevii sunt împărțiți în patru grupe): fidelul bărbatul unei singure femei; Don Juan-ul bărbatul tuturor femeilor; narcisistul bărbatul niciunei femei (ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în timp ce alte două grupe vor fi coordonate de profesor sau actor, dându-li-se indicații regizorale privitoare la gestică, ton, mișcare scenică etc. (Don Juan (Don Juan-ul), Act venețian (fidelul), Anonimul venețian (idealistul), Richard al III-lea (narcisistul). e. Discuție problematizantă Elevii sunt invitați la o discuție de tip dezbatere pe tema raportului regizor-actor; actor-om. Se poate porni de la următoarele întrebări: 1. Care e diferența între momentele teatrale din clasă? Care au fost regizate și care nu? 2. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
tărâmul literaturii, urmărind măștile omului social. De la basmul lui Andersen, Hainele cele noi ale împăratului, la textele despre încarcerare, abordând problema libertății, a raportului aparență-esență, a robotizării omului, a măștilor sociale asumate, am devenit cu toții mai reflexivi, dar și mai problematizanți, căci și literatura germană ne punea față în față cu libertatea și constrângerea, cu măștile omului de știință și cu posibilitatea de a "soluționa" situații (și nu probleme) sociale printr-un proces literar ad-hoc, Aurelia împărtășindu-ne (de la masca ce
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
atât de departe de spiritul lui Idi Amin. Aceste legi (moderne) exclud și izolează oamenii cu ale lor idei și cunoașteri contrare celor oficiale ale puterii-cunoaștere. Pentru cunoașterea oficializată, pentru regimurile social-politice din cadrul instituțiilor, totul se complică în raport cu o gândire problematizantă; gândire neconformă cu normele și directivele mai marilor zilei, simbolurile religiei intelectuale și politice; cu pattern matching-urile de interpretare și de vizibilitate simbolică existente la un moment dat într-o societate. O gândire care pune întrebări, investighează ansamblurile de cunoașteri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
culturală este forma corporatistă de "a produce cultură", prin urmărirea unei logici a profiturilor maxime! La polul opus fenomenului "liber" al culturii, avem distrugerea deliberată a învățământului umanist prin programe de studiu de vegetare enciclopedică ("cel care știe") versus programe problematizante de studiu (căutarea unor soluții, a unor reflecții pe baza unor cazuri particulare istorice, politice, filosofice etc.). Această dezumanizare deliberată a învățământului "face sistem" cu un model americanizant de societate, cu o propensitate afaceristă de standardizare culturală și de mecanizare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fost influențat de patru notorii gânditori (Marx, Nietzsche, Freud, Heidegger), dar forța cunoașterii sale nu constă în aceste "influențe", ci în dezbaterea unor probleme menținute în societate pe un fond de cunoaștere istorică. Dacă Febvre s-a pronunțat pentru istorii problematizante, Foucault nu a ezitat să pună în practică un nou mod de a problematiza. Întreaga sa scriitură este una problematizantă. Acest nou mod de a pune probleme se întemeiază pe învățături din psihanaliză, din semiotică, desprinse din dezbaterile contemporane de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în dezbaterea unor probleme menținute în societate pe un fond de cunoaștere istorică. Dacă Febvre s-a pronunțat pentru istorii problematizante, Foucault nu a ezitat să pună în practică un nou mod de a problematiza. Întreaga sa scriitură este una problematizantă. Acest nou mod de a pune probleme se întemeiază pe învățături din psihanaliză, din semiotică, desprinse din dezbaterile contemporane de idei; pe teorie semiologică, atunci când se ocupă de tratarea enunțurilor; pe unele idei din Marx și Comte, atunci când analizează relațiile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
obișnuia să le spună studenților săi: Ceea ce gândim e de multe ori fals, dar ceea ce știm e adevărat"173. Afirmație care vizează proiectul unor filosofi și istorici de a transforma întreaga cercetare istorică, întreaga istorie într-o muncă de gândire problematizantă. Falsitatea unor domenii ale cunoașterii umane precum filosofia, psihologia, antropologia, sociologia etc. provine dintr-o încredere oarbă în virtuțile gândirii, excluzând celelalte forme de cunoaștere, rămase într-un stadiu de negândit. Atât timp cât aceste discipline socio-umane nu se află în acord
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
postulate și analogii, a mimesis-ului de reprezentare, iar limbajului îi revine o funcție de creație. Poate că pe unii i-a uimit atunci când, în cartea Cunoașterea istorică..., am experimentat o serie de analogii, pe baza unor evidențe de gândire, între metoda problematizantă a lui Galileo și cele ale lui Marx și Școala Analelor, în speță, Febvre. În viziunea mea, științele, disciplinele moderne privesc și împrumută unele de la altele, ele se dezvoltă într-o aceeași realitate. Nu există știință dăruită de Ceruri sau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
autoritatea științei" nu poate fi decât trompeta Politikului de ieri și de azi. În fața "științelor" și a literaturilor totul este de criticat. Mai târziu, White și-a dat seama că științele de atunci erau instrumente pentru politici. Spiritul problematic și problematizant al lui Foucault nu a fost înțeles de Hayden White. Ne dăm seama de acest lucru din modul cum White percepe Les mots et le choses (1966): "appears to have a theme but no plot. Its theme is the representation
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
G. Coșbuc, Al. Macedonski, Duiliu Zamfirescu, Gala Galaction, a stârnit animozități. Interesul său se deplasa spre o poezie abstractizată, intelectualizată (I. Barbu, Camil Petrescu), o proză de inspirație citadină și analiză psihologică ( Anton Holban, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu), un teatru problematizant, de inspirație mitică (L. Blaga). E. Lovinescu sublinia că nu influența orientală este benefică pentru noi și că orice progres al culturii române e un produs al contactului cu apusul. Sincronizarea a însemnat mai întâi o imitație care pornește de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]