200 matches
-
aduși pe socoteala statului, n-a strălucit decât miile de jidovi, atrași de solemnitate ca spectatori, spre imagine spăimântătoare a stării de jale în care a ajuns patria eroului sărbătorit! Daca acum vom părăsi terenul arbitrariului guvernamental spre a caracteriza procedarea guvernului ca act de administrațiune publică, ea ne înfățișează o tendință centralizatoare care dă dezmințire patentă principielor profesate de către roșii pretinși liberali. Principiul descentralizator prescrie a se lăsa localităților dreptul de acțiune, a le permite să trăiască în ele însele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
experimentului formal, G. venea cu remarcabile proze inspirate din realitatea cotidiană, cu precădere din zona ei „intimistă”. Construite convingător, hrănite din observarea atentă a „banalului”, povestirile și nuvelele vădeau capacitate de notație inteligentă, instituind impresia concretului, familiarului și autenticității; prin procedări comportamentiste, ele năzuiau să surprindă coordonatele unor psihologii. Piesa eponimă a cărții (un mic roman, de fapt) include două jurnale intime - al unei fete și al unui bătrân - independente, cu o foarte vagă legătură între ele, care trezesc însă interesul
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
politicii culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e vorba de dramaturgia clasică ori de textul contemporan, nu este neglijată. Cartea probabil cea mai consistentă este Clasicii nu vor să îmbătrânească (1983). Lui
SACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
kafkian, având asemănări și cu proza lui Alain Robbe-Grillet. Înregistrarea minuțioasă a faptelor în desfășurare, a situațiilor traversate de protagonist, muzeograful T., a percepțiilor și senzațiilor acestuia include și retrăiri (la țară, la Praga), nu fără ca, într-o mică secvență, procedarea autenticistă să fie ruptă de imixtiunea auctorială, ce își asumă atributul omniscienței. Monologul interior al lui T. continuă în romanul Mărturisirile unui neisprăvit (1999), în volum fiind reluat și Rătăcire. Aici, un „prieten” al autoarei, defunct, își anunță repetat intenția
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
care încerca să o impună oficialitatea din epocă. Promotor al extremei modernități - s-au remarcat similitudini între scrierile sale și cele ale unor reprezentanți ai grupului francez OuLiPo, ca Raymond Queneau și Georges Perec -, precursor al textualismului, prin utilizarea unor procedări literare practicate ulterior de scriitori afirmați în anii ’80, S. e unul din deschizătorii de drum ai postmodernismului românesc și unul din artizanii (re)sincronizării cu orientările novatoare ale literaturii universale. Citind cărțile lui Mircea Horia Simionescu, vom avea tot
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
revistei „Convorbiri literare” (2001). Principala sursă a poeziei lui S. e tristețea. Discursul liric transmite îndeosebi anxietăți, dezamăgiri, resemnări, reculegeri, așteptări, uneori și luciri de speranță, chiar euforii, dar în expresie potolită. Sentimentul predominant este unul de Weltschmerz, atenuat prin procedări disimulative, acoperit de măști mai mult sau mai puțin sofisticate. Dacă la începutul aventurii sale lirice poetul se destăinuie cu inocență („Mi-e inima bolnavă de cutremur / și sufletul îmi este adormit / cu capu-n poala cărnii ce îmi arde
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc. utilizate curent, însă cu mai mult talent, de Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu ori de alți prozatori din epocă. Nu e vorba de o pastișă, ci de o înrâurire
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
câștigă din toate aceste lupte era numai extrema stângă, diviziunea Între dreapta și centru făcea că radicalii profitau. Dar pentru ce această diviziune?, și-au zis cei din dreapta și din centru. Ambele aceste partide au mai aceleași principii, mai aceleași procedări. Desbinarea Între dânsele servea numai a le slăbi reciproc. Ei bine, ce au făcut atunci aceste partide? S-au fuzionat; și-au dat mâna Împreună; așa Încât, de mai mulți ani, ele fac un singur partid conservator; și În țară sunt
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
limitând orizontul, ci participă la deschiderea către maxima generalitate a banalului particularizat, localist. Remarcabil este recursul la modalități expresive ori la particularități de viziune consubstanțiale cu universul existențial reconstituit, precum snoava populară sau fantasticul tradițional, mobilizate productiv în text, alături de procedările prozastice ale extremei modernități. Există și un mit al Imperiului, o componentă (ca mentalități și mitologie, ca recuzită și sensibilitate) așa-zis „chezaro-crăiască” ori central-europeană, care a permis unor analiști să recunoască în T. un reprezentant al conceptului cultural al
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
Dinescu, Adrian Popescu, Dinu Flămând, Ion Mircea ș.a., T. este poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie, Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
special ca urmare a progreselor tehnice obținute în prelucrarea, transportul și punerea în operă a volumelor mari de materiale. Apariția forezelor de mare productivitate, a excavatoarelor și autobasculantelor de mare capacitate, corelate cu mijloace puternice de compactare au condus la procedarea și executarea de baraje de mari dimensiuni ce includ în corpul lor materiale de ordinul milioanelor și zecilor de milioane de metri cubi. Procurarea acestor volume (anrocamente, argilă, balast, etc.) implică amenajarea de cariere mari, capabile să asigure ritmurile și
Baraje din materiale locale: culegere de proiecte tehnologice cadru pentru execuţia barajelor din materiale locale by dr. ing. Tobolcea Viorel, dr. ing. Tobolcea Cosmin, dr. ing. Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Science/297_a_972]
-
activității de pe un șantier, naratorul anunță că va înfățișa o faptă de eroism, dar amână mereu începerea istorisirii, introduce preliminarii, digresiuni, intercalează chiar un episod fantastic (ridicarea cuiva în văzduh, legat de piciorul unui vultur uriaș) și își motivează insistent procedările. Epicul se reduce la traversarea de către un muncitor, pe brânci, a unei conducte, pentru introducerea unui cablu de care alții uitaseră. Presupusele mișcări, fizice și sufletești, sunt notate meticulos. Un capitol, fără nici un raport de substanță cu precedenta „cronică”, îl
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
în când și versul mai scurt. Foarte rar recurge la versul liber, toată iubirea sa fiind dăruită definitiv „sfintelor silabe cu rimă și cezură”. În două-trei rânduri ritmează în metru antic, construind hexametri și tetrametri amfibrahici și dactilici. Nu lipsesc procedările instrumentaliste. În cuprinsul lor, Visări păgâne (un fel de replică la Florile Bosforului de D. Bolintineanu), în parte și Eternități de-o clipă, mai puțin Amăgiri sunt piese arheologic-exotice, iar sub aspectul realizării le este proprie maniera estetizantă. Motivele sunt
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
reconstituie istoria recentă. Anticipând într-un fel Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată
POPESCU-18. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
performanței tehnice, de tip modernist, în detrimentul conținutului, și întoarcerea la conținuturi, la atracțiozitatea și savoarea povestirii, la vigoarea narațiunii), intertextualitatea, recursul la pastișă și parodie, revizitarea deliberată a trecutului (adică utilizarea, cu distanțare ironică, dar cu îndemânare tehnică, a unor procedări literare proprii unor epoci anterioare), ficționalizarea istoriei și - în subtext, pe planul filosofiei implicite - refuzul oricărei „mari narațiuni totalizatoare”, al oricărui discurs legitimator, al vreunei realități transcendente și al vreunui adevăr obiectiv. La toate nivelurile conceptuale la care este vehiculat
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
grade și în modalități diferite, în funcție de personalitatea fiecăruia dintre scriitorii în chestiune. Nici în epoca de maximă coeziune a grupului și de cristalizare a orientării o. estetic nu a fost o formulă rigidă și nediferențiată, presupunând o tehnică unică și procedări de scriitură obligatorii la nivelul detaliilor. Ca și în cazul altor curente sau mișcări literare, scriitorii afiliați și-au păstrat particularitățile, chiar dacă împărtășeau o platformă teoretică în linii mari comună. După destrămarea grupului, oniricii au evoluat în chip diferit (însuși
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
într-o formulă specială câteva elemente parnasiene. Mihai Codreanu adoptă ca formă poetică preferată sonetul, devenind un fel de omolog al lui Hérédia, iar N. Davidescu acordă orientării o atenție deosebită atât în poezia proprie, cât și în incursiunile critice. Procedări de felul celor statuate de școala parnasiană franceză pot fi identificate, discontinuu, în toată poezia română, inclusiv în cea din a doua parte a secolului al XX-lea, la Miron Radu Paraschivescu, Cicerone Theodorescu, Tudor George, Grigore Hagiu ș.a. Repere
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
aspectul formal, al grafiei - pentru versurile lui P. este și recursul la artificiile de punere în pagină, la destructurarea corpului fizic al textului, în răspăr cu uzanțele curente, printr-un fel de antiprozodie de factură personală, nu fără asemănări cu procedările avangardiste. Modalitate de insolitare pregnantă a unor părți de discurs aparent anodine, vizând un spor de expresivitate, o lectură „ghidată”: prin nonconformism tipografic, prin frazări și fragmentări imprevizibile, prin bararea, cu o linie orizontală, a unor cuvinte (la care poetul
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
zicem) moarte”, iar al doilea relevând că „o ciudată comuniune se realizează aici pe deasupra comunicării, dincolo de sensul imediat, care poate scăpa, al cuvintelor înlănțuite adesea într-o frazare ininteligibilă”. De regulă, criticii convin că sub masca cinismului și sub „bruiajul” procedărilor de sorginte avangardistă M. ar fi fost, în fond, un confesiv și un sentimental. Frecventă este și înregistrarea poetului drept creator de tablouri de atmosferă, enigmatice, luminate de un lirism criptat, obiectivat, învestit în „obiecte”, în „decor”. De aceste tablouri
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
critică angajată pe drumul clasei muncitoare, e limpede și Întotdeauna recomandabil principiul că În treburile artei și ale literaturii nu se pot da sentințe, nu se pot da ucazuri și rețete grăbite și fără drept de apel. Răul unei asemenea procedări este imens și criticul nu-l poate evita decât pârăsindu-și cabinetul, devenind un luptător și stabilind cu multă măsură și stăpânire ecuația justă a raporturilor dintre opera literară, cititor, autor, obiectivul politic tactic, condițiile generale ale genului respectiv, cauza generală
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scăpărătoare, recurgerea ghidușă la un patrimoniu livresc substanțial și solid, vivacitatea asociativă, o irepresibilă înclinație spre mânuirea ludică a limbajului (cu rezultate frizând uneori verbigerația mecanică, subordonată performanței ritmice sau eufonice gratuite, iritantă poate, dar ajungând nu o dată în vecinătatea procedărilor avangardiste sau a tehnicii comicului absurd) au individualizat poezia lui postbelică, inclusiv pe cea „de comandă”. Poetul a dobândit în peisajul literar al epocii un loc distinct, de meșteșugar iscusit și agreabil al cuvântului, factor de relativă intelectualizare și rafinament
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
de pretenție gnomică, sentințe vizând o „artă poetică” angajată, de fapt generalități pe teme estetice, precepte convenționale, mai mult platitudini decât iscodiri proprii sau expresii autentice. La modul minor, dar cu, deseori, aceeași abilitate, vervă și inventivitate prozodică și lexicală, procedarea a fost reluată și în volumele pentru copii (ciclul Bondocel ș.a.). De fapt, poetul a dus, de-a lungul celor două decenii postbelice, o „viață dublă”. Masivul volum antologic postum Zodiac, apărut în 1973, însoțit de o pertinentă prefață a
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
mi-l întinse. Dacă n-ar fi vărsat întîiul pahar, ar fi dat dovadă de creștere rea, și dacă ar fi pus și vreo intenție sentimentală, ar fi dat dovadă de vulgaritate. Și, totuși, m-am simțit profund jignit de procedarea ei, ca de un gest făcut anume să pună distanță între noi, să ridice o barieră, spre a opri ostentativ orice atingere cât de indirectă cu ea, cu viața ei. Și era atât de femeie gospodina cu tulpanul legat pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mini deschidea ochii mari de mirare. Ce însemna asta? Ce fel de nebunie nouă? I-o arunca de gât. Lucrul era vădit, deocheat. 100 aproape. Doru, plictisit și fără putința de a se apăra, sta subt focul deschis al acelei procedări nesocotite. Să fi fost Lenora geloasă? Ar fi putut arăta o persecuție ironică celor doi, dar nu era urmă de necaz sau de ironie în atitudinea ei. Să fi avut vreo aberație care să o facă să invente o astfel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
toate, va trebui să procedeze așa cum au procedat în trecut unii oameni de seamă, care s-au străduit să urmeze exemplul câte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut mereu prezente în minte modul lor de procedare și faptele lor; așa cum se spune că Alexandru cel Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru, Scipio pe Cirus. Și oricine va citi viața lui Cirus, scrisă de Xenofon, va recunoaște apoi, citind viața lui Scipio, că străduința acestuia
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]