306,021 matches
-
în toate acestea de soarta ce se face astfel țării"18. Termenul este preluat de Titu Maiorescu într-un discurs din 1885, unde pomenește despre "patria constituționalismului", i.e. Stale Unite ale Americii: Cine e acela pentru care, dacă e un proces important, se face un steeplechase (cuvânt englez, dar lucrul nu este din patria constituționalismului), cine să-l aibă mai întâi, si nefericitul împricinat, când vine în aldoilea rând, aleargă disperat la ușă tuturor celorlalți avocați ca să caute o contrabalansare a
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
din opera lui Macauley confirmă că, la momentul apariției sale (1898), modelul oratorului și omului de stat englez devenise unul destul de cunoscut pentru publicul românesc. Concluzii Pe scurt, alfabetizarea politică a oamenilor noi se poate schița că un mănunchi de procese jalonate de lexicul, instituțiile și modelele politice englezești: 1) afilierea ideologică (după epuizarea entuziasmului național-liberal pașoptist și a celui unionist, reformele lui Cuza conduc la dizolvarea unanimităților, catalizând mesajele doctrinare ale conservatorilor, ale liberalilor radicali și ale liberalilor de centru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
proiectează în modelul închis al insulei britanice (și românii se definesc că o "insula de latinitate" în marea slavă) sau în formula incorporanta a cetății Albionului/ republică Anglorum (democrație și absolutism, autonomie și descentralizare etc.). Așa cum se petrece cu orice proces de "alfabetizare", la lectură cursiva și la înțelegerea termenilor importați se ajunge numai prin automatism, ceea ce presupune imitarea, repetarea și apoi crearea unor figuri retorice adecvate. Formându-și un set de figuri, diseminate apoi în întreaga rețea a dezbaterilor publice
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
În baza rațiunii, care este universală, oamenii conștientizează comunitatea superioară din care pot și trebuie până la urmă să facă parte, biruind astfel necesitatea, raporturile inflexibile care structurează, înlănțuie și plasează fenomenele în perspectiva 16. Pe de altă parte, în acest proces rațiunea nu poate utiliza alt material decât cel pe care intelectul i l-a pus la dispoziție; îndepărtându-se nepermis de mult de experiență, rațiunea nu mai înnaintează pe un teren sigur și devine astfel failibila;, așa cum "fără rațiune n-
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se desparte de Kant prin înțelegerea pe care o oferă acestor doi termeni. Spațiul, pentru autorul Științei Logicii, nu reprezintă, ca pentru Kant, o experineță subiectivă, o intuiție, ci "abstracția exteriorității nemijlocite"28. Timpul, măsura a finitudinii lucrurilor, este un proces al realității la rândul său obiectiv, nu "oarecum un recipient în care se află situat totul, ca într-un fluviu care curge, smulgând totul și ducându-l la vale. Timpul este doar abstracția această a consumării. Fiindcă lucrurile sunt finite
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea) i-l atribuie în ecuația spiritului universal 34, acesta din urmă reprezentând reconcilierea umanității cu ea însăși, cu instituțiile și ideile sale, proces în care natura este la rândul sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau integrată că alteritate contradictorie a Ideii în perspectiva suprimării și depășirii acestei etape tranzitorii. Mai departe, intelectul comite o greșeală fundamentală distingând între gândire, pe de o parte, respectiv realitate, pe de cealaltă parte, nesesizând contopirea celor două în procesul autoconstituirii spiritului 35. Gândirea este realitate și este poziționata în miezul lucrurilor, nu în afara lucrurilor, proiectându-le pe un traseu emancipator. Intelectul nu reușește însă să observe decât aparentă, superficialul, exteriorul, coaja lucrurilor, nu estența, ființa în sine și pentru
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
deci finitul, particularul, limitativul, negativul. Iar "Cine este împotmolit într-o particularitate nu vede în alții decât particularități"36. Intelectul este o astfel de particularitate incapabilă să vadă și să treacă dincolo de sine pentru a avea acces la realitate că proces, nu ca abstracție fixă, goală și lipsită de viață. Intelectul este individul incapabil de a înțelege altceva decât fenomenul, incapabil de a se identifică cu și de a acționa în baza intereselor percepute că generale ale unei societăți, ale unui
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un calitativ superior. Ideea care se creează pe șine începând cu sine: rațiunea în accepțiune hegeliana Rațiunea este conceptul obiectiv al întregii realități; procesul revenirii acesteia la sine după ce s-a înstrăinat de sine prin concept este numit de Hegel spirit. "Lupta rațiunii este efortul de a înfrânge ceea ce intelectul a fixat"64. Autorul Științei Logicii insistă asupra transformării conceptului, legat inextricabil de intelect
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
reprezintă o imposibilitate sau cel mult o contradicție temporară 66: "deși ideea își are realitatea într-un ansamblu material, aceasta nu este o ființă abstractă, subzistență pentru sine față de concept, ci e numai devenire, datorită negativității ființei indiferente", iar "reflectarea procesului ei absolut în sine însuși este suprimarea acestei nemijlocite individualități; prin această, conceptul, care că universalitate este în ea interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
unde nimeni nu se distinge"75 și numai așa poate încorpora realitatea concretă, spirituală, nu pe cea existentă temporar, aparentă și superficială - sub forma spiritului, a totalității libere și conștiente de sine. Realul și raționalul sunt puse deci ca unic proces al afirmării spiritului, ca laturi distincte și contradictorii ale acestuia, dar nu ca laturi independente. Hegel dezavuează ideea kantiana de "lucru în sine", considerând-o o abstracție nefondată, un produs al gândirii înseși care nu are nicio acoperire în realitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat că libertate absolută: el este conștiința-de-sine care înțelege că în certitudinea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
sau la nivel intelectual; apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop, ceea ce duce la frustrare; diferite situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură)7 și altele. Stresul, indiferent de tipul sau, apare în procesul de adaptare permanentă a organismului uman la mediu (aici putând vorbi atât de mediul natural cât și de cel artificial, de cel urban, social, de familie sau de locul de muncă, de teatrul de operațiuni militare sau de locul în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
se poate porni de la mai vechea consacrare juridică din Declarația Universală a Drepturilor Omului/1945: "...făurirea unei lumi în care ființele umane vor beneficia de libertatea cuvântului și a convingerilor, eliberate de teroare și mizerie..."(Preambul, alin. 2)28. Or, procesul de făurire al acestui tip de lume este unul continuu, care proiectează implicit o dimensiune în viitor, legată de dreptul omului din viitor, al generațiilor viitoare de a se bucură de o lume lipsită de teroare, de inegalitate, de discriminare
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
indigenizare a generației a doua", referindu-se la descendenții primei generații modernizatoare (post-independență) din toate culturile non-occidentale care s-au dezvoltat sub o puternică influență europeană 11 (de exemplu, în fostele colonii). La prima generație de intelectuali avusese loc un proces de modernizare prin occidentalizare ("părinții" fuseseră educați adesea în universități străine, studiaseră în limbi occidentale și asimilaseră puternic valorile și stilul de viata vestic). În schimb, la generația a doua ("copiii") s-a constatat o așa-numita indigenizare, constând în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
algerieni, sirieni etc., fiindcă nu au avut un contact intim cu țara-mamă și nici nu au găsit în apartenența națională o diferență specifică pozitivă suficient de puternică pentru a-i motiva, ci au devenit musulmani mai radicali decât părinții lor. Procesul a fost amplificat și încurajat pe fondul unui fenomen global de resurgența a Islamului, având în vedere că acesta proclama superioritatea absolută a oricărui "drept credincios" și mai ales a unui "martir" față de "necredincioși", si ajutat de comunicațiile prin Internet
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
scriind, în afară de "Șaria", " Noi vrem respect". Islamismul a fost definit că o ideologie atotcuprinzătoare pentru stat și societate, care afirma că Islamul e mai mult decât un sistem de credințe și practici religioase și care militează pentru o inversare a procesului de secularizare și pentru unitatea religiei cu statul 34. Din perspectiva acestei abordări, constatăm că practic toți musulmanii pioși declară la unison că "Islamul e un mod cuprinzător de viață care reunește componentele religioase, politice, economice legale și sociale într-
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
teoria politică, Editura Adenium, Iași, 2014 Construită pe o ireproșabila structura științifică și metodologica, lucrarea tânărului politolog timișorean Ciprian Nițu propune o reexaminare de anvergură a mănunchiului de teorii politice reunite generic sub numele de cosmopolitism. Pentru a demara acest proces analitic, autorul începe cu reconsiderarea conceptului de paradigmă propus de Thomas Kuhn și devenit deja clasic. În accepțiunea lui Kuhn, o paradigmă reprezintă o teorie care se impune lent în cadrul comunității științifice, reușind să facă față criticilor și, cel puțin
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
aplică (dar fără a se limită) la problema comunismului 1. În al doilea rând, prin faptul că textul a inspirat reflecția asupra râului în politică, n-ar fi deloc nepotrivit dacă acesta ar fi pus în legătură cu volumul Hannei Arendt despre procesul lui Adolf Eichman de la Ierusalim, în urmă cu puțin peste cincizeci de ani. Fără a mai socoti valoarea introductiva a cărții în gândirea unui autor aproape neutilizat în știință politică, acestea ar fi două motive pentru care această carte nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Pentru că noi facem abuz de această tristețe ca să disimulam o mânie prost exprimată. Plânsul e firesc atunci cand pierzi ceva sau pe cineva. Suferință te ajută să treci peste pierdere, să te recompui, integrand sinelui tău nouă absența. Francezii numesc acest proces “faire le deuil”, a face doliul. Noi numim asta “a ține doliu” și, de multe ori, chiar asta și facem: îl ținem la nesfârșit. Mânia e mult mai potrivită atunci când ți se face o nedreptate, atunci când ești tratat incorect sau
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
adeverință?” etc. Antidotul este, evident, să reformulam aceste întrebări atunci când suntem bântuiți de ele: “Ce pot eu să fac pentru a rezolva problema?”, “Cui pot să mă adresez?”, “Ce resurse pot să mobilizez?”, “Cât timp sunt dispus să investesc?” etc. Procesul poate fi ajutat dacă eliberăm mâinile din obișnuită lor încrucișare de pe piept. Antidotul poate fi prescris, cu măsura, și celorlalți, dar nu mai înainte de a ne asigura că ni l-am administrat nouă înșine. Ideal este să se facă la
Valea Plângerii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82716_a_84041]
-
ales dacă e salutată de Dragoș aici. acuma am observat că am comis mai multe greșeli (personalităț, subsemnata), dar tastam la o oră târzie din noapte. șunt de acord cu faptul că multe personalități politice vor să contribuie la întreg procesul de conștientizare. pe mine mă dispera că mesajul (Nuți Udrea aruncă ecologia în oală electorală) e înțeles prost și transmis publicului într-un mod și mai penibil. @Vicos Observasem oră la care ai scris și m’am gîndit că asta
Un nou blog verde by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82771_a_84096]
-
mine ultima fază este că m-am chinuit 10 minute să rup cum trebuie un tichet cadou cu care să achit la supermarket și după ce l-am rupt iremediabil greșit,vânzătoarea mi-a grăit încântată și superioară,după ce privise tot procesul absoult fermecata și bucuroasă:” a..nu îl mai putem primi ne pare rău!” o fi ceva de făcut cu acești oameni?se mai salvează? Profund. Sincer să fiu nu mă surprinde stupizenia anumitor persoane. Dar ce să-i faci, dacă
Rezervare by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82766_a_84091]
-
referire la Visătorii lui Bertolucci, aflu că sâmbătă, la 12 noaptea, TVR Cultural difuzează chiar acest film. Recomand insistent. Un film despre mai ’68 dintr-o perspectivă cu totul neșteptată. Detalii aici. referire la Visătorii - un must al oamenilor cu procese cognitive peste medie, o viziune mai mult decat interesantă despre congruenta stările și trăirile din strada și cele de sub derma. În rest chiar dacă nu sunt la “căsuța ” corectă felicitările mele pentru proiecte și realizări și susține pentru cele ce urmează
Serendipity by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82856_a_84181]