78 matches
-
huset "casa frumoasă". Forma articolului devenit proclitic în limbile nordice reflectă în modul cel mai evident înrudirea cu articolul hotărît din celelalte limbi germanice (engleza, neerlandeza, germana). Pe de altă parte, se poate observa că, în toate limbile germanice, formele proclitice relevă relația genetică cu pronumele demonstrative (de depărtare), încît se poate întrevedea că ele își au originea în acest pronume, așa cum s-a întîmplat și în cazul limbilor romanice, al căror articol hotărît își are originea în pronumele demonstrativ latinesc
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
depărtare), încît se poate întrevedea că ele își au originea în acest pronume, așa cum s-a întîmplat și în cazul limbilor romanice, al căror articol hotărît își are originea în pronumele demonstrativ latinesc. În daneză, norvegiană și suedeză, articolul hotărît proclitic este identic ca formă cu pronumele demonstrativ 54 (gen comun: den, gen neutru: det, plural: de), și la fel se prezintă situația în germană (m. der, f. die, n. das, pl. die); în engleză și în neerlandeză însă formele articolului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dar s-a depărtat și de tipul general germanic al antepunerii determinanților în raport cu determinații. În legătură cu articolul hotărît din limbile germanice există aspectul special al formării pluralului în idiomurile nordice, acolo unde el este enclitic, căci în limbile în care este proclitic, are o formă specifică ce se plasează înaintea formei de plural a substantivului. În limba daneză, forma de plural articulată este redată cu ajutorul articolului -ne, adăugat la forma de plural nearticulată: tr( "copac", tr(t "copacul", tr(r "copaci", tr
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
toate se adaugă la forma de singular, încît, de data aceasta, marcarea pluralului nu se realizează și prin desinență: gutt "băiat", gutter "băieți", guttene "băieții"; jente "fată", jenter "fete", jentene "fetele"; barn "copil", barn "copii", barna "copiii". Articolul nehotărît este proclitic în toate limbile germanice și prezintă, din punctul de vedere al paradigmei, trei situații: a) engleza și neerlandeza, cu cîte o singură formă pentru toate genurile (engl. a, dar an dacă substantivul începe cu o vocală; neer. een), b) limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de altfel) pentru toate genurile, la singular și la plural. În germană, articolul este diferențiat pe genuri și numere și este antepus, ca în limbile romanice occidentale. În daneză însă, articolul hotărît este enclitic, ca în limba română, dar devine proclitic dacă substantivul este precedat de un adjectiv. Și în suedeză articolul hotărît este postpus, dar dacă substantivul este precedat de un adjectiv, articolul este dublu, antepus adjectivului și postpus substantivului (realizînd fenomenul de "circumpoziție"). Aceleași situații caracterizează și limba norvegiană
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fel bror [bru:r] din broder etc. 53 Și în limba română articolul hotărît enclitic trece înaintea substantivului dacă este precedat de un determinant adjectiv, dar rămîne enclitic în raport cu adjectivul: harnicul băiat al vecinului. 54 În plus forma articolului hotărît proclitic este identică cu cea a pronumelui personal de persoana a treia singular. (De observat similitudinea cu descendenții latinescului ille, în limbile romanice.) 55 De altfel, germana este singura dintre limbile germanice importante care are variație de caz la articol. 56
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
plural și prin articulare), se realizează un acord prin atracție și după înțeles cu substantivul subordonat termenului cantitativ: A îndemnat mulțimile de tineri să nu se lase copleșiți (Radio România Actualități, Radiojurnal, 20.VII.2008). Norma permite acordul anumitor determinanți proclitici numai cu substantivul: cele (aceste, alte) cincisprezece zile sau și cu elementul cantitativ (dacă acesta este un numeral cardinal mai mare de două sute); structurile exprimă semnificații distincte (Avram [1986] 1997a: 134): cei (acești, alți etc.) două milioane de oameni, cele (aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitică și enclitică a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv,, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
ORDIN nr. 4.786 din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156685_a_158014]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul pronumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
ORDIN nr. 4.873 din 31 august 2005 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2006. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170885_a_172214]
-
față de substantiv (buono, grande, alto, bravo, semplice, vecchio, certo, qualunque, qualsiasi, diverso); adjective pronominale (posesive, demonstrative, interogative și nehotărâte). Numeralul: cardinal, ordinal, distributiv; exprimarea secolelor, a procentelor; a operațiilor aritmetice. Pronumele: personal (de politețe, N., D., Ac., forme combinate), poziția proclitica și enclitica a pronumelui personal față de verb, pronumele posesiv, demonstrativ, relativ, interogativ, nehotărât (forme frecvente); locul prenumelor personale (C.O.D. și C.O.I) în propoziții afirmative, negative și imperative; pronumele ne și ci (vi). Verbul: modul indicativ (timpuri
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
ele sunt cuvinte care din punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte. ele atașate la începutul cuvintelor se numesc proclitice, iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoțit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc. Un cuvânt însoțit de un
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt formele nearticulate ale pronumelor personale: "le-am citit", "prinde-o", etc. Exemple în alte limbi: La o parte din limbile romanice (înclusiv limba română) și în câteva limbi slave se constată
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
enklinein" (a se sprijini de ceva), din "en-" (pe, în) și "klinein" (a se sprijini) → latina târzie: "encliticus" → limba franceză: "enclitique" → limba română: "enclitic" Latina modernă: "procliticus", format pe modelul lui "encliticus" din latina târzie. → limba franceză: "proclitique" → limba română: "proclitic" Limba greacă: "klitikos" (sprijinit) → Latina modernă: "cliticus" → limba franceză: "clitique" → limba română: "clitic"
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
se pierde: În propozițiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de no): Atunci cand verbul la imperativ este însoțit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziție enclitica: În propoziții negative pronumele personal neaccentuat este proclitic: Conjunctivul poate fi folosit în propoziții independente și în propoziții subordonate. a) în propoziții independente care conțin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez, acaso...) folosirea conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoială se
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
Declinarea adjectivelor). Sunt și cuvinte care nu primesc niciodată accent, și altele care uneori se accentuează, alteori nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are accent descendent. Exemple: Printre conjuncții sunt și unele care nu se pot accentua, "a" „iar”, "da" „că, să” și "i" „și”, dar și acestea se accentueză înaintea unei pauze: "životinje
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
ați aflat că voi fi în Zagreb?”, "Nikada nisam znao gdje sam" „Niciodată n-am știut unde sunt”. Când sunt mai multe enclitice diferite care se succed, ordinea lor este: Când sunt asociate două pronume personale neaccentuate, inclusiv cel reflexiv: Procliticele se plasează în felul următor: Iată câteva construcții diferite de cele din română ale unor propoziții subordonate. Propoziția circumstanțială de scop poate fi construită în mai multe feluri: Propoziția circumstanțială consecutivă poate avea predicatul la indicativ prezent ("Škola je tako
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
al/a/ai/ale femeilor”). O silaba lungă neaccentuata se poate găsi numai după o silaba accentuată. Unele cuvinte nu pot fi accentuate. Astfel sunt majoritatea cuvintelor gramaticale clitice, care pot fi enclitice (plasate după un cuvant cu accent) sau proclitice (plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
plasate înaintea unui cuvânt cu accent). Enclitice sunt particulă interogativa "li" (cu sensul aproximativ „oare”), pronumele personale forme scurte (de exemplu "ga" „îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
îl”, "mi" „îmi”), pronumele reflexiv "se", formele scurte ale verbelor auxiliare, de exemplu cel al viitorului, "ću" „voi”. Proclitice sunt prepozițiile monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul trece pe proclitic: Morfologia limbii sârbe se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
monosilabice și unele bisilabice, unele conjuncții monosilabice, cuvantul de negație "ne". Din punctul de vedere al accetuării, encliticele și procliticele formează un singur cuvânt cu cel precedent, respectiv următor. În unele cazuri, într-un astfel de cuvânt, accentul trece pe proclitic: Morfologia limbii sârbe se distinge de cea a limbii române prin mai multe caracteristici. Din punctul de vedere al tipologiei morfologice, sârbă este o limbă flexionara, că limba română, dar în grad mai mare decât aceasta, adică cazurile substantivelor, adjectivelor
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
Cand sunt patru, printre ele este în mod obligatoriu particulă "li", un verb auxiliar și două pronume la cazuri diferite: Ne znam da li șam joj se dopao" „Nu știu dacă i-am plăcut”. Ordinea encliticelor se supune următoarelor reguli: Procliticele pot fi pe primul loc în propoziție: Propoziția completiva directă Completiva directă care constituie o intrebare indirectă este introdusă prin cuvântul interogativ cu care începe întrebarea directă corespunzătoare, inclusiv în cazul întrebării totale: "Da li ima deterdženta?" „Este detergent?” - "Pitaću
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește aproape în întregime flexiunea celorlalte părți de vorbire. Se folosesc multe prepoziții și se pune adjectivul după substantiv. Spre deosebire de română, în spaniolă atât articolele hotărâte cât și cele nehotărâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbările sunt comune. Astfel ca majoritatea limbilor romanice, în spaniolă se poate pierde pronumele personal, când nu este necesar din punct de vedere al contextului. Flexiunea verbelor în spaniolă este una dintre cele
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
topică se observă în sintagma cu substantiv articulat nehotărât folosit cu "alt, -ă": "altă ună bisearică" „o altă biserică”. Articolul hotărât este în general enclitic, dar nu totdeauna. La genitiv-dativ feminin singular, unele substantive pot primi articolul hotărât enclitic sau proclitic: ali feată" sau "a featiljei. La altele articolul este numai proclitic. Astfel sunt unele nume comune de persoană feminine (ali dadă" „mamei”) și numele proprii de persoană, atât feminine, cât și masculine: ali Ghene" „Ghenei”, "al Griva" „lui Griva”. Altă
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]