6,400 matches
-
noastre și că-l putem invoca azi ca martor impozant în pragul primirii României în Uniunea Europeană, cu nădejdea că astfel "Tîrgu-Jiul va aparține cu adevărat universalității", cum glăsuiește ziarul pomenit. Numai că "Amenajarea" cu pricina e pe cît de pompos proclamată pe atît de discutabilă. Toate bune și frumoase cu "universalizarea", dar credem că se cuvine a ne rosti deschis opiniile, fie și în afara strictei specializări, în raport cu actul cultural menit a corobora "universalizarea" la care năzuiește patria noastră în general și
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
el îi va convinge să meargă la urne pe indeciși și pe aceia care nu l-ar fi votat pe Năstase, dar au preferat să stea acasă, premierul va avea toate motivele să-și regrete aroganța cu care și-a proclamat victoria în seara sondajelor de opinie ciudate. Fiindcă în turul doi Băsescu are multe șanse de a deveni beneficiarul votului negativ care a rămas pe jumătate neexprimat în primul tur, din cauză că mulți au preferat să stea acasă. Pentru a fi
Cursa cu obstacole invizibile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12248_a_13573]
-
și viabilitatea creației literare, intuite ca un organism ce trebuie abordat printr-o pedagogie aplicată vitalității sale intrinseci, o vădește Cornel Regman cînd se ocupă nemijlocit de opere și autori. Contrastul alb-negru nu e maniera sa predilectă. Nu dorește a proclama entuziast ori a infirma drastic un text, ci a-l examina meticulos în vederea stabilirii unor trăsături multiple, a unui ansamblu de nuanțe, cu scopul proporționării calităților și defectelor care de regulă coexistă în același product. O străbună sapiență îl împiedică
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
are nevoie de un text. Altfel, s-ar vedea lipsit tocmai de acea necesară încărcătură explozivă ce reprezintă pentru el un punct de pornire. De aceea, Zholdak nu alege decât piese clasice, opere de repertoriu față de care travaliul scenic își proclamă o libertate necondiționată. În spectacolele sale, cu totul ieșite din comun, Zholdak dezvoltă o estetică a șuvoiului de imagini. Izvorând fără întrerupere, niciodată supuse vreunei selecții, ele se succed, țâșnesc pe neașteptate, variază, refractare celui mai elementar principiu de economie
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
Dobrogeanu Gherea - un răsfățat al regimului -, scrierile antirusești. Iarăși, pretenția de exhaustivitate nu-și are rostul în paginile de față; există publicate două volume în 1948 și 1950, dacă nu mă înșel, cu autorii și cărțile interzise. în schimb, erau proclamați mari valori literare autori în fapt inexistenți, cum ar fi "poetul" muncitor din secolul XIX Neculuță ridicat la rangul de valoare universală. Iar pentru perioada contemporană manualele au fost invadate de pseudoscriitori, precum V.Em. Galan, Davidoglu, Dan Deșliu; ministerul
Umbre pe pânza unor vremi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12596_a_13921]
-
și poet. Credinciosul e, firește, însuflețit de impulsul mistic care implică lepădarea de întreaga fenomenologie a naturii, spiritualizarea pură. Poetul e însă îndatorat a apela la un sistem de reprezentări, id est la o fenomenologie lirică. Dumnezeu e invizibil, după cum proclamă Biblia: "Fața Mea nu vei putea s-o vezi". Spre a o face totuși vizibilă, artistul adoptă acea perspectivă numită panteism, care-l identifică pe Dumnezeu cu natura (Spinoza: Deus sive Natura), deci cu o forță impersonală, prezentă pretutindeni în
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
40 ai aceluiași secol, avangarda a fost una din ipostazele modernismului. Cea mai radicală, în opinia tuturor comentatorilor, convinși că avangardismul a spulberat mai multe tabuuri decît orice alt curent modern. Deja faimosul Manifesto tecnico al lui Marinetti din 1912 proclama inutilitatea logicii, gramaticii și punctuației în literatură. De la "cuvintele în libertate" ale aceluiași la recomandarea lui Tzara: "luați un ziar, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați pe urmă fiecare cuvînt, puneți totul într-un sac, agitați-l
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
mai departe, de la Flaubert, (care și el trebuie menționat printre fondatorii modernității), numai că nu era doar morală, devenind politică. Manifestele dada ale lui Tristan Tzara se răfuiau și ele cu logica ("căsătorită cu logica, arta ar trăi în incest"), proclamînd dreptul la "continua contradicție", dar și cu bunul simț ("urăsc bunul simț"). Cel mai celebru dintre ele repetă de două sute de ori cuvîntul "urlă", probabil ca expresie a revoltei în stare pură. Dar chiar cel dintîi, din 1916 (manifestul domnului
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
fie citite de marele public. Relaxarea sa politică este atît de mare încît, în scrisoarea din 24 martie 1981, îi destăinuie lui Ioan Petru Culianu intenția sa ca, în cazul cuceririi Premiului Nobel, să zboare la" București pentru a-și proclama identitatea de scriitor român (vezi p. 227). Că țara era condusă la vremea respectivă de Nicolae Ceaușescu părea să fie un detaliu de tot lipsit de importanță pentru savantul român. Dialog întrerupt este un roman al relației maestru spiritual-discipol și
Epistolar inițiatic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12640_a_13965]
-
faptul că a preluat o țară înapoiată economic pe care a împins-o din greu spre progres. Nu sunt un proslăvitor al trecutului, dar o țară care construiește un pod precum cel de la Cernavodă la doar cîțiva ani după ce își proclamă independența și care are forța economică de a ridica în Capitală edificii publice precum Universitatea sau clădirea CEC-ului sărind secolele în cîteva decenii nu e chiar un bantustan adus de comunism la nivel de țară europeană. Carol I, sub
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
aceea, luându-se ca reper pe sine, propria-i experiență, este atât de contrariat de performanțele altora în materie de schimbare, uluit de acele prea iuți prefaceri de mentalitate și de concepții, de acele desfaceri de trecut atât de categorice, proclamate cu un aplomb care îi apare și sfidător și suspect. Fenomenele de felul acestora, petrecute în spațiul social și politic postdecembrist, își au reflexele lor în spațiul desfășurărilor literare. îndeosebi acestea l-au preocupat pe critic, furnizându-i subiecte, vreme
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
de geniu. întîmplător " grație cărui hazard chimic? -, Eminescu, care ținea de literatura nemțească, a fost un miracol " cum, întîmplător, logofătul Conachi, omul celeilalte înrîuriri, a fost un maniac." Și, după ce constată că genialitatea lui Eminescu n-a schimbat ordinea influențelor, proclamă imposibilitatea noastră de a asimila, lipsa talentelor remarcabile ș.a.m.d. "Cultura noastră numără deci un geniu " dar acesta n-a împins deloc spre coasta Rinului barca istoriei noastre literare, rămasă pe țărmii civilizației franceze. Dacă literatura noastră a fost
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
a fost "un erou al clasei muncitoare". Vinovați de moartea lui ar fi staliniștii. Stau și mă crucesc. Tocmai cancelarul de bronz care a patronat arestarea din 1948 și omorul din 1954 vine să facă mea culpa și să-l proclame erou și martir al proletariatului? Stalin a murit în primăvara anului 1953. Pătrășcanu a fost asasinat cu un an mai tîrziu, în primăvara anului 1954, de către actuala echipă de guvernare. Ei n-au fost staliniști? Ipocrizia este demnă de Tartuffe
Glose la Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12736_a_14061]
-
dominante". E reclamată în schimb, o "poezie proletară": "Numai ocolind hibridul și împerechierile stupide, existența poeziei proletare va putea fi afirmativă. Viața, care pătrunde astăzi în preocupările cele mai intime ale poetului, nu justifică întru nimic inactualitatea estetică". Și e proclamat fățiș tendenționismul ce s-ar cuveni a "reabilita" creația poetică: "Poezia nu poate fi călcată în picioare numai pentru că în ochii noștri ea apare astăzi compromisă. Compromisă de unii, alții o pot reabilita. Inel cu piatră prețioasă astăzi, mîine ea
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
maladii vechi și nevindecabile: crede în ierarhiile de vîrstă, preferă atacul la persoană în disputele polemice, își linge rănile umilințelor comuniste înălțînd stindardul rezistenței prin cultură, are rectitudinea vertebrală a unei amibe și-și plînge gloria de altădată. Tînăr, scriitorul proclamă dreptul la exprimare al generației sale și despărțirea de miturile trecutului anchilozat; o face cu virulență aproape inconștientă și refuză să se lase intimidat de statuile venerate ale intelectualității care-l precede. De fapt, contrapune rigidității sistemului nostru cultural în
Vocația esteticii de atitudine by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12790_a_14115]
-
audă! Deși mă tem că fiecare aude numai ce-i convine și degeaba, de zece ani încoace, vorbesc cu toată sinceritatea despre precaritatea culturii în societatea de consum, prejudecățile scriitorului român educat de Europa Liberă sînt mai puternice decît adevărurile proclamate de mine" (p. 385). Reabilitatea ficțiunii este o carte gravă, a temelor cu adevărat importante în cultura română, la începutul mileniului III. Este o carte incomodă, pe marginea căreia se poate glosa la nesfîrșit, multe dintre ideile ei putînd să
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
le permite să rămână neschimbați. Pot să mă exprim și altfel: își schimbă ideile în funcție de tribunalul invizibil care, el însuși, este pe punctul de a-și schimba ideile; schimbarea lor nu este decât un pariu angajat cu ceea ce tribunalul va proclama mâine ca adevăr. Mâ gândesc la tinerețea mea trăită în Cehoslovacia. Ieșiți de sub primul farmec al comunismului, noi am resimțit fiecare mic pas contra doctrinei oficiale ca pe un act de curaj. Protestam contra persecuției religioase, apăram arta modernă proscrisă
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
un pamflet, Légitime défense, tipărit în revista "La Révolution surréaliste", în decembrie 1926) la o broșură semnată A.D. (alias Pierre Naville), care punea în chestiune tocmai fragilitatea acestei comunicări, Fondane îi sesizează contradicțiile, cu începere chiar de la sloganurile suprarealiste ce proclamau libertatea absolută a spiritului. "Alipindu-se celei de a III-a Internaționale după programul marxist - scrie el -, acceptând o altă experiență, un alt destin al spiritului decât cel trăit de suprarealism - nu va fi obligat el, oare, să-și scoată
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
nu va fi obligat el, oare, să-și scoată pălăria în fața lumii evenimentelor, pentru a aboli un trecut supus cauțiunii?" Adeziunea la dictatura proletariatului e privită, astfel, cu mari reticențe, pe linia unei gândiri ce refuza domnia și justificarea "Rațiunii", proclamată și de burghezie, și impusă contra a ceea ce ea considera drept "arbitrar, balet al omului și al dorințelor sale, al omului și al miturilor sale, al omului și a propriei sale libertăți"... Suspiciunea sa merge, așadar, și către revoluția proletară
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Sovietice ca funcționând violent-unilateral și exclusivist și, pe deasupra, pe baza unor premise deja falsificate. Istrati denunță fără rezerve "putreziciunea precoce", "minciuna, ipocrizia, delațiunea, asasinatul" ca mijloace de a ajunge la putere fără a mai lăsa loc acelei "etici a convingerii", proclamate totuși retoric, fără nici o bază în realitatea concretă. Ceea ce scriitorul numește "mașina de fabricat fericirea" produce mai degrabă sfărâmări de oase, " Este vânat omul oriunde se află", "în Rusia, pacea nu există pentru nimeni", cenzura înăbușă orice critică, se aude
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
fie mereu supravegheată, discutată, adaptată și readaptată exigențelor reale ale oamenilor - iar aceasta este, de asemenea, marxism pur. Marx - adaugă el - era, fără îndoială un mare geniu, dar nu era papa; nu auzea voci și nu primea revelații, n-a proclamat dogma infailibilității sale" (Op. cit., p. 112). Citite astăzi, după traversarea prea lungii perioade de comunism sovietic și de obediență sovietică, remarcile lui Fondane își vădesc, dincolo de unele simplificări, curajul și fermitatea, într-un moment când vocile critice la adresa dogmatismului marxist
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
cu plăcere" - semn că se situa într-o cu totul altă categorie valorică, avea despre sine o altă imagine decât aceea a egalității cu mediocrul Vasile Pop. Dar Nicolae Iorga va ști, totuși, să găsească diferențierea și să încununeze excepția, proclamând 1904 ca "anul lui Sadoveanu" (lui i se datorează sintagma), în "Sămănătorul" din 2 ianuarie 1905, în cronica de semnalare a volumului Crâșma lui Moș Precu: Cu acest volum se mântuie un an de literatură românească, ce s-ar putea
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
autori aparțin, biologic, aceleiași generații, iar ca formare, aceleiași mișcări de pendul între două culturi. Julian Barnes s-a născut în 1946 la Leicester, în Anglia; Salman Rushdie - în 1947, la Bombay, cu două luni înainte ca India să-și proclame independența. Barnes studiază la Oxford; Rushdie la Cambridge. Amîndoi se află între două culturi, plasare evidentă la Rushdie care aduce Pakistanul în inima unei Anglii literare și plasare mult mai subtilă în cazul lui Barnes, impregnat de spiritul francez. Orient
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
și, în general, optzecimului de la care, lucru firesc de altfel, T.O. Bobe a învățat multe: ,Treceai pe bulevardul Pache Protopopescu,/ îmbrăcată în deux pičces -/ erai doar avantaje,/ erai numai exces./ Aș fi dat pentru tine hatișerife:/ te-aș fi proclamat/ prototipul/ florilor pictate/ de Georgia O'Keeffe./ Știam că ți-ai vopsit părul./ Primăvara era castanie -/ suflai în creierul meu/ și creierul/ se făcea păpădie/ și puful/ cădea spintecat/ ca de bici/ de accentele muzicii/ lui Goran Bregovic." (Lullaby) Artificialul
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
ne-a devenit atât de familiară/ încât o mâncăm cu pâine/ cu aceeași pâine pe care alături de sare o oferim străinilor/ cu aceeași pâine care doarme între mine și femeia mea./ În spatele pâinii acționează clandestin grâul/ același grâu care a proclamat victoria/ și a mâncat florile armatelor de ocupație./ Iar în spatele grâului - surâsul lui Stalin/ din care izvorăsc în fiecare an mii de refugiați către Apus." (Cotidiană) Recuzita tânărului poet aparține pământului. Satul, casa, strămoșii, familia, pâinea, toate vorbesc nostalgic despre
Poetul în două limbi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11740_a_13065]